2ra-2057/15 — Înlăturarea obstacolelor şi evacuarea din bunul imobil

prima instanţă: V. Ghedreuţan nr. 2ra-2057/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei Rusu împotriva lui Iurie Lisnic şi Valentinei Lisnic cu privire la înlăturarea obstacolelor şi evacuarea din bunul imobil împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 07 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 16 ianuarie 2015, prin care acţiunea a fost admisă integral constată: La 26 septembrie 2014, Marina Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Lisnic şi Valentinei Lisnic cu privire la înlăturarea obstacolelor şi evacuarea din bunul imobil.

În motivarea acţiunii a invocat că la 20 februarie 2009 a încheiat cu pârâta Lisnic Valentina un contract de vânzare – cumpărare a casei de locuit situată în or. Drochia, str. P. Ciaicovschi, l7, preţul imobilului fiind stabilit în mărime de 14000 euro. Susţine că acest contract a fost autentificat de notarul privat Dina Ghedrăuţan şi înregistrat cu nr. 912. Indică că pârâta Valentina Lisnic s-a obligat să achite 4000 euro la momentul încheierii contractului, iar restul sumei urma să o achite până la 26 aprilie 2009. Afirmă că deoarece pârâta nu şi-a executat obligaţia şi nu a achitat a doua tranşă în termenul indicat, la 29 iulie 2009 a fost încheiat un acord adiţional, conform căruia termenul de achitare a fost prelungit până la 26 septembrie 2009, însă nici de data aceasta pârâta nu şi-a executat obligaţiile asumate prin contract.

Relatează că prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 19 iunie 2012 a fost dispusă rezilierea contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 20 februarie 2013 1 cu nr. 912 şi acordul adiţional cu nr. 4628 din 29 iulie 2009 cu readucerea părţilor în poziţie iniţială, iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de Valentina Lisnic şi menţinută hotărârea primei instanţe. Susţine că prin refuzul de a elibera imobilul, pârâta îi creează obstacole în folosirea imobilului de care la momentul actual are nevoie de a se folosi. Invocă prevederile art. 316 alin. (l) Cod civil, care statuează că proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat.

Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 308, 309, 310, 316, 374 Cod civil, art. 166, 167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, evacuarea lui Iurie Lisnic şi Valentinei Lisnic, cu scoaterea lor de la evidenţă din imobilul situat în or. Drochia, str. P. Ciaicovschi, l7, obligarea pârâţilor de a nu crea impedimente în folosirea bunului imobil litigios, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 16 ianuarie 2015 a fost admisă acţiunea integral, dispusă evacuarea lui Iurie Lisnic şi Valentinei Lisnic cu tot cu membrii familiei lor şi bunurilor lor din imobilul identificat prin nr. cadastral 2601116108, amplasat în or.

Drochia, str. Piotr Ciaikovski, 17, scoaterea de la evidenţă a lui Iurie Lisnic şi Valentinei Lisnic cu tot cu membrii familiei lor din imobilul situat în or. Drochia, str. Piotr Ciaikovski, 17, obligaţi Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic de a nu crea în viitor Marinei Rusu impedimente în folosirea imobilului. A fost încasat în mod solidar de la Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic în beneficiul Marinei Rusu cheltuielile de judecată 3100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 iunie 2015, Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţin că au luat cunoştinţă cu decizia contestată la 11 mai 2015. La 26 iunie 2015, Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic au depus cerere de recurs suplimentară, invocând că instanţele ierarhic inferioare nu au studiat obiectiv circumstanţele cauzei, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei şi ca urmare, au interpretat eronat legea la soluţionarea litigiului. Afirmă că la examinarea cauzei nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu au verificat în ce volum a fost achitat preţul bunului imobil intimate Marina Rusu. Remarcă că instanţele ierarhic inferioare au luat în consideraţie achitarea sumei de 4000 euro, deşi în realitate a fost achitată suma de 10000 euro.

2 Menţionează că din momentul cumpărării gospodăriei, au efectuat reparaţie în gospodărie, au învestit mijloace băneşti în reparaţie, faptul dat urma a fi luat în consideraţie la procedura de aducere părţilor în starea iniţială. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 05 mai 2015, careva date despre recepţionarea acesteia de către recurenţi la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei 3 prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Iurie Lisnic şi Valentina Lisnic se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4