2ra-2080/15 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: D.Şuşchevici dosarul nr. 2ra-2080/15 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, L.Bulgac ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Druţă, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Climenco Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Climenco Larisa către Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă a mun. Chişinău privind recunoaşterea aflării la tratamentul staţionar, recunoaşterea dreptului la tratamentul ambulatoriu şi restabilirea sănătăţii, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Climenco Larisa, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 29.09.2014, Climenco Larisa a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă (în continuare AOFM), solicitînd recunoaşterea aflării la tratamentul stationar ca fiind motiv întemeiat de neprezentare la AOFM timp de 2 luni, recunoaşterea dreptului la tratamentul ambulatoriu şi restabilirea sănătăţii ca fiind motiv întemeiat de neprezentare la AOFM timp de 2 luni, încasarea prejudiciului material şi moral în mărime de 100 000 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că funcţionarii publici ai AOFM a mun. Chişinău refuză sa recunoască ca motiv întemeiat aflarea sa în spital şi regimul ulterior de tratament ambulatoriu pentru neprezentarea la Agenţie timp de 2 luni.

Menţionează că, dreptul său legal la tratament şi primirea ajutorului medical, Agenţia îl consideră ilegal şi nu trebuie să recupereze sănătatea, dar urma să se prezinte la Agenţie pentru ca să fie angajată în cîmpul muncii. Susţine că, se afla în spital, atunci cînd Agenţia a exlus-o din lista şomerilor, prin radiere din listă. Consideră că, avînd gradul de invaliditate, fiind inaptă de muncă, Agenţia i-a încălcat dreptul la tratament şi recuperarea sănătăţii şi a refuzat să o ia la evidenţă la 20 decembrie 2010. Relevă că, funcţionarii publici refuză să-i explice în baza căror norme legale aflarea în staţionarul spitalului mai mult de două luni se consideră ca motiv neîntemeiat pentru neprezentarea sa la Agenţie, considerente din care a fost nevoită de a se adresa în instanţa de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 24 noiembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015 s-a respins cererea de apel declarată de Climenco Larisa, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 noiembrie 2014. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, temeiul înaintării acţiunii Larisei Climenco către Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă a municipiului Chişinău, care a fost soluţionată prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18.11.2013, este acelaşi ca şi în prezenta acţiune, or, în ambele acţiuni se contestă radierea Larisei Climenco de către AOFM din lista de evidenţă a şomerilor.

Pentru a înainta o altă acţiune reclamanta a modificat obiectul dedus judecăţii, solicitînd complementar recunoaşterea aflării la tratamentul staţionar, recunoaşterea dreptului la tratamentul ambulatoriu şi restabilirea sănătăţii - drept pricină obiectivă de omitere a termenului de înregistrare la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă municipiului Chişinău. Respectiv, la caz, există o hotărîre judecătorească, care în mod irevocabil se bucură de prezumţia absolută de adevăr (res judecata pro veritate habetur) şi are autoritate de lucru judecat.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane, constatările reţinute prin hotărîrea judecătorească irevocabilă dată într-un alt proces nu se cer a fi dovedite. La 29 iunie 2015 Climenco Larisa a depus recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

2 Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Climenco Larisa, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Climenco Larisa, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Climenco Larisa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Climenco Larisa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Druţă Iurie Bejenaru 3