2ra-2356/15 — Încasarea salariului restant încasarea salariului pentru orele lucrate suplimentar încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: Jud. Centru mun.

Chișinău dosarul nr. 2ra-2356/15 Judecător: M. Negru instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița, ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursul declarat de către Odobescu Pavel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Odobescu Pavel împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Elia” privind anularea ordinului nr.36- p din 02 decembrie 2013, referitor la transferul lui Odobescu Pavel, anularea ordinului 9-p din 06 mai 2014, cu privire la concedierea lui Odobescu Pavel, încasarea salariului restant, încasarea salariului pentru orele lucrate suplimentar, încasarea indemnizației pentru concediul medical, încasarea compensației pentru concediul nefolosit, încasarea sumei de 7 849,51 lei conform art.330 alin.(2) CM, compensarea pierderilor pentru neachitarea la timp a salariului, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu începînd cu 06 mai 2014 și pînă la emiterea hotărîrii judecătorești, încasarea compensației de cel puțin 3 salarii medii lunare în locul restabilirii la serviciu,

încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, prin care au fost respinse apelurile declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Elia” și Odobescu Pavel și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014, constată: La 27 ianuarie 2014, Odobescu Pavel a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Elia” cu privire la încasarea salariului restant, încasarea salariului pentru orele lucrate suplimentar, încasarea sumei de 7 849,51 lei conform art.330 alin.(2) CM și încasarea sumei de 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acţiunii a indicat că, în baza contractului individual de muncă nr.08/11 din 17 octombrie 2011, a fost angajat la SRL „Elia” în funcție de inginer- mecanic în subdiviziunea sectorului de transport cu un salariu lunar în mărime de 1980 lei. Ulterior, la 15 iulie 2013, în baza ordinului nr.24-p a fost transferat din funcția de inginer-mecanic în funcția de șef sectorul de transport auto cu un salariu lunar de 4 800 lei începînd cu 15 iulie 2013. Totodată, a fost semnat Acordul suplimentar nr.4m/13 la contractul individual de muncă nr.08/11 din 17 octombrie 2011. Susține reclamantul că la 02 decembrie 2013 prin ordinul nr.36-p a fost anulat ordinul nr.24-p din 15 iulie 2013, dînsul fiind transferat în funcția anterior deținută – inginer-mecanic, stabilindu-i-se conform Acordului suplimentar nr.3m/13 la contractul individual de muncă un salariu lunar în mărime de 2 340 lei.

Afirmă reclamantul că în baza acestui ordin pentru 4 luni ale a. 2013 (iulie- octombrie) pîrîtul SRL „Elia” a acumulat o datorie la achitarea salariului de 19 200 lei. Totodată, în această perioadă iulie – octombrie 2013 a activat ore suplimentare peste program, inclusiv în zilele de odihnă și de sărbătoare pentru care solicită încasarea sumei de 10 920 lei, iar potrivit art. 330 alin.(2) CM pentru reținerea salariului, indemnizației și altor plăți încasarea din contul pîrîtului a sumei de 963,84 lei penalitate. Solicită reclamantul încasarea din contul SRL „Elia” în beneficiul său 19 200 lei datorie la salariu, 10 920 lei datorie pentru orele lucrate suplimentar, 963,84 lei cu titlu de penalitate și 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 12 septembrie 2014, reclamantul Odobescu Pavel a depus cerere de suplimentare și concretizare a cerințelor solicitînd anularea ordinului nr.36-p din 02 decembrie 2013, privind transferul său, anularea ordinului 9-p din 06 mai 2014, privind concedierea sa, în temeiul art.86 alin.(1) lit.c) CM (reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate), încasarea din contul SRL „Elia” în beneficiul său a sumei de 30 589,14 lei salariu restant, 11 089 lei salariul pentru orele suplimentare lucrate, 3 248,15 lei indemnizație pentru concediu medical, 2 742,86 lei compensație pentru concediu nefolosit, 7 849,51 lei penalitate conform art.330 alin.(2) CM, 732,70 lei compensarea pierderilor pentru neachitarea la timp a salariului, 4 800 lei despăgubire pentru absența forțată de la serviciu, începînd cu 06 mai 2014, pînă la emiterea hotărîrii judecătorești, în locul restabilirii la serviciu solicită încasarea compensației de cel puțin 3 salarii medii lunare, 25 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea din contul SRL „Elia” în beneficiul său prin intermediul Casei Naționale de Asigurări Sociale a contribuțiilor de asigurări sociale de stat în mărime de 23 883,03 lei și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

În argumentarea cererii de suplimentare și concretizare a cerințelor, reclamantul a menționat că transferul său la 02 decembrie 2013, în funcția de inginer-mecanic este ilegal, SRL „Elia” a încălcat prevederile art. art.74 alin.(1),(3), 68 alin.(1),(2) lit. d), f) CM. Drept urmare, ordinul 36-p din 02 decembrie 2013 este pasibil de a fi anulat. Totodată, a menționat că ordinul 9-p din 06 mai 2014 este secundar și subsecvent față de ordinul de transfer nr.36-p din 02 decembrie 2013, deoarece dînsul a fost concediat din funcția de inginer-mecanic în care a fost transferat anterior ilegal.

Respectiv, în cazul anulării ordinului de transfer nr.36-p din 02 decembrie 2013, se impune și anularea ordinului de concediere nr.9-p din 06 mai 2014. Susține că nu i-au fost achitate drepturile salariale începînd cu luna iulie 2013, iar calculul urmează să fie efectuat avînd la bază salariul de 4 800 lei, deoarece în baza ordinului 24-p din 15 iulie 2013 dînsul a fost transferat în funcția de șef sectorul de transport auto. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014, acţiunea a fost admisă parțial cu încasarea din contul SRL „Elia” în beneficiul lui Odobescu Pavel 19 200 lei cu titlu de salariu restant, 9 657,6 lei cu titlu de penalitate de întîrziere, 614,4 lei cu titlu de pierderi pentru neachitarea la timp a salariului, 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 4 000 lei cheltuieli de asistență juridică, în total 35 472 lei.

În rest pretențiile au fost respinse. S-a încasat din contul SRL „Elia” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 984,16 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2015, au fost respinse apelurile declarate de SRL „Elia” și Odobescu Pavel şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 noiembrie 2014. La 24 iulie 2015, în termenul prevăzut de art.434 CPC, Odobescu Pavel a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2015 și casarea parțială a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 17 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărîrilor judecătorești, subliniind că instanțele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele administrate, precum și au interpretat și aplicat eronat normele de drept material.

Susține că instanţa de apel nu a luat în considerație faptul, că dînsul nu și-a dat acordul asupra transferului din funcția de șef sectorul de transport auto în funcția inginer-mecanic, iar Acordul suplimentar nr.3m/13 la contractul individual de muncă nr.08/11 din 17 octombrie 2011, este semnat doar de către angajator nu și de către salariat, ceia ce contravine legii. La fel recurentul invocă că instanța de apel nu a luat în considerație că prin ordinul nr. 24-p din 15 iulie 2013, au fost modificate doar 2 puncte ale contractului individual de muncă, cu privire la funcție și salariu, și nicidecum părțile nu s-au expus asupra modificării termenului contractului pînă la 02 decembrie 2013. Menționează recurentul că instanța de apel nu a ținut cont că ordinul nr.9-p din 06 mai 2014, a fost emis cu încălcarea prevederilor art.88 alin.(1) lit.c) CM, deoarece angajatorul nu i-a propus un alt loc de muncă.

Totodată, instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia privind temeinicia parțială a cererii sale de încasare a salariului restant, deoarece suma de 19 200 lei este salariul doar pentru 4 luni ale anului 2013, însă dînsul a fost angajatul pîrîtului pînă la 06 mai 2014, fapt pe care pîrîtul nu îl neagă, iar la dosar lipsesc probe ce ar demonstra achitarea de către pîrît a drepturilor salariale ale acestuia. La 18 august 2015, în adresa întimatei SRL „Elia” a fost expediată copia recursului declarat de către Odobescu Pavel, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Odobescu Pavel este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Odobescu Pavel nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanța de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reținut ca motiv al admisibilității prezentului recurs argumentul recurentului Odobescu Pavel privind ilegalitatea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea respingerii acțiunii, deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului prevăzute de art. 432 CPC, recurentul în acest sens făcînd referire doar la circumstanțele de fapt ale pricinii.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului precum că instanțele ierarhic inferioare au apreciat arbitrar probele administrate și anume ordinul nr.36-p din 02 decembrie 2013 privind transferul în funcția anterior deținută și ordinul nr. 9-p din 06 mai 2014 privind concedierea sa, considerîndu-le legitime, pe cînd atît transferul cît și concedierea s-au efectuat totalmente ilegal, transferul fără acordul său, iar concedierea fără a i se propune alt loc de muncă. Or, în această parte acțiunea a fost respinsă ca tardivă, instanța neexpunîndu-se asupra fondului. Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Odobescu Pavel, ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Odobescu Pavel, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea