3ra-1088/15 — Anularea procesului-verbal de recepţie finală

prima instanţă: G.Bivol dosarul nr. 3ra-1088/15 instanţa de apel: A.Panov, M.Moraru, A.Minciuna ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Inconarm”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea pe acţiuni „Inconarm” împotriva Primăriei mun. Chişinău, Asociaţiei de Proprietari ai Locuinţelor Private 52/448, intervenienţi accesorii Inspecţia de Stat în Construcţii, Pretura sect.

Rîşcani, mun. Chişinău şi OCT Chişinău cu privire la anularea procesului-verbal de recepţie finală, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Inconarm”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2014, c o n s t a t ă : La 10 mai 2012, SA „Inconarm” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău, APLP 52/448, intervenienţi accesorii Inspecţia de Stat în Construcţii, Pretura sect. Rîşcani, mun. Chişinău şi OCT Chişinău cu privire la anularea procesului-verbal de recepţie finală. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în temeiul Adeverinţei de privatizare nr.18/03 din 14 noiembrie 2005 este proprietarul bunurilor imobile (cămine) amplasate în mun.

Chişinău str. Poştei, 91 şi str. Poştei, 92. Această circumstanţă se confirmă şi prin datele din Registrul bunurilor imobile. Invocă că, între aceste două cămine au fost edificate două construcţii neautorizate şi anume: garaj lit. B şi lit. C, construcţiile enunţate fiind recepţionate prin procesul-verbal de recepţie finală nr.1249 din 25 noiembrie 2009. Menţionează reclamanta că, examinînd actele şi documentele, care au fost examinate de către comisia de recepţie şi anume: certificatul de stabilire a regimului urban, planul de încadrare în teritoriu, planul de situaţie a terenului a constatat că, în calitate de solicitant (atît pentru certificatul de stabilire a regimului urban, cît şi pentru recepţie finală) a participat Asociaţia de Proprietari de Locuinţe Privatizate nr.52/448 COOP, asociaţie ca la rîndul său a fost constituită de către un 1 grup de locuitori din căminele din str. Poştei nr. 91 şi Poştei 92, fără participarea SA „Inconarm”.

De asemenea, a constatat, că gestionarul de facto şi de iure al căminelor enunţate – SA „Inconarm”, nu a fost inclus în lista participanţilor şi semnatarilor procesului-verbal de recepţie finală nr.1249 din 25 noiembrie 2009. A mai indicat reclamanta că, atît căminul din str. Poştei nr.91, cît şi căminul din str. Poştei nr.92, se află la balanţa SA „Inconarm”, APLP nr. 52/448 nu a fost în drept să intervină cu acţiuni ce ţin de gestionarea acestor bunuri imobile şi a terenurilor aferente acestora, pe motiv că, nici unul din căminele în cauză nu se află la balanţa asociaţiei respective. Consideră că, autoritatea publică locală, în lipsa actelor justificatoare privind dreptul APLP 52/448 asupra imobilelor în cauză şi a terenului aferent acestora, nu a fost în drept să iniţieze acţiuni şi să solicite recepţia a careva construcţii neautorizate din str. Poştei 92 după APLP 52/448.

A mai indicat reclamanta că, pentru soluţionarea prealabilă a prezentului litigiu autoritatea publică locală a fost sesizată cu cerere, însă răspuns nu a parvenit, motiv pentru care a fost sesizată instanţă de judecată cu prezenta acţiune. Solicită reclamanta SA „Inconarm”, anularea procesului-verbal de recepţie finală nr.1249 din 25 noiembrie 2009. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, cererea de chemare în judecată înaintată de către SA „Inconarm” a fost respinsă ca fiind depusă tardiv (vol.I, f.d.83-85). Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 10 iulie 2013, a fost admis recursul declarat de către SA „Inconarm”, fiind casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, pricina fiind restituită spre rejudecare după competenţă la Judecătoria Centru mun.

Chişinău (vol.I, f.d.98-100). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2014, acţiunea depusă de către SA „Inconarm” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (vol.I, f.d.192). Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de către SA „Inconarm”, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2014 (vol.I, f.d.230). Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti enunţate, la 18 iunie 2015, SA „Inconarm” a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04 noiembrie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea privind anularea procesului-verbal de recepţie finală să fie admisă în sensul declarat.

În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că, atît prima instanţă cît şi instanţa ierarhic superioară – instanţa de apel, nu au ţinut cont de 2 faptul că la întocmirea şi înregistrarea procesului – verbal de recepţie finală urmează de prezentat acordul gestionarului, vecinilor sau coproprietarilor autentificat notarial, condiţii ce nu sunt prezente în prezenta speţă.

S-a mai invocat că, instanţele de judecată au ingnorat şi aspectele referitoare la alimentarea blocului locativ din str. Poştei, 92 şi a garajelor amplasate pe această adresă, la serviciile sociale (apă, canalizare, electricitate, deşeuri menajere), alimentare care se face nemijlocit prin reţele şi de către recurentă, în baza contractelor încheiate între ultima şi furnizorii acestor servicii. În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acţiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul societăţii la judecarea în mod echitabil a cauzei (vol.II, f.d.1-3).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 08 aprilie 2015 (vol.I, f.d.230), iar recursul a fost depus la 18 iunie 2015 (vol.II, f.d.1- 3), însă, la dosar nu există careva probe care să confirme faptul că, SA „Inconarm” a recepționat decizia Curții de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către SA „Inconarm” a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către SA „Inconarm”, urmează a fi declarat inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în 3 cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Inconarm”, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de SA „Inconarm”, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Inconarm”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Inconarm”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4