2ra-1888/15 — Încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanță: V. Clima dosarul nr. 2ra-1888/15 instanța de apel: L. Bulgac, L. Popova, N. Craiu ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Done examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bordos Vasile şi Bordos Maria, reprezentaţi de avocatul Victor Brînză, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin „Carton Trade” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Vasile Bordos şi Mariei Bordos cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasile Bordos şi Maria Bordos şi menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 21 august 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 23 iulie 2012, ÎCS „Carton Trade” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bordos Vasile, Bordos Maria cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că la 12 decembrie 2011, având calitatea de cumpărător, iar Bordos Vasile şi Bordos Maria calitatea de vânzători, au încheiat antecontractul privind vânzarea-cumpărarea cotelor-părţi în capitalul social al SRL „Simco-Euro”. Susține că la 28 decembrie 2011, părțile au semnat un acord adițional la antecontractul menționat, modificând unele prevederi ale acestuia, iar antecontractul şi acordul adițional au fost autentificate de către notarul public Oleg Gladîş.

Menționează că conform pct. 1 din antecontractul indicat, părţile s-au obligat reciproc să încheie, pînă la 28 februarie 2012, contractul de vânzare-cumpărare a cotelor-părţi din capitalul social al SRL „Simco-Euro”. Indică că la momentul încheierii antecontractului, capitalul social al SRL „Simco-Euro” constituia 20 337 049 lei, fiind repartizat între pârâți în următorul mod: Vasile Bordos deţinea 62,64% din capitalul social al societății, iar Maria Bordos deţinea 37,36% din capitalul social al societății. Invocă că conform pct. 2.12 din antecontract, prețul de vânzare al cotelor-părți a fost stabilit în mărime 20 337 049 lei (valoarea nominală), iar prețul final pentru vânzarea cotelor-părţi urma a fi stabilit în baza inventarierii activelor societăţii şi potrivit pct. 16 din antecontract, părțile au stabilit că inventarierea activelor societății urma a fi efectuată până la 22 decembrie 2011. Susține că conform pct. 2.13.

din antecontract, a achitat suma în mărime de 2 355 000 lei. La fel, indică că în legătură cu faptul că până la 22 decembrie 2011, inventarierea nu a fost efectuată, părțile au convenit să prelungească acest termen până la 01 februarie 2012, iar în acest sens, a fost încheiat acordul adițional din 28 decembrie 2011, prin care s-a modificat conținutul pct. 16 din antecontract, iar potrivit acestui punct părțile urmau să efectueze inventarierea activelor societății până la 01 februarie 2012 și în temeiul rezultatelor inventarierii, părțile urmau să semneze, până la 05 februarie 2012, acordul adițional privind determinarea datoriilor și creanțelor societății, activelor acesteia, precum și a prețului final al cotelor-părți ale pârâților în societate.

În caz de neexecutare a obligațiilor, antecontractul încetează, iar pârâții se obligă să restituie sumele primite în temeiul acestuia. Invocă că din cauza neprezentării de către pârâți a datelor privind datoriile și creanțele societății, inventarierea nu a fost îndeplinită în termenul fixat, mai mult, neprezentarea de către pârâți a datelor privind datoriile şi creanțele societății face imposibilă efectuarea inventarierii activelor acesteia și respectiv, încheierea Acordului adițional convenit de părți, prin amendamentul din 28 decembrie 2011, prin urmare, din cauza neexecutării condițiilor, antecontractul a încetat.

Afirmă că urmare a neexecutării obligațiilor contractuale ale pârâților și încetării antecontractului, ultimii urmează să-i restituie sumele bănești primite de la ÎCS „Carton Trade” SRL în temeiul antecontractului, iar conform pct. 16 din antecontract, după cum a fost modificat de părți, sumele achitate urmează a fi restituite ÎCS „Carton Trade” SRL în termen de 30 zile, şi anume trebuiau restituite societății până la 07 martie 2012, însă, pârâții nu le-au restituit până în prezent.

Consideră că neprezentarea de către pârâți a datelor şi documentelor necesare efectuării inventarierii constituie acțiuni de rea-credință cu scopul evitării încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cotelor-părți în societate, iar pentru un astfel de comportament, pct. 28 din antecontract prevede răspunderea pârâților în mărime de 200 000 dolari SUA, care urmau a fi achitați până la 05 martie 2012. Solicită încasarea în la Maria Bordos în beneficiul ÎCS „Carton Trade” a prejudiciului material în sumă de 879 828 lei şi de la Vasile Bordos în sumă de 1 475 172 lei și încasarea în mod solidar de la Maria Bordos și Vasile Bordos a sumei în mărime de 200 000 dolari SUA, cît și comasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 21 august 2013, acțiunea a fost admisă parţial, a fost încasată de la Vasile Bordos în beneficiul ÎCS „Carton Trade” SRL suma de 1 475 172 lei, cu titlu de restituţie a prestaţiei executate ca efect al încetării antecontractului din 12 decembrie 2011 şi taxa de stat în sumă de 31320 lei, iar în total suma de 1 506 492 lei şi a fost încasată de la Maria Bordos în beneficiul ÎCS „Carton Trade” SRL suma de 879 828 lei, cu titlu de restituţie a prestaţiei executate ca efect al încetării antecontractului din 12 decembrie 2011 şi taxa de stat în sumă de 18 680 lei, iar în total suma de 898 508 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Vasile Bordos şi Maria Bordos, reprezentaţi de către avocatul Alexei Tighinean, şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 decembrie 2014, a fost admis recursul declarat de către Vasile Bordos şi Maria Bordos, casată deciziei instanței de apel și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Vasile Bordos şi Maria Bordos și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 66, art. 668, art. 676 din Cod civil, care reglementează noțiunea de contract, consacră forța obligatorie a contractului şi acordul asupra clauzelor esențiale a contractului.

Cu referire la normele citate şi în coraport cu materiale pricinii, instanța a reținut că neexecutarea obligațiilor privind efectuarea inventarierii activelor şi pasivelor SRL „Simco-Euro”, constituie o neexecutare esențială, or, executare întocmai a acestor obligații ține de esența contractului, iar, la caz, obligațiunile asumate de către pârâți, prin antecontractul din 12 decembrie 2011 nu au fost executate, mai mult ca atât, la judecarea cauzei s-a stabilit că clauza din antecontract cu privire la numirea în funcție de administratorul a reprezentatului SRL „Carton-Trade” nu a fost executată pe deplin de către pârâți, deoarece schimbarea administratorului SRL „ Simco-Euro” prin reprezentatul SRL „Carton-Trade” urma în mod obligatoriu a fi înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, însă, o astfel de înregistrare nu a fost efectuată, prin urmare, hotărârea fondatorilor SRL „Simco-Euro” în acest sens nu a creat careva efecte juridice.

La 08 iunie 2015, Bordos Vasile și Bordos Maria a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerințelor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a neglijat indicaţiile date de instanța de recurs în decizia din 03 decembrie 2014, prin care a fost admis recursul lor și remisă pricina spre rejudecare, deoarece, prin această decizie, instanța de recurs a indicat necesitatea expunerii instanței de apel asupra prelungirii relațiilor între părți expuse în contractul de locațiune din 20 aprilie 2012; relevanței supra cauzei a procesului penal pe fapta delapidării a bunurilor sale și SRL „Simco-Euro”, și a lor de către administratorul SRL „Carton Trade”, Lişciuc Vitalie; cauzei şi părţii vinovate de neefectuarea inventarierii la SRL „Simco-Euro” convenite de părți și respectării sau nerespectării de către părțile antecontractului a obligațiilor asumate și consecințele respective.

Menționează că instanțele inferioare la emiterea hotărârii au încălcat regulile privind limba de desfășurare a procesului, deoarece, instanțele au admis la examinarea cazului și au interpretat în motivarea hotărârilor sale acte juridice întocmite în altă limbă decât cea de desfășurare a procesului și anume antecontractul din 12 decembrie 2011 privind vânzarea-cumpărarea cotelor din capitalul social al SRL „Simco-Euro” şi acordul suplimentar din 28 decembrie 2011, la antecontractul de vânzare cumpărare a cotelor din capitalul social al SRL „Simco-Euro” au fost întocmite şi semnate în limba rusă, fără a fi traduse și prezentate în instanța de judecată în limba română, astfel, consideră abuziv faptul că instanțele de judecată în hotărârile sale analizează, interpretează şi se expun asupra contractelor întocmite în limba rusă, fără traducerea acestora în limba de desfășurare a procesului.

Invocă că instanță de apel la emiterea hotărârii eronat a concluzionat bazându-se de prevederile art. 733-art. 738 din Cod civil, care reglementează dispozițiile cu privire la rezoluțiunea contractului, deoarece, în speță rezoluțiunea nu poate fi aplicabilă antecontractului din 12 decembrie 2011, din motiv că la data de 20 aprilie 2011, părțile au încheiat un alt contract cu referirile la același bun, iar prin acest contrat obligația de a semna contractul de vânzare-cumpărare a activelor SRL „Simco- Euro” a fost prelungit, cu atât mai mult că nici una din părțile contractate până la intentarea procesului civil nu au operat rezoluțiunea prin declarație scrisă față de cealaltă parte.

La fel, indică că instanțele inferioare la emiterea deciziei eronat au făcute referire la ordinul Ministerului Finanțelor al RM nr. 27 din 28 aprilie 2004 şi la Regulamentul privind inventarierea aprobat prin acesta, concluzionând precum că dânșii au încălcat acest act normativ și nu au realizat inventarierea activelor şi creanțelor SRL „Simco-Euro” conform prevederilor pct. 16 al antecontractului și acordul adițional la acesta, deoarece, potrivit pct. 16. al antecontractului din 12 decembrie 2011 de vânzare-cumpărare a cotelor din capitalul social al SRL „Simco- Euro” și în acordul adițional la acesta din 28 decembrie 2011 este stipulată obligația comună a părților contractului de a efectua inventarierea activelor și creanțelor SRL „Simco-Euro”, astfel, rezultă că ambele părți contractante erau obligate să organizeze și să participe la efectuarea inventarierii menționate.

Afirmă că instanțele de judecată la emiterea hotărârii au apreciat arbitrar probele prezentate la materialele pricinii, indicând greșit că a constatat faptul bunei credințe din partea intimatului și de executare a obligațiilor acesteia, deoarece, instanță nu a luat în considerare prevederile pct. 2.14 din antecontractul din 12 decembrie 2011, prin care se indică obligația ultimului să excludă din activele întreprinderii, până la semnarea contractului de bază, imobilul situat în mun.

Chișinău, str. Uzinelor 9/3, neutilizat în procesul de producție și să transmită gratuit aceste obiecte vânzătorilor, să elibereze de gaj bancar terenurile agricole convenite de părți, gajate băncii în baza contractului de credit, iar pentru neexecutarea de către cumpărător a acestei obligații părțile au stabilit că situația se va considera ca neexecutare a obligațiilor de către cumpărător, iar vânzătorii vor avea dreptul fie să refuze încheierea contractului de bază, în acest caz sumele primite nu se vor restitui cumpărătorului, fie să amâne încheierea contractului de bază până la executarea acestei obligații de către cumpărător, care în acest caz va achita penalitate de 500 dolari SUA pentru fiecare zi de întârziere.

Totodată, indică că instanța de judecată nu a reținut care de fapt sunt obligațiile ÎCS „Carton Trade” SRL prevăzute de pct. 15. din antecontract, şi anume că până la 01 februarie 2012, ultimul urma să efectueze auditul companiei, iar în cazul rezultatului negativ al auditului, cumpărătorul poate renunța de la semnarea contractului de bază și restituirea sumelor achitate vânzătorului.

De asemenea, apreciază drept eronate şi concluziile instanţei de apel cu referire la faptul că nu și-au executat obligația de numire în funcția de administrator al SRL „Simco-Euro” pe reprezentantul intimatului, motivând precum că ei urmau să înregistreze aceste modificări la Camera înregistrării de Stat, or, potrivit prevederilor pct. 10 din antecontractul semnat de părți la 12 decembrie 2011, vânzătorii urmau al numi pe reprezentatul cumpărătorului cu atribuții de conducere a activității curente a societății şi procesului de producție, de supraveghere și executare de către părți a prevederilor contractului, dar nici de cum în funcția de administrator, astfel, rezultă că din considerentul că Lişciuc Vitalie nu a fost numit ca administrator al SRL „Simco-Euro”, numirea lui prin ordinul nr. 26 din 13 decembrie 2011, nu trebuia înregistrată la Camera înregistrării de Stat.

Insistă că instanțele de judecată nu s-au expus asupra tuturor aspectelor importante pentru soluționarea obiectivă a cauzei, deoarece, pe parcursul examinării pricinii, au prezentat prin reprezentanți mai multe probe din care rezulta faptul că au respectat obligațiile asumate prin antecontractul din 12 decembrie 2011 și acordul adițional la acesta, iar instanțele nu s-au expus asupra faptului că la 20 aprilie 2012 între SRL „Simco-Euro” şi ÎCS „Carton Trade” SRL a fost încheiat un contract de locațiune a Fabricii pentru producerea hârtiei şi a gofracartonului până la 19 iulie 2012, când urma a fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare a complexului tehnologic deținut de SRL „Simco-Euro”. La 24 iulie 2015, ÎCS „Carton Trade” SRL, reprezentat de avocatul Serghei Filatov, a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 24 martie, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bordos Vasile și Bordos Maria, reprezentaţi de avocatul Victor Brînză, este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bordos Vasile și Bordos Maria, reprezentaţi de avocatul Victor Brînză, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Bordos Vasile și Bordos Maria, reprezentaţi de avocatul Victor Brînză, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bordos Vasile și Bordos Maria, reprezentaţi de avocatul Victor Brînză, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Bordos Vasile și Bordos Maria, reprezentaţi de avocatul Victor Brînză, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva