2ra-2063/15 — Constatarea faptului ce are valoare juridică

prima instanţă: I. Rusu nr. 2ra-2063/15 instanţa de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Ciobanu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Harabari cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Nicolae Ciobanu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Drochia din 11 februarie 2015, prin care a fost admisă acţiunea integral constată: La 15 mai 2015, Lidia Harabari a depus cerere de chemare în judecată cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică.

În motivarea acţiunii a invocat că la 09 august 2013, a decedat Ana Harabari, iar după decesul ei a rămas avere, ce se află în casa de locuit situată în sat. Zguriţa, r-nul. Drochia şi anume: mobilă, covoare, veselă ş.a. Relatează că casa de locuit a fost dăruită de către Ana Harabari soţului decedat al petiţionarei, Vasilii Harabari şi lui Nicolai Ciobanu. Menţionează că după decesul Anei Harabari moştenitori legali sunt nepoţii ei (mostenitori de clasa 3) şi anume, Vasilii Harabari şi Nicolai Ciobanu. Indică că faptul raporturilor de rudenie între Ana Harabari şi Vasilii Harabari este confirmat prin paşaportul Anei Harabari, certificatul de naştere a lui Vasilii Harabari, extrasul din actul de naştere a lui Profirii Harabari.

Afirmă că este necesară constatarea raportului de rudenie pentru obţinerea dreptului de acceptare a succesiunii. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 281 alin. (2) lit. a), f)CPC. Solicită constatarea raportului de rudenie şi anume că soţului ei Vasilii Harabari a fost nepotul Anei Harabari. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 11 februarie 2015 a fost admisă acţiunea integral, constatat faptul că Vasilii Harabari este nepotul Anei Harabari. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 30 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Nicolae Ciobanu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 iunie 2015, Nicolae Ciobanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii concluziile instanţei expuse în hotărâre, instanţa nemotivat a admis acţiunea. Afirmă că potrivit certificatului nr. 1072 eliberat de arhiva Consiliului raional Drochia la 10 octombrie 2013 cu nr. 1072 în registrul gospodăriilor pe sat. Zguriţa pentru anii 1947-1949 în componenţa familiei Andrei Harabari şi Natalia Harabari, Profirii Harabari ca fecior nu figurează.

Menţionează că potrivit răspunsului nr. 24-08/62 a Arhivei Naţionale a RM din 08 decembrie 2014, în fondurile arhivistice nu s-au depistat informaţii referitoare la componenţa familiei Andrei Harabara până în anii 1944 în localitatea Zguriţa judeţul Soroca şi participării lui Profirii Harabara în cel de al II-lea Război Mondial, iar potrivit certificatului nr. 34 eliberat de Centrul Militar Teritorial Soroca din 04 februarie 2015, nu s-au depistat informaţii privind participarea la al II-lea Război Mondial al lui Profirii Harabari. Indică că în adeverinţa de naştere a lui Vasilii Harabari la compartimentul părinţii, ca tată este indicat Profir Harabari, care nu este tatăl biologic al lui Vasilii Harabari.

Mai notează că potrivit certificatului nr. 1072 eliberat de arhiva Consiliului Raional Drochia din 10 octombrie 2013, Ana Harabara şi Profir Harabara nu au fost fraţi de sânge. Prin urmare, Vasilii Harabari nu a fost nepotul Anei Harabara, între ei nu există relaţii de rudenie, ci purtau doar același nume de familie. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 13 mai 2015, careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 2 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nicolae Ciobanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Nicolae Ciobanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Ciobanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Nicolae Ciobanu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 3