2rac-249/15 — Înlăturarea okbstacolelor

prima instanță: A. Us, dosarul nr. 2rac-249/15 instanța de apel: A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „MoldTrans-Tur”, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Auto-Business” împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Naţional de Verificare a Calității Producției Alcoolice” cu privire la înlăturarea obstacolelor, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „MoldTrans-Tur” şi menținută hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 08 aprilie 2010, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 06 iulie 2007, SRL „Auto-Business” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Centrul Național de Verificare a calității Producției Alcoolice” cu privire la înlăturarea obstacolelor.

În motivarea acţiunii a indicat că deține cu drept de proprietate, un imobil, situat în mun. Chișinău, or. Codru, str. Grenoble 128, iar pe aceeași adresă ÎS „Centrul Naţional de Verificare a Calității Producției Alcoolice” deține un alt imobil, care în urma efectuării unor modificări la construcțiile ce îi aparțin cu drept de proprietate, îi cauzează impedimente în exploatarea imobilului său și anume, fiindu-i îngrădit accesul în clădire, la rețelele de canalizare, telecomunicații și ventilare, cât și blocat pătrunderea luminii solare în ferestrele parterului și în subsolul bunului imobil. Solicită obligarea ÎS „Centrul Naţional de Verificare a Calității Producției Alcoolice” să demoleze pereții blocului amplasat în mun.

Chișinău, or. Codru, str. Grenoble, 128, și să asigure accesul liber la ferestrele și ușile blocului administrativ a SRL „Auto-Business” , care este amplasat în mun. Chișinău, or. Codru, str. Grenoble, 128. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 decembrie 2007, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2008, a fost admis apelul declarat de către SRL „Auto-Business”, casată hotărârea primei instanțe și remisă pricina spre rejudecare în prima instanță. Ulterior, SRL „Auto Bussines” în proces de reorganizare a fost absorbită de SRL „MoldTrans Tur”, care a devenit succesorul al tuturor drepturilor, inclusiv și asupra imobilului din mun.

Chișinău, str. Grenoble, 128. În cadrul examinării pricinii, SRL „MoldTrans-Tur”, a depus cerere de concretizarea acţiunii, solicitând obligarea ÎS „Centrul Naţional de Verificare a Calității Producției Alcoolice” cu nr. de înregistrare 1003600067023, să demoleze pereții de la nivelul 0,00 până la nivelul 3,30, exteriori a camerei nr. 1, a etajului 1, cu suprafața 88,7 m.p. blocul „U”, ce au închis trecerea între clădirile ce aparțin cu drept de proprietate SRL „MoldTrans-Tur” și ÎS „Centrul Naţional de Verificare a Calității Producției Alcoolice”, amplasate în mun. Chișinău, or. Codrul, str. Grenoble 128, obligarea ÎS „Centru Național de Verificare a Calității Producției Alcoolice” să demoleze construcțiile din trecere blocul „U” etajul 1, camera nr. 1, str. Grenoble 128, din mun.

Chișinău ce au închis lumina solară la toate ferestrele blocului SRL „MoldTrans-Tur” instalate în peretele clădirii între nivelul -3,30 (subsol) și nivelul+3,30, cât și să demoleze construcțiile ce au închis accesul liber la fântânile de canalizare și de telecomunicații instalate la nivelul -3.30, până la nivelul 0,00 în trecerea între clădirile proprietate SRL „MoldTrans-Tur” și ÎS „ Centrul Național de Verificare a Calității Producției Alcoolice”. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 08 aprilie 2010, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Economice din 18 noiembrie 2010, a fost respins apelul declarat de către SRL „MoldTrans-Tur” şi menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 29 septembrie 2011, a fost admis recursul declarat de către SRL „MoldTrans-Tur”, casată decizia instanței de apel și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către SRL „MoldTrans-Tur” și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 377, art. 315 alin.(1) şi (3), art. 376, art. 123 alin.(3) CPC din Cod civil, care reglementează obligația de respect reciproc, conținutul dreptului de proprietate și temeiurile degrevării de probațiune, care indică că faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța a reținut că ÎS „Centru Național de Verificare a Calității Producției Alcoolice” i-a fost eliberat certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 32 din 04 aprilie 2007, autorizația de construcție nr. 12 din 28 februarie 2008, cît şi procesul-verbal nr. 76, prin care s-a efectuat recepția finală a lucrărilor de reparație capitală a încăperilor şi edificare etajului mansardă la clădirea lit. „U”, situată în mun. Chișinău, or. Codrul, str. Grenoble 128, cu avizarea organelor corespunzătoare care permit și autorizează recepția finală a lucrărilor de construcție, iar legalitatea acestor acte a fost verificată de către Colegiul Civil al Curții de Apel Chișinău la data de 30 octombrie 2014, care prin decizia sa a pronunțat o nouă hotărâre prin care a respins cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „MoldTrans-Tur” împotriva Primăriei or.

Codrul, Inspecției de Stat în Construcții, intervenient accesoriu ÎS „Centrul Național de Verificare a Calității producției Alcoolice” cu privire la contestarea actelor administrative. La 25 mai 2015, SRL „MoldTrans-Tur” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu remiterea pricinii spre rejudecare, sau casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admiterea cerințelor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Menționează că de către intimat au fost efectuate lucrări de reconstrucție a clădirii cu nr. cadastral 0131124297.01, care se află în vecinătate directă cu clădirea nr. cadastral 0131124297.02, care-i aparține cu drept de proprietate privată, iar la planificarea lucrărilor de reconstrucție, ultimul a solicitata acordul SRL „Auto- Business” SRL, asupra căruia dînşii au devenit succesor a tuturor drepturilor, după care prin scrisoarea nr.64ch din 21 februarie 2008, a dat acord condiționat către ÎS „Centrul Național de Verificare a Calității Producției”, condițiile căruia fiind expres incluse în acesta. Susține că la obținerea documentelor pentru autorizarea lucrărilor de reconstruire, intimatul a prezentat acordul condiționat al SRL „Auto-Business” , însă nici proiectantul SRL „Stap-Proect” la efectuarea proiectului de execuție, nici funcționarii publici la autorizarea lucrărilor de construire nu au luat în considerație condițiile impuse de SRL „Auto-Business”.

La fel, indică că cu toate că unele lucrări de reconstrucție au fost efectuate de intimat contrar normelor tehnice și SNIP în domeniul construcției, care direct se răsfrâng asupra dreptului de folosință a proprietății sale, intimatul a efectuat ilegal şi alte lucrări de construcție la alt imobil, care este învecinat cu al său și este proprietatea sa, care ca consecință au dus la aceia ca sănu poată să se folosească de proprietatea sa.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a concluzionat precum că legalitatea eliberării autorizației de construcție nr.12 din 28 februarie 2008, certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 32 din 04 aprilie 2007 și procesul - verbal de recepție finală nr.76 din 18 septembrie 2009, a fost constatată prin decizia instanței de apel din 30 octombrie 2014, nefiind depistate careva abateri sau vicii de la proiect, invocând în acest sens prevederile art. 123.alin.(2) CPC, deoarece, deținerea de către intimat acestor acte administrative nu prezumă din start faptul că însuși reconstrucția efectuată nu afectează în mod inadmisibil asupra proprietății întreprinderii, iar potrivit rapoartelor de expertiză nr.2138 din 03 octombrie 2011, nr. 1540 din 05 septembrie 2013 şi nr.1541 din 05 septembrie 2013, se constată cert că la efectuarea lucrărilor de reconstrucţie de către intimat au fost efectuate unele lucrări cu încălcarea unui şir de norme și standarde tehnice în domeniul construcției, care nu au tangență cu reconstrucția imobilului său.

Afirmă că faptul deţinerii în mod legal de către intimat a actelor nominalizate, nu atestă şi faptul că este în drept să edifice și alte lucrări de construcție la alt bun imobil care îi aparține cu drept de proprietate întreprinderii, cum ar fi: astuparea și distrugerea căilor de aerisire, căilor de canalizare, blocarea cu o placă de beton a două ferestre din încăperile demisolului, înzidirea ferestrelor de la scara casei, montarea gratiilor metalice din exterior la ferestrele care sunt în direcția intimatului, zidirea a ușii de ieșire de la etajul doi, deoarece, aceste acțiuni fac imposibilă exercitarea dreptului de folosință a încăperilor din imobilul său.

Insistă că atât prima instanță cât și instanța de apel, a examinat cauza doar sub aspectul existenței autorizației de construcție fără însă a se expune asupra argumentelor privitoare la influenţa construcției asupra proprietății intimatului, cât și asupra lucrărilor de construcție efectuate la imobilul recurentului, care de fapt și constituia obiectul de examinare al cauzei, prin urmare, instanțele de judecată au judecat unilateral cererile de chemare în judecată şi nu au verificat toate argumentele invocate de societate privind încălcarea drepturilor lui prin construcția efectuată de intimat.

De asemenea, indică că la materialele dosarului au fost prezentate înscrisurile Inspecției de Stat în construcție din 25 octombrie 2007, nr. 2515/1-6, a Ministerului Construcțiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Nr. 1564-01-07 din 12 noiembrie 2008 şi nr.914-01-07 din 01 aprilie 2009, iar prin aceste înscrisuri, organele publice competente au constatat, în urma examinării la fața locului, existența obstacolelor, care fac imposibilă exploatarea încăperilor întreprinderii. Totodată, indică că prin raportul de expertiză nr. 1540 din 05 septembrie 2013, efectuat de Centrul Național de Expertize judiciare este indicat că starea tehnică a unor încăperi ce aparțin întreprinderii învecinate cu construcția intimatului este nesatisfăcătoare, iar lucrările de reconstrucție influențează negativ asupra stării tehnice a încăperilor sale.

Astfel, consideră că instanța de judecată în pofida probelor aduse, care confirmă existența încălcării dreptului de vecinătate, a omis să se expună asupra acestui fapt şi în mod arbitrar a concluzionat că îmbunătățirea adusă imobilului intimatului, nu îngrădește accesul societății, deoarece, lucrările au fost efectuate în concordanță cu proiectul autorizat și expertizat de toate organele abilitate care au eliberat autorizații şi permisiunile necesare în conformitate cu legislația RM.

Cu referire la prevederile art. 379 alin.(1) din Cod civil, care indică că obligativitatea anexării acordului vecinilor apare numai în cazul în care ridicarea sau exploatarea construcției atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al vecinului, de care acesta dispune în privința terenului sau altui imobil, insistă că intimatul nu a îndeplinit condițiile impuse de societate, primul a decăzut din drept de a beneficia de acordul nr.64ch din 21 februarie 2008, prin urmare, acordul condiționat eliberat de întreprindere nu a început să producă efecte juridice. La 29 iunie 2015, ÎS „Centrul Naţional de Verificare a Calității Producției Alcoolice” a depus referință la recursul declarat, prin care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Indică intimatul că Curtea de Apel Chișinău în decizia din 08 aprilie 2015, a dat o apreciere corectă circumstanțelor de fapt ale cauzei în raport cu normele de drept aplicate, pe când argumentele recurentului sunt declarative. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „MoldTrans-Tur” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „MoldTrans-Tur” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „MoldTrans-Tur” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „MoldTrans-Tur” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „MoldTrans-Tur” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva