2rh-230/15 — Privind apăarea onoarei, demnităţii şi încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2rh-230/15 Instanţa de fond: Judecătoria Centru mun. Chişinău – I. Busuioc Instanţa de apel: CA Chişinău – M. Ciugureanu, A. Gavriliţă, M. Anton ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele colegiului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd cererea de revizuire înaintată de către Vitalia Pavlicenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vitalia Pavlicenco împotriva lui Vladimir Voronin privind apărarea onoarei şi demnităţii, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2007, prin care a fost respins recursul declarat de către Vitalia Pavlicenco, CONSTATĂ: La 03 aprilie 2007 Vitalia Pavlicenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Voronin privind apărarea onoarei şi demnităţii şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că într-o emisiune difuzată de canalul NIT, Vladimir Voronin, care deţinea funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, a declarat că: „Ei, în mod insistent, ne numesc în toţi aceşti ani români. La recensămîntul din 2004 numai 2,1 procente s-au declarat români. I-am spus şi lui N. Băsescu că în 15 ani a-ţi finanţat nu se ştie pe cine, cît a-ţi băgat voi în aceşti moldoveni români – Pavlicenco care iese la microfon, Dabija de la „Literatura şi Arta” şi alţii, toţi aceşti români ai noştri, trecuţi de urgenţă din PCUS şi KGB în români şi a-ţi obţinut doar 2,1 procente”. Vitalia Pavlicenco a menţionat că prin aceste declaraţii Vladimir Voronin i-a lezat onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională.

Ea nu a avut nici o relaţie financiară cu România, nu a primit nici un ban din proiecte, granturi, programe sau alte acţiuni finanţate de Guvernul României. De asemenea nu a avut niciodată 1 colaborare cu KGB, fapt confirmat şi prin răspunsul SIS din 20 octombrie 2006 la interpelarea ei din 19 octombrie 2006. Reclamanta a susţinut că în urma declaraţiilor făcute, Vladimir Voronin i-a cauzat prejudicii morale, a diminuat încrederea electoratului în persoana ei în calitate de om politic, ales ca deputat în Parlamentul RM. Vitalia Pavlicenco a solicitat dezminţirea informaţiei penegritoare la acelaşi post de televiziune, în aceiaşi emisiune şi la aceiaşi oră, la care a fost difuzată emisiunea vizată, repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 500.000 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 aprilie 2007 s-a dispus încetarea procesului civil intentat la cererea Vitaliei Pavlicenco împotriva lui Vladimir Voronin privind apărarea onoarei şi demnităţii şi încasarea prejudiciului moral, pe motiv că Preşedintele Republicii Moldova nu poate fi atras la răspundere civilă pe cazul dat (f. d. 16 - 17). La 04 mai 2007 Vitalia Pavlicenco a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitînd casarea încheierii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 aprilie 2007, ca fiind emisă cu aplicarea greşită a normelor de drept procedural, cu remiterea cauzei spre examinare în instanţa de fond (f. d. 18 - 20). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2007 s-a respins recursul declarat de către Vitalia Pavlicenco, s-a menţinut încheierea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 25 aprilie 2007 (f. d. 30 - 32). La 25 iunie 2015 Vitalia Pavlicenco a înaintat cerere de revizuire, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2007 cu remiterea cauzei pentru examinarea recursului la Curtea de Apel Chişinău (f.d. 35 – 37). În motivarea cererii de revizuire Vitalia Pavlicenco a invocat prevederile art. 449 lit. h) CPC, cererea de revizuire poate fi admisă dacă sînt respectate două condiţii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale şi faptul că această încălcare poate fi remediată cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o judecată din ţară.

Conform art. 448 alin. (3) CPC cererea de revizuire declarată în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. g) şi h) se examinează în toate cazurile de Curtea Supremă de Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 453. Prin urmare, competentă să judece cererea de revizuire este Curtea Supremă de Justiţie. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că cererea de revizuire urmează a fi admisă din următoarele considerente. Conform art. 449 lit. h) CPC revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) CPC după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. 2 Revizuientul justifică temeinicia cererii de revizuire, prezentînd hotărîrea Curţii Europene a Dreptului Omului din 02 decembrie 2014, definitivă la 20 aprilie 2015 pe marginea cauzei Urechean şi Pavlicenco contra Moldovei, cererile nr. 27756/05 şi 41219/07. În speţa dată, Colegiul reţine că prin hotărîrea CtEDO din 02 decembrie 2014 s-a constatat că refuzul automat al instanţelor judecătoreşti de a examina acţiunile în defăimare împotriva şefului statului, pe motiv că acesta beneficiază de imunitate, încalcă dreptul de acces la justiţie garantat de art. 6 din Convenţie.

CtEDO a constatat că deşi art. 81 din Constituţie condiţionează imunitatea Preşedintelui de “exercitarea mandatului”, instanţele de judecată din Republica Moldova nu au examinat dacă Vladimir Voronin a făcut declaraţiile în exercitarea atribuţiilor de Preşedinte al ţării sau în calitate privată. Iar pe de altă parte Constituţia nu defineşte limitele imunităţii prezedinţiale în ceea ce priveşte defăimarea. Această prevedere a fost interpretată de judecătorii naţionali ca oferind o imunitate absolută şi perpetuă şi a făcut ca preşedintele să nu poată fi tras la răspundere nici după plecarea din funcţie. CtEDO a menţionat cu cît este mai largă imunitatea, cu atît mai convingătoare ar trebui să fie motivele care o justifică, iar în orice caz oferirea unei imunităţi de blanchetă Preşedintelui ţării trebuie evitată.

Astfel Colegiul conchide că se impune necesitatea admiterii cererii de revizuire în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii şi anume pentru a înlătura încălcările, pentru care statul poate fi condamnat. Instanţa de recurs reţine că analiza dispoziţiilor art. 449 CPC referitoare la revizuirea în cazul hotărîrilor CEDO, relevă că această cale extraordinară de atac are o natură juridică tipică, aparte, determinată de fundamentul, obiectul, funcţionalitatea şi funcţia sa procesuală, care o deosebeşte de celelalte căi extraordinare de atac, mai ales prin aceea că determină examinarea din nou a cauzei pe fond, prin retractarea de către instanţă a propriei soluţii, soluţie care este înlocuită cu una corespunzătoare noilor fapte şi împrejurări constatate şi de care instanţa nu a avut anterior cunoştinţă de ele.

Admiterea revizuirii impune instanţelor obligaţia de a relua procesul din stadiul în care s-a aflat partea în momentul încălcării dreptului. Este indubitabil că atunci înd Curtea Europeană constată încălcarea unui drept, impune instanţelor obligaţia de a relua procesul din stadiul în care s-a aflat partea sau mai exact reclamantul în momentul încălcării dreptului, recunoscîndu-i acestuia posibilitatea de a relua judecarea unei căi de atac ce a fost valabil exercitată la un anumit moment procesual şi care prin raportare la modul în care a fost soluţionată a generat o vătămare ce continuă să îşi producă efectele şi nu poate fi înlăturată decît prin rejudecarea cauzei de către instanţa în faţa căreia s-a produs încălcarea dreptului.

Colegiul conchide că art. 6 CEDO impune ca o parte să aibă o posibilitate rezonabilă de a-şi expune cauza în tribunal în condiţii, care nu o dezavantajează în mod apreciabil în raport cu partea adversă. Dreptul la un proces echitabil comportă în aplicarea principiului egalităţii armelor, care decurge din el, posibilitatea rezonabilă pentru fiecare din antagoniştii 3 dintru-un proces să-şi expună cauza în condiţii, care nu-l dezavantajează în mod apreciabil în raport cu partea adversă. Principiul egalităţii armelor acoperă numeroase aspecte ale principiului contradictorialităţii, principiul care este regulă absolută la Strasburg (hotărîrea din 18.01.2005 Popov contra Moldovei, şi din 22.03.2005 Roşea contra Moldovei), or toate părţile trebuie să se afle într-o situaţie de perfectă egalitate în faţa instanţei.

Colegiul reiterează că o hotărîre judecătorească în care se constată o încălcare a drepturilor fundamentale a persoanei garantate de Constituţie şi de Convenţie, obligă instanţa supremă să înlăture acea încălcare şi să repare consecinţele astfel încît să restabilească atît cît este posibil situaţia existentă înaintea încălcării. Faţă de considerentele expuse mai sus, avînd în vedere că scopul redeschiderii procesului în speţa dată în urma condamnării statului la CEDO este repararea la nivel intern a consecinţelor violării Convenţiei, repunerea victimei în drepturi şi evitarea unei condamnări repetate.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că argumentele invocate de revizuient se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. h) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2007 şi încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 aprilie 2007, cu remiterea cauzei la rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chişinău pentru examinarea pricinii în fond, în alt complet de judecată.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se admite cererea de revizuire declarată de către Vitalia Pavlicenco împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2007, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vitalia Pavlicenco împotriva lui Vladimir Voronin privind apărarea onoarei, demnităţii şi încasarea prejudiciului moral. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2007 şi încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25 aprilie 2007. Se remite cauza la rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chişinău pentru examinarea pricinii în fond, în alt complet de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele colegiului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Dumitru Mardari Maria Ghervas 4