2rc-610/15 — Dispunerea incasarii sumei cu titlu de remuneratie pentru lucrul efectuat în perioada de obsservatie

prima instanţă: E. Clim dosarul nr. 2rc-610/15 DECIZIE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Customagic”, în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Customagic” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea comercială „Maxiviabil” Societate cu Răspundere Limitată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012, prin care a fost admisă cererea administratorului provizoriu ÎI „Guţu Sergiu” cu privire la remunerarea lucrului efectuat în perioada de observaţie la Societatea cu Răspunderea Limitată „Maxiviabil” şi încasat din contul Societăţii cu Răspundere limitată „Customagic” în beneficiul ÎI „Guţu Sergiu” suma de 50 000 lei cu titlu de remunerare pentru lucrul efectuat în perioada de observare şi cheltuielile aferente procesului de administrare provizorie, constată: La 18 aprilie 2012, SRL „Customagic” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea comercială „Maxiviabil” societate cu răspundere limitate.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 mai 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Customagic” şi s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 a Legii insolvabilităţii în calitate de administrator provizoriu a fost desemnată candidatura ÎI „Guţu Sergiu”, certificatul nr. 19329 din 08 iulie 2011. Administratorul provizoriu a prezentat raportul privind rezultatele stării de lucruri ale întreprinderii şi a temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate, mărimea şi componenţa masei debitoare a debitorului şi a semnalat că detaliat în raport a expus situaţia şi măsurile întreprinse în vederea stabilirii temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate şi componenţa masei debitoare a debitorului.

Conform materialelor pricinii anexate la dosar şi a răspunsurilor parvenite administratorul provizoriu a constatat că, debitorul nu dispune de capacităţi operaţionale viabile, care i-ar permite redresarea situaţiei economico-financiare a întreprinderii în afara procesului de insolvabilitate. Informaţia de la Serviciul Vamal cu nr. 2807/5990 din 24 mai 2012 informează faptul că SC „Maxiviabil” SRL nu are bunuri materiale în antrepozite vamale şi nu are datorii la bugetul de stat, compartimentul „Plăţi vamale”, conform informaţiei de la BC „ProCreditBank”, SRL „Maxiviabil” la data de 24 aprilie 2008 a contractat un credit de 750000 lei, iar la moment datoria constituie 386336,60 lei. De asemenea, Centrul de informaţii juridice prin scrisoarea nr. 172 din 10 mai 2010 a prezentat informaţia din Registrul gajului bunurilor mobile privind bunurile gajate de SRL „Maxiviabil” pe 7 file.

Astfel, prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012 a fost admisă cererea introductivă depusă de SRL „Customagic” mun. Chişinău privind intentarea procesului de insolvabilitate şi a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Maxiviabil”.

A fost numit în calitatea de administrator de insolvabilitate ÎI „Guţu Sergiu” certificat nr. 19329 din 08 iulie 2011. Tot la aceiaşi dată în cadrul şedinţei de judecată administratorul insolvabilităţii a solicitat dispunerea încasării de la creditorul SRL „Customagic” a sumei de 50 000 lei, cu titlul de remuneraţi pentru lucrul efectuat în perioada de observaţie la Societatea cu Răspunderea Limitată „Maxiviabil”, întemeindu-şi cerinţele pe prevederile art. 36 alin.(2), pct.(5) al Legii insolvabilităţii (în vigoare la momentul adoptării), Hotărîrea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, Holtărîrea Guvernului nr. 152 din 19 februarie 2004 cu privire la salariul tarifar pentru categoria I de calificare a angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, Legea salarizării nr. 847 din 14 februarie 2002 anexa 1. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012, a fost admisă cererea administratorului provizoriu ÎI „Guţu Sergiu” cu privire la remunerarea lucrului efectuat în perioada de observaţie la SRL „Maxiviabil” şi încasat din contul SRL „Customagic” în beneficiul ÎI „Guţu Sergiu” suma de 50 000 lei cu titlu de remunerare pentru lucrul efectuat în perioada de observare şi cheltuielile aferente procesului de administrare provizorie.

La 12 mai 2015, SRL „Customagic” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate din 08 octombrie 2012, solicitînd admiterea recursului ca fiind depus în termin , casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de insolvabilitate. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd- o ilegală şi neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procesual. Susţine că recent, la 30 aprilie 2015, a aflat prin corespondenţa recepţionată de la executorul judecătoresc Caţer Victor, precum că faţă de SRL „Customagic” a fost intentat procedură de executare privind încasarea de la SRL „Customagic” în favoarea ÎI „Guţu Sergiu” a sumei de 50 000 lei cu litiu de remunerare pentru lucrul efectuat în perioada de observare şi cheltuielile aferente procesului de administrare provizorie.

Procedura de executare a fost intentată avînd ca bază un litiu executoriu emis în temeiul unei încheieri pronunţate la aceiaşi dată de 08 octombrie 2012. Afirmă că la 08 octombrie 2012 în cadrul şedinţei de judecată privind intentarea procesului de insolvabilitate a participat reprezentantul SRL „Customagic” şi la această dată o astfel de încheiere nu a fost pronunţată, iar hotărîrea privind intentarea procesului de insolvabilitate nu prevede încasarea unei careva remunerări/cheltuieli în favoarea ÎI „Guţu Sergiu”. Insistă că despre existenţa unei aşa încheieri nu a ştiut şi nu a luat cunoştinţă cu aceasta, însă care i-a devenit cunoscută la 07 mai 2015, cînd a primit o copie de pe aceasta.

Mai invocă că conform materialelor dosarului, cererea privind remunerarea administratorului provizoriu este anexată la dosar sub nr.108, astfel, consideră că a fost depusă în instanţă mult mai tîrziu decît data de 08 octombrie 2012. Iar în acest context este imposibil de apreciat data la care de facto a fost pronunţată încheierea de remunerare a administratorului provizoriu.

Totodată, menţionează că conform procesului-verbal a şedinţei din 08 octombrie 2012 la chestiunea privind examinarea cererii de remunerare a administratorului provizoriu este indicat că reprezentantul SRL „Customagic” a lăsat la discreţia instanţei soluţia cu privire la admiterea sau respingerea cererii administratorului, ceia ce reprezintă un fals, deoarece în cazul în care în acea şedinţă se examina acest demers reprezentantul SRL „Customagic” avea să conteste poziţia administratorului şi să confirme prin argumente şi probe poziţia sa, şi anume că la data de 17 aprilie 2012 între SRL „Customagic” şi Administratorul ÎI „Guţu Sergiu” a fost încheiat contractul nr.177/AP-M/12, care şi prevedea acordarea serviciilor de gestionare provizorie a SRL „Maxiviabil” inclusiv, plata şi ordinea achitării serviciilor.

Serviciile respective au fost integral achitate de SRL „Customagic” în conformitate cu facturile înaintate de administrator. Consideră că prin acţiunile instanţei a fost îngrădit accesul SRL „Customagic” la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, acţiuni condamnate atît de legislaţia Republicii Moldova cît şi de normele internaţionale. Mai invocă că deoarece încheierea din data de 08 octombrie 2012 a fost emisă de instanţă din oficiu, fără a fi adusă la cunoştinţă recurentului SRL „Customagic”, ultimul a fost limitat în drepturile sale de a contesta şi i s-a limitat dreptul la un proces echitabil, acesta ne-avînd posibilitatea de a cunoaşte că a fost emisă această încheiere, în contextul în care avea încheiat cu administratorul un contract şi a achitat acestuia remuneraţia convenită.

Astfel, consideră s-a conformat prevederilor art. 425 CPC şi a declarat recursul la 12 mai 2015 în termen, mai mult că cu încheierea contestată a făcut cunoştinţă la 07 mai 2015. Totodată, pentru considerentele enunţate şi cu referire la prevederile art. 116 CPC solicită repunerea în termen de declarare a recursului împotriva încheierii din 08 octombrie 2012. La 22 septembrie 2015, SRL „Customagic” a depus supliment la recursul declarat, în care a invocat că conform procesului-verbal existent la dosarul cauzei cît şi încheierii din 08 octombrie 2012 (contestată în speţă) şedinţa respectivă de judecată sa petrecut în lipsa reprezentantului debitorului, însă atît recipisa anexată la dosar, întocmită în cadrul şedinţei de judecată, cît şi hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate, pronunţată în cadrul şedinţei din 08 octombrie 2012, denotă faptul că reprezentantul debitorului SRL „Maxiviabil” - Secară Alexandru a fost prezent în cadrul şedinţei de judecată, şi-a expus poziţia şi disponibilitatea asupra posibilităţii de examinare a cauzei în cadrul acelei şedinţe de judecată.

Insistă că din procesul verbal rezultă că instanţa a pus în discuţie chestiunea privind posibilitatea examinării cauzei în lipsa reprezentantului debitorului, însă semnătura lui Secara Alexandru pe recipisa (f.d. 34) întocmită la începutul şedinţei de judecată denotă faptul că acest proces-verbal nu a fost întocmit în cadrul acelei şedinţe de judecată, iar procesul-verbal original a fost înlocuit cu acest proces-verbal fals existent ulterior şedinţei de judecată. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Conform art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Conform art. 1 alin. (4) Legea insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum denotă actele cauzei, încheierea Curţii de Apel Chişinău, prin care a fost admisă cererea administratorului provizoriu ÎI „Guţu Sergiu” cu privire la remunerarea lucrului efectuat în perioada de observaţie la SRL „Maxiviabil” şi încasat din contul SRL „Customagic” în beneficiul ÎI „Guţu Sergiu” suma de 50 000 lei cu titlu de remuneraţie pentru lucrul efectuat în perioada de observare şi cheltuielile aferente procesului de administrare provizorie, a fost emisă la 08 octombrie 2012. Iar prin prisma normelor enunţate, este cert că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii menţionate a expirat la 23 octombrie 2012. Cu toate acestea, recursul împotriva acestei încheieri a fost declarat de către SRL „Customagic” numai la 12 mai 2015, respectiv în afara termenului legal de 15 zile, prevăzut de art. 425 CPC.

Este de menţionat că faptul depunerii recursului în afara termenului legal, se atestă prin însuşi solicitarea recurentei cu privire la repunerea recursului în termenul de declarare, care, însă se constată a fi una neîntemeiată, deoarece recurentul nu a invocat nici un motiv, în sensul art. 116 CPC, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi ar constitui temei pentru repunerea recursului în termen. Or, din sensul art. 116 alin.(1) şi (3) CPC rezultă că, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). De altfel, invocarea recurentului în cererea de recurs precum că dânsul a aflat despre existenţa încheierii contestate, doar odată cu recepţionarea încheierii executorului judecătoresc din 24 aprilie 2015 de primire spre executarea documentului executoriu şi intentarea procedurii de executare, nu poate fi reţinut de instanţa de recurs. Aceasta deoarece, din conţinutul procesului-verbal al şedinţei de judecată din 08 octombrie 2012, la care a fost emisă încheierea contestată, a fost prezent şi reprezentantul recurentului SC „Customagic” SRL, care a lăsat la discreţia instanţei soluţionare demersului înaintat de către administratorul provizoriu ai SRL „Maxiviabil”, ÎI „Guţu Sergiu” cu privire la remunerarea lucrului efectuat în perioada de observaţie (f.d.

28), ceea ce denotă că recurentul a avut la cunoştinţă despre soluţia respectivă adoptată la 08 octombrie 2012. Nu pot constitui temei de admitere a recursului nici afirmaţia invocată în recurs precum că este un fals menţiunea în procesul-verbal din 08 octombrie 2012, cu referire la faptul că la examinarea demersului administratorului provizoriu cu privire la remunerarea lucrului efectuat în perioada de observaţie, a participat şi reprezentantul SC „Customagic” SRL, care a lăsat la discreţia instanţei soluţionarea demersului respectiv, deoarece careva observaţii asupra procesul-verbal al şedinţei instanţei de insolvabilitate, unde este reflectată această menţiune, în conformitate cu art. 276 CPC, de către SC „Customagic” SRL n-au fost prezentate, cum nu au fost prezentate şi alte probe care ar atesta falsul actelor judecătoreşti adoptate la 08 octombrie 2012 în procesul de insolvabilitate a SRL „Maxiviabil”.

Astfel fiind, este evident că reprezentantul SC „Customagic” SRL având la cunoştinţă despre examinarea prezentului litigiu, precum şi existenţa încheierii contestate, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuţi de lege, fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea neîntemeiată a termenului prescris la depunerea recursului. Drept care este dedus şi din prevederile art. 56 alin. (3) CPC, care indică că participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiunilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. La fel şi art. 61 alin. (1) CPC prevede că părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În această ordine de idei este cert că, depunând cererea de recurs împotriva încheierii primei instanţe în afara termenului legal, recurentul SC „Customagic” SRL demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Prin urmare, cerinţa de repunere în termen a recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a încheierii judecătoreşti emise în instanţa de insolvabilitate şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Astfel, pentru considerentele menţionate şi având în vedere faptul că recurentul, fără motive întemeiate, a depus cererea de recurs în afara termenului legal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de repunere în termen a recursului şi de a respinge recursul declarat de SC „Customagic” SRL ca tardiv, cu menţinerea încheierii contestate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge cererea Societăţii cu Răspunderea Limitată „Customagic”cu privire la repunerea în termen de declarare a recursului.

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspunderea Limitată „Customagic” ca fiind depus cu omiterea termenului de prescripţie. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012, prin care a fost admisă cererea administratorului provizoriu ÎI „Guţu Sergiu” cu privire la remunerarea lucrului efectuat în perioada de observaţie la Societatea cu Răspunderea Limitată „Maxiviabil” şi încasat din contul Societăţii cu Răspundere limitată „Customagic” în beneficiul ÎI „Guţu Sergiu” suma de 50 000 lei cu titlu de remunerare pentru lucrul efectuat în perioada de observare şi cheltuielile aferente procesului de administrare provizorie. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva