2ra-2133/15 — Anularea ordinului de concediere, obligarea anulării înscrierii în carnetul de muncă privind concedierea, încasarea compensației

Prima instanţă: S. Popovici 2ra-2133/15 Instanţa de apel: A. Curdov, E. Dimina, A. Bostan ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Miron Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Serghei împotriva Băncii Comerciale „ProCredit Bank” Societate pe Acţiuni privind anularea ordinului de concediere, obligarea de a anula din carnetul de muncă înscrierea privind concedierea, încasarea compensaţiei în loc de restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada privării dreptului de a munci şi a compensaţiei pentru prejudiciul moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 05 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Miron Serghei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 20 decembrie 2013, Miron Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva BC „ProCredit Bank” SA privind anularea ordinului de concediere, obligarea de a anula din carnetul de muncă înscrierea privind concedierea, încasarea compensaţiei în loc de restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru perioada privării dreptului de a munci şi a compensaţiei pentru prejudiciul moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la 10 august 2010, între BC „ProCredit Bank” SA, ca angajator şi Miron Serghei, ca salariat a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 109/2010 din 10 august 2010, astfel, în baza acestuia contract, a fost emis ordinul nr. RU-256 din 10 august 2010 privind numirea lui Miron Serghei, în funcţia de expert pentru calitatea portofoliului de credit. Menţionează că, la 29 iulie 2013, angajatorul a emis ordinul nr. RU-168 privind avertizarea salariaţilor, care vor fi concediaţi în legătură cu reducerea statelor de personal, în conformitate cu care funcţia deţinută de către reclamant era pasibilă reducerii.

Mai indică că, la sfîrşitul lunii septembrie 2013, acesta a fost înştiinţat, că din 30 septembrie 2013, funcţia lui va fi redusă, şi din acest motiv el va fi concediat, astfel, prin scrisoarea datată la 01 octombrie 2013, BC „ProCredit Bank” SA l-a înştiinţat pe reclamantul precum că, ultima zi de lucru în bancă era 30 septembrie 2013 şi i-au eliberat carnet de muncă cu înscrierea respectivă privind concedierea lui din 30 septembrie 2013 conform ordinului nr. RU-168 din 29 iulie 2013, în baza prevederilor art. 86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii. Reclamantul consideră ordinul susmenţionat ca ilegal, neîntemeiat şi pasibil anulării, deoarece a fost emis cu încălcarea procedurii de concediere, şi anume nu a prezentat, conform art. 88 alin. (1) lit. g) Codul Muncii, în termenele stabilite, Agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă, informaţiile privind persoana care urmează a fi concediată.

La fel, invocă prevederile art. 88 alin. (2) Cod Muncii, care stipulează obligaţia angajatorului de a emite ordinului de concediere a salariatului după exprirarea termenului de preavizare de două luni, astfel, afirmă că angajatorul nu a întocmit ordinul de concediere după expirarea termenului de două luni menţionat. Mai invocă prevederile art. 88 alin. (3) Codul Muncii, care interzice restabilirea locului de muncă redus în statele unităţii pe parcursul unui an, în care a avut loc concedierea salariatului care l-a ocupat, astfel afirmă că pîrîtul, nemijlocit după concedierea reclamantului a angajat un alt salariat la o funcţie similară.

Reclamantul Miron Serghei solicită declararea acţiunilor privind concedierea de pe 30 septembrie 2013 conform ordinului nr. RU-168 din 29 iulie 2013 ca ilicite, obligarea de a anula din carnetul de muncă înscrierea privind concedierea ca neîntemeiată, încasarea compensaţiei în cuantumul de cinci salarii medii lunare în mărime de 38000 lei, în loc de admiterea cerinţei privind restabilirea la locul de muncă în funcţia anterioară, obligarea de a achita salariu pe toată perioada livrării dreptului de a munci, reieşind din mărimea salariului stabilit, încasarea adaosului pentru cumularea funcţiilor, pentru îndeplinirea muncii suplimentare pe alte funcţii similare a expertului pentru calitatea portofoliului de credite în filialele BC „ProCredit Bank” SA în mărime de 115034 lei, încasarea compensaţiei pentru prejudiciul moral în mărime de 50000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 decembrie 2014, a fost respinsă acţiunea înaintată de către Miron Serghei împotriva BC „ProCredit Bank” SA ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 05 mai 2015, a fost respins apelul declarat de către Miron Serghei şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 18 decembrie 2014. La 02 iunie 2015, Miron Serghei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 05 mai 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 18 decembrie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către Miron Serghei să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, recurentul Miron Serghei a indicat că decizia Curţii de Apel Comrat din 05 mai 2015 este ilegală şi neîntemeiată, deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a legii.

La 25 septembrie 2015, BC „ProCredit Bank” SA a depus referinţă la recursul declarat de către Miron Serghei, solicitînd declararea recursului ca inadmisibil. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Miron Serghei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Miron Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Miron Serghei ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Miron Serghei. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas