2ra-2339/15 — Încasarea compensaţiei, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: M. Malanciuc dosarul nr. 2ra-2339/15 instanţa de apel: E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Galina Stratulat Judecătorii: Elena Covalenco şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Adrian Lungu în interesele lui Valentin Hîrbu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valentin Hîrbu împotriva societăţii cu răspundere limitată „Cidonia” cu privire la încasarea compensaţiei, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Valentin Hîrbu şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 04 iulie 2014 Valentin Hîrbu a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Cidonia” cu privire la încasarea compensaţiei, prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Valentin Hîrbu a invocat că a activat în funcţia de manager în cadrul societăţii cu răspundere limitată „Cidonia” în satul Zagarancea, raionul Ungheni. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 12 august 2013 s-a admis parţial acţiunea. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Cidonia” restanţele salariale în sumă de 2000 lei, indemnizaţiile pentru concediile nefolosite în sumă de 11572,3 lei, penalităţile pentru fiecare zi de întârziere din compensaţia pentru concediu nefolosit în mărime de 8308 lei şi din restanţele salariale în mărime de 1446 lei, cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei, prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

A dispus executarea imediată a hotărîrii în partea achitării unui salariu mediu în mărime de 1500 lei. Curtea de Apel Bălţi prin încheierea din 27 septembrie 2013 a restituit cererea de apel depusă de societatea cu răspundere limitată „ Cidonia”. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014 s-a menţinut încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 septembrie 2013. Prin încheierea executorului judecătoresc din 27 noiembrie 2013 a fost intentată procedura de executare şi acordat termen de executare benevolă. 1 La 20 iunie 2014 a depus cerere prealabilă împotriva societăţii cu răspundere limitată „ Cidonia” solicitând încasarea compensaţiei pentru fiecare zi de întârziere a 0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru neexecutarea hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii în mărime de 6659 lei şi prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Cere Hîrbu Valentin încasarea compensaţiei pentru fiecare zi de întârziere a 0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru neîndeplinirea hotărârii organului competent de jurisdicţie a muncii în mărime de 6659 lei, prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielilor de judecată.

Prin mandatul nr. 0168134 din 20 august 2015 avocatul Adrian Lungu a fost împuternicit de Valentin Hîrbu să-i acorde asistenţă juridică cu dreptul de a semna şi depune cererea de chemare în judecată, de a ataca actele judecătoreşti etc (f.d 17). La 20 august 2014 avocatul Adrian Lungu a depus în interesele lui Hîrbu Valentin cerere de concretizare a pretenţiilor solicitând încasarea compensaţiei pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru neîndeplinirea hotărîrii organului competent de jurisdicţie a muncii în mărime de 7079 lei pentru perioada de la 27 noiembrie 2013 cînd hotărîrea judecătorească a devenit definitivă pînă la 04 iulie 2014 cînd a fost executată, prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi cheltuielilor de judecată (f.d 18-20).

Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2015 acţiunea lui Hîrbu Valentin împotriva societăţii cu răspundere limitată „ Cidonia” s-a respins (f.d. 68, 73-76). La 16 ianuarie 2015 Hîrbu Valentin a depus apel nemotivat, iar la 23 martie 2015 apel motivat împotriva hotărârii judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2015 (f.d. 71). Curtea de Apel Bălţi prin decizia din 28 aprilie 2015 a respins apelul declarat de Hîrbu Valentin şi a menţinut hotărârea Judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2015 (f.d. 103, 104-106). În motivarea soluţiilor prima instanţă şi instanţa de apel au indicat că prevederile art. 330 Codul muncii nu sunt aplicabile, deoarece neexecutarea sau tergiversarea executării unei hotărâri judecătoreşti definitive privind încasarea plăţilor salariale nu poate fi invocată drept privare ilegală de posibilitatea de a munci.

Conform art. 24 alin. (1) Codul de executare, la cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobînzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întîrzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art. 619 din Codul civil. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărîrea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi pînă la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de prezentul cod. Valentin Hîrbu urma să înainteze executorului judecătoresc cerere cu solicitarea privind calcularea dobânzii de întârziere în cazul neexecutării benevole a hotărârii judecătoreşti, acţiune care nu a fost întreprinsă.

La 09 iulie 2015 avocatul Lungu Adrian a depus în interesele lui Hîrbu Valentin recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Ungheni din 16 ianuarie 2015 şi deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 aprilie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea acestora şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii (f.d. 111-114). 2 În motivarea recursului avocatul Adrian Lungu a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat eronat normele de drept material. Conform art. 330 alin. (1) lit. h) Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care acesta nu l-a primit în cazul neîndeplinirii în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicţie a muncii care a soluţionat un litigiu (conflict) avînd ca obiect privarea de posibilitatea de a munci.

Conform art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reţinere din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen. Consideră avocatul Lungu Adrian că prin acţiunile intimatului s-au încălcat drepturile lui Hîrbu Valentin, deoarece angajatorul era obligat să compenseze salariul pe care acesta nu l-a primit în toate cazurile privării ilegale de posibilitatea de a munci. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de avocatul Lungu Adrian în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Avocatul Lungu Adrian în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea 3 Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărâri legale, iar argumentele invocate de avocatul Lungu Adrian în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Lungu Adrian în interesele lui Hîrbu Valentin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul: Galina Stratulat Judecătorii: Elena Covalenco Sveatoslav Moldovan 4