2rh-239/15 — Recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ, obligarea înaintării demersului cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: D. Dulghieru nr. 2rh-239/13 instanţa de apel: M. Anton, S. Arnăut, I. Secrieru instanţa de recurs: A. Cobăneanu, V. Clevadî, G. Stratulat ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Liliana Catan examinând cererea de revizuire depusă de Lidia Frunză în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Frunză împotriva Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ, obligarea înaintării demersului cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013 prin care a fost considerat inadmisibil recursul Lidiei Frunză, reprezentată de avocatul Sorin Ursu constată: La 30 iulie 2012, Lidia Frunză, reprezentată de către avocatul Sorin Ursu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ, obligarea înaintării demersului cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că în subordinea Ministerului Culturii al RM, conform Hotărârii Guvernului nr. 920 din 12 iulie 2002, se află Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova, care conform anexei nr. 14 la Regulamentul cu privire la Registru patrimoniului public are în gestiune trei blocuri cu destinaţie diferită, două blocuri cămin studenţesc şi un bloc locativ aflat pe str. Hristo Botev 27, pentru lucrătorii domeniului dat. Menţionează că ea este locatara blocului locativ din str. Hristo Botev nr. 27, ap. 60 AB, lucrătoare a Centrului de Cultură şi Artă „Ginta Latină” în funcţie de actriţă. Afirmă că din 17 februarie 1990 are viza de reşedinţă pe adresa indicată, unde a fost cazată cu acordul administraţiei, locuind până în prezent.

Susţine că în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 11 octombrie 2006 emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Procuraturii mun. Chişinău în interesele Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova, ea urma să fie evacuată, însă până în prezent locuieşte la adresa dată cu acordul pârâtului. Mai indică că la 15 februarie 2012 Curtea de Apel Chişinău examinând în ordine de recurs cauza cu privire la evacuare a emis hotărâre prin care a fost respinsă cererea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova cu privire la repunerea în termen pentru prezentarea titlului executoriu privind evacuare. Consideră că în aşa mod pârâtul a pierdut dreptul de a înainta evacuarea ei prezumându-se astfel că ea este locatara legală pe adresa dată.

De asemenea, menţionează că până în prezent achită toate facturile de plată şi întreţinerea casei, administraţia Academiei a încasat de la ea sume de bani pentru reparaţia ţevilor şi altele bunuri pentru întreţinerea clădirii pe viitor. Afirmă că la 29 mai 2012 a depus cerere pentru emiterea demersului către Primăria mun. Chişinău cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie şi solicitarea de a-i da informaţia despre fişa de locuinţă şi tabelul nominal, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns. Solicită recunoaşterea dreptului ei de folosinţă asupra spaţiului locativ în apartamentul din str. Hristo Botev, nr. 27, ap. 60 AB mun. Chişinău, obligarea pârâtului de a emite demers către Primăria mun.

Chişinău cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie, încasarea de la pârât în beneficiul ei cu titlu de prejudiciu moral pentru refuzul de a prezenta informaţia solicitată a sumei de 30000 lei, pentru refuzul de a emite demersul cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie către Primăria mun. Chişinău a sumei de 30000 lei şi încasarea cheltuielile de judecată ce ţin de taxa de stat şi serviciile avocatului. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 ianuarie 2013 a fost atrasă Primăria mun. Chişinău în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 08 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, recunoscut dreptul Lidiei Frunză la spaţiul locativ în apartamentul nr. 60 AB a blocului locativ din str. Hristo Botev 27, mun.

Chişinău, obligată administraţia Academiei de Teatru, Muzică şi Arte Plastice de a înainta un demers către Primăria mun. Chişinău, pentru eliberarea ordinului de repartiţie pe numele Lidiei Frunză, asupra apartamentului nr. 60 AB a blocului locativ din str. Hristo Botev, 27, mun. Chişinău. În rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova, casată hotărârea primei instanţe în partea admiterii pretenţiilor cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ şi obligarea înaintării demersului privind eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi emisă în partea dată o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea şi a fost menţinută hotărârea în partea respingerii pretenţiilor cu privire la repararea prejudiciului moral.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013 a fost considerat inadmisibil recursul declarat de Lidia Frunză, reprezentată de avocatul Sorin Ursu. La 25 iunie 2015, Lidia Frunză a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii a cărei revizuire se solicită şi reexaminarea pricinii. Consideră încheierea emisă de instanţa de recurs neîntemeiată şi pasibilă de a fi pusă revizuirii în temeiul art. 449 lit. b) CPC, care prevede că revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Susţine că instanţa de recurs la examinarea recursului nu a analizat materialele cauzei în detaliu, nu a dat apreciere cuvenită faptului că acţiunea depusă de Procuratura mun. Chişinău, în interesele Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice împotriva Lidiei Frunză şi membrilor familiei sale şi a fost dispusă evacuarea Lidiei Frunză din apartamentul cu nr. 60 AB din str. Hristo-Botev, 27 mun. Chişinău, fără acordarea altui spaţiu locativ şi care a fost admisă, nu a fost executată, deoarece nu a fost prezentat spre executare documentul executoriu, iar cererea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova de repunere în termenul pentru prezentarea la executare a titlului executoriu eliberat în baza hotărârii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 16 noiembrie 2005, a fost respinsă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 februarie 2012. Afirmă că instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare că pricinile civile enunţate sunt conexe între ele şi probele din acestea urmau a fi apreciate în ansamblul lor. Menţionează că în deciziile instanţei de recurs apare o neclaritate care creează o confuzie privind acţiunile părţilor în viitor, ceea ce ţine de apartamentul nr. 60 AB a blocului locativ din str. Hristo Botev, 27, mun. Chişinău, iar hotărârea din 16 noiembrie 2005 privind evacuarea din spaţiul locativ, nu a fost şi nici nu va fi executată, iar dânsa se află într-o dilemă privind bunul imobil în care locuieşte, nerecunoscând ei dreptul de proprietate asupra spaţiului locativ, ceea ce reprezintă o incertitudine.

Indică că este lipsită de posibilitatea de a se adresa în instanţele judecătoreşti cu o altă acţiune privind recunoaşterea dreptului la spaţiul locativ, deoarece nu se admite o nouă adresare în instanţa de judecată între aceleaşi părţi cu privire la aceleaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri. Remarcă că admiterea cererii de revizuire ar însemna respectarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale dat fiind faptul ca acţiunea depusa de Procuratura mun. Chișinău, în interesele Academiei de Muzica ,Teatru şi Arte Plastice împotriva Lidiei Frunză şi membrilor familiei sale prin care a fost dispusa evacuarea Lidiei Frunză din apartamentul cu nr. 60 AB din str. Hristo-Botev, 27 mun.

Chișinău, fără acordarea altui spaţiu locativ şi care a fost admisă, nu a fost executată nefiind prezentată spre executare documentul executoriu, iar cererea Academiei de Muzica, Teatru şi Arte Plastice din Moldova de repunere în termenul pentru prezentarea la executare a titlului executoriu eliberat în baza hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 16 noiembrie 2005, a fost respinsa prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 februarie 2012, or, instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare ca pricinile civile enunțate sunt conexe între ele si probele din acestea urmau a fi apreciate în ansamblul lor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu prevederile art. 449 CPC, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă, b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, c) instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, e) s-a anulat ori s-a modificat hotărârea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărârii sau deciziei a căror revizuire se cere, e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, iar instanţa de judecată sau Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale sau din hotărârea Curţii Constituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului, g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova,

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărârii pronunţate de o instanţă de judecată naţională. În interpretarea corectă a prevederilor legale enunţate, este cert că cererea de revizuire poate fi declarată doar în temeiurile expres prevăzute în norma dată, care poartă un caracter exhaustiv şi nu pot fi completate. Ca urmare, declararea revizuirii pentru alte temeiuri decât cele prevăzute în această normă duce la respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

La caz, se va remarca că Lidia Frunză, prin cererea de revizuire depusă în temeiul art. 449 lit. b) CPC, nu a prezentat probe ce ar demonstra că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, dar s-a axat pe împrejurări ce ţin de situaţia de fapt a pricinii. Reieşind din circumstanţele descrise, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că admiterea cererii de revizuire, în sensul formulat, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Lidia Frunză împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Frunză împotriva Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Moldova cu privire la recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ, obligarea înaintării demersului cu privire la eliberarea ordinului de repartiţie a spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Liliana Catan