- Dosarul nr.
- 3ra-1239/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 30 septembrie 2015
- Părțile
- Savca Corneliu vs Ministerul Afacerilor Interne
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1239/15 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral
dosarul nr. 3ra-1239/15 prima instanță L. Brînză instanța de apel M. Guzun, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Corneliu Savca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Corneliu Savca împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Corneliu Savca şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 28 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 11 noiembrie 2013, Corneliu Savca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă și repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la în baza Ordinului nr. 368ef din 15 octombrie 2013, a fost concediat din organele afacerilor interne, din funcția de șef al Direcției Misiuni Speciale a MAI. Susține că temei de concediere a servit art. 47 alin. (1) lit. n) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției şi statutul polițistului, potrivit căruia, încetarea serviciului în Poliție are loc în legătură cu condamnarea în baza sentinței judecătorești definitive.
Consideră că ordinul menționat este ilegal şi neîntemeiat deoarece temeiul de concediere invocat nu este aplicabil față de sine. În acest sens, susține că în rezultatul adoptării Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției şi statutul polițistului, a fost creat Inspectoratul General al Poliției, iar în rezultatul adoptării legislației noi, el nu are statut de polițist şi nu este înzestrat cu funcție polițienească. 1 Indică că el nu a fost transferat în careva funcții în cadrul Inspectoratului General al Poliției, nici în aparatul acestuia şi subdiviziunile teritoriale, precum şi nici în subdiviziuni specializate. Totodată, menționează că nici nu putea să fie transferat în cadrul Inspectoratului General al Poliției, deoarece activitatea sa a fost suspendată.
Astfel, reține reclamantul că nefiind încadrat în organele poliției, în sensul noului text legislativ, el nu putea fi concediat în baza art. 47 alin. (1) lit. n) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției şi statutul polițistului, deoarece legea și norma invocată nu este aplicabilă față de el, care deținea funcție în aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne.
De asemenea, menționează că conform art. 68 alin. (5) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției şi statutul polițistului, persoanelor asupra cărora, după intrarea în vigoare a prezentei legi, nu se va aplica statutul de polițist, dar vor continua să exercite aceleași activități în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia într-o funcție publică, li se vor echivala gradele speciale cu gradele de calificare ale funcționarilor publici după cum urmează: gradul de locotenent-colonel de poliție (deținut de reclamant) se echivalează cu cel de consilier de stat de clasa a II-a.
La fel, conform art. 68 alin. (8) al legii menționate, angajații Ministerului Afacerilor Interne, ai subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale Ministerului Afacerilor Interne ale căror funcții nu mai constitui funcții polițienești, dar care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, dețin grade speciale de poliție şi continuă să activeze în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia, vor constitui rezerva Poliței şi vor dispune de dreptul de transfer într-o funcție polițienească pe parcursul a următorilor 3 ani, cu includerea vechimii în serviciul polițienesc. Astfel, susține reclamantul că are statut juridic de consilier de stat de clasa a II- a şi constituie rezerva Poliței, și astfel, el nici nu putea fi concediat ca polițist și în baza legii care reglementează activitatea acestora.
Prin urmare, solicită reclamantul anularea ordinului MAI nr. 368ef din 15 octombrie 2013 şi restabilirea sa în funcția de șef al Direcției Misiuni Speciale a MAI. La 26 septembrie 2014, reclamantul, Corneliu Savca, a depus cerere de concretizare a pretențiilor, solicitând anularea ordinului MAI nr. 368ef din 15 octombrie 2013, restabilirea sa în funcția de șef al Direcției Misiuni Speciale a MAI, încasarea salariului pentru perioada de absență forțată de la muncă, începând cu 15 octombrie 2013 și repararea prejudiciului moral în mărime de 200000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 octombrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015 a fost respins apelul declarat de Corneliu Savca şi menținută hotărârea primei instanțe.
La 24 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Corneliu Savca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale deoarece instanțele de judecată au 2 interpretat în mod eronat legea, au încălcat și au ignorat prevederile art. 4 din Codul de procedură civilă și art. 8 din Codul de procedură penală, iar prin urmare, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. 1 și 2 din Convenția European pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
La 07 august 2015, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de Corneliu Savca cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. La 01 septembrie 2015, intimatul Ministerul Afacerilor Interne, prin intermediul reprezentatului Serghei Clevada, a depus referință solicitând declararea recursului inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Corneliu Savca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a 3 îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Corneliu Savca, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Corneliu Savca se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță Iurie Bejenaru 4