2ra-1782/15 — Recunoaşterea dreptuluide proprietate asupra materialelor de construcţie folosite la construcţia casei de locuit şi construcţiilor auxiliare de pe lîngă casa de locuit

prima instanță: M. Juganari dosarul nr. 2ra-1782/15 instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat DECIZIE 30 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Consiliul orăşenesc Călăraşi, Ion Mutu şi Maria Mutu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Mutu şi a lui Ion Mutu împotriva Consiliului orăşenesc Călăraşi şi Comunităţii religioase Biserica „Sfînta Treime” din oraşul Călăraşi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra materialelor de construcţie folosite la construcţia casei de locuit şi construcţiilor auxiliare de pe lîngă casa de locuit, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ion Mutu, Maria Mutu şi Consiliul orăşenesc Călăraşi şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 17 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2014, Ion Mutu şi Maria Mutu au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Călăraşi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra materialelor de construcţie.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că în primăvara anului 1993, executivul raional Călăraşi a transmis magazinul nr. 10 a URECOOP Călăraşi, amplasat pe str. 31 August, 20/1 din or. Călăraşi pentru a fi reconstruit în biserică pentru credincioşii raionului. Menţionează că la 18 iunie 1993, prin decretul Mitropolitului Chişinăului şi a Întregii Moldove, Ion Mutu a fost numit în funcţia de paroh al bisericii, care urma a fi construită în locul magazinului menţionat. Susţine după numirea sa în funcţia de paroh, Ion Mutu s-a ocupat personal de construcţia bisericii, care s-a efectuat din contul mijloacelor băneşti acumulate din donaţiile benevole făcute de credincioşi la îndemnul său, precum şi în parte din mijloacele băneşti proprii şi respectiv ale familiei.

Afirmă că în anul 2005, biserica a fost dată în exploatare şi sfinţită. Invocă că în preajma magazinului reconstruit în biserică, se află o construcţie locativă cu 6 odăi, înregistrate la OCT Călăraşi cu statut de casă cu 6 apartamente, dintre care 3 sunt proprietatea familiei lor: nr. 1 şi 3 sunt înregistrate după Maria Mutu şi nr. 2 - după Ion Mutu. Mai invocă că construcţia este situată în or. Călăraşi, str. 31 august,18 şi este amplasată pe un lot de pământ aferent bisericii cu suprafaţa totală de 0,0858 ha. Menţionează că anume pe acest lot de teren, lucrând preot la biserica din preajma, ei au efectuat din contul mijloacelor proprii ale familiei, paralel cu construcţia bisericii şi construcţia unei case de locuit pentru familie cu 2 nivele şi construcţii auxiliare.

Susţin că la efectuarea construcţiei locative, ei au procurat materialele de construcţie, evaluate conform unui deviz, la preţurile medii ale perioadei de executare în sumă totală de 126432 lei, însă construcţia în cauză a fost ridicată neautorizat. Afirmă că Consiliul orăşenesc Călăraşi a atribuit proprietarilor celor 3 apartamente în proprietate teren, conform cotelor din construcţii, adică 3/6 sau 1/2 cotă-parte din sector, iar restul a rămas în proprietatea organului administraţiei publice. Prin urmare, solicită recunoaşterea după ei a dreptului de proprietate asupra materialelor de construcţie folosite la construcţia casei de locuit şi a construcţiilor auxiliare de pe lîngă casă, amplasate pe str. 31 August,18, or.

Călăraşi. La 04 iunie 2014, Ion Mutu şi Maria Mutu au depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând recunoaşterea după ei a dreptului de proprietate asupra materialelor de construcţie folosite la construcţia casei de locuit şi a construcţiilor auxiliare de pe lîngă casă. amplasate pe str. 31 August,18, or. Călăraşi, conform devizului de cheltuieli anexat la cererea de bază. La 16 iunie 2014, Biserica „Sfînta Treime” din or. Călăraşi a depus o cerere, prin care a solicitat intervenirea în proces a Bisericii „Sfînta Treime” din or. Călăraşi în calitate de copîrît. Prin încheierea Judecătoriei Călăraşi din 07 octombrie 2014 a fost admisă intervenirea Bisericii „Sfînta Treime” din or.

Călăraşi în calitate de copârât. Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 17 decembrie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată în mod solidar de la Ion Mutu şi Maria Mutu în beneficiul statului taxa de stat suplimentară în mărime de 5147,82 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 au fost respinse apelurile declarate de către Ion Mutu, Maria Mutu şi Consiliul orăşenesc Călăraşi şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 26 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Consiliul orăşenesc Călăraşi a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Recurentul Consiliul orăşenesc Călăraşi, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod eronat legea şi, anume, art. 81 CPC şi art. art. 315, 320 şi 329 din Codul civil.

Menţionează că în decizia Consiliului orăşenesc nr. 06/12-03 din 12 iulie 2013 „Cu privire la desemnarea reprezentantului Consiliului orăşenesc Călăraşi în instanţele de judecată” nu era specificat în mod expres dreptul reprezentantului de a recunoaşte acţiunea, însă ulterior, a fost prezentată decizia Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 04/17 din 11 iulie 2014 „Cu privire la desemnarea reprezentantului Consiliului orăşenesc Călăraşi în instanţa de judecată”, în care au fost indicate toate drepturile prevăzute pentru reprezentantul Consiliului orăşenesc Călăraşi stipulate în art. 81 CPC, inclusiv şi dreptul de dreptul de a recunoaşte acţiunea, iar instanţele judecătoreşti au neglijat şi, respectiv, nu au luat în considerare acest fapt.

Susţine că reprezentantul Consiliul orăşenesc Călăraşi, organul administraţiei publice locale, care administrează terenul aferent casei de locuit cu şase odăi, trei din care aparţin familiei Mutu, amplasată pe str. 31 August,18, or.Călăraşi, pe care au fost ridicate construcţiile, la care s-au folosit materialele de construcţie, asupra cărora s-a solicitat recunoaşterea după Ion Mutu şi Maria Mutu a dreptului de proprietate, nu a formulat, nu formulează şi nu va formula pretenţii la construcţii, materialele folosite la acestea. Mai mult ca atît, reprezentantul Consiliului orăşenesc Călăraşi reconfirmă că acestea aparţin în exclusivitate lui Ion Mutu şi Mariei Mutu. La 26 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Ion Mutu şi Maria Mutu au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Recurenţii Ion Mutu şi Maria Mutu, în motivarea recursului, au indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod eronat legea şi, anume, art. 81 CPC şi art. art. 315, 320 şi 329 din Codul civil. Menţionează că la 16 decembrie 2014, ei au depus prin cancelaria Judecătoriei Călăraşi o cerere motivată de amânare a şedinţei de judecată din 17 decembrie 2014, însă prima instanţă a respins această cerere şi a pronunţat dispozitivul hotărârii în lipsa lor, însă instanţa de apel eronat a concluzionat că prima instanţă, examinând şi pronunţând dispozitivul hotărârii în lipsa lor, nu a încălcat normele de drept procedural. Susţin că instanţa de apel a interpretat eronat legea şi, anume, prevederile art. 81 CPC şi ale art. art. 315, 320 şi 329 din Codul civil.

Afirmă că în decizia Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 04/17 din 11 iulie 2014 „Cu privire la desemnarea reprezentantului Consiliului orăşenesc Călăraşi în instanţa de judecată”, au fost indicate toate drepturile prevăzute pentru reprezentantul Consiliului orăşenesc Călăraşi stipulate în art. 81 CPC, inclusiv şi dreptul de dreptul de a recunoaşte acţiunea, însă instanţa de apel a neglijat această decizie şi a făcut trimitere la decizia Consiliului orăşenesc nr. 06/12-03 din 12 iulie 2013 „Cu privire la desemnarea reprezentantului Consiliului orăşenesc Călăraşi în instanţele de judecată”, în care nu era specificat în mod expres dreptul reprezentantului de a recunoaşte acţiunea. Invocă că instanţa de apel nu a apreciat argumentele şi probele prezentate de către ei în mod egal cu cele ale reprezentantului Bisericii „Sfînta Treime” din or.

Călăraşi. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 26 august 2015 a considerat recursurile admisibile şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ion Mutu şi Maria Mutu au solicitat recunoaşterea după ei a dreptului de proprietate asupra materialelor de construcţie folosite la construcţia casei de locuit şi a construcţiilor auxiliare de pe lîngă casă, amplasate pe str. 31 August 1989, 18, or. Călăraşi, conform devizului de cheltuieli anexat la cererea de bază. Instanţele judecătoreşti, fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţele judecătoreşti este una întemeiată şi legală.

Conform art. 320 alin. alin. (2) şi (3) din Codul civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ. Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, terenul cu nr. cadastral 2501208.186 din str. 31 August 1989, nr. 18, or. Călăraşi este proprietate a Republicii Moldova (f. d. 83). Conform art. 329 alin. (1) din Codul civil, construcţiile şi lucrările subterane sau de la suprafaţa terenului sînt prezumate a fi făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa şi îi aparţin acestuia pînă la proba contrară.

Reieşind din prevederile legale enunţate, imobilele cu destinaţie de locuinţă şi anexele acestora sînt prezumate că au fost construite de către proprietarul terenului şi pe cheltuiala acestuia. Dubla prezumţie legală instituită are un caracter relativ şi poate fi combătută prin dovedirea de către neproprietarul fondului a faptului că construcţia locativă sau anexele acesteia au fost construite de el şi pe cheltuiala sa. Pentru răsturnarea prezumţiei legale enunţate, deoarece obiectul probaţiunii este constituit din circumstanţe de fapt, sînt admisibile orice mijloace de probă, inclusiv înscrisurile şi depoziţiile martorilor. La materialele dosarului nu au fost anexate probe pertinente şi veridice, care ar confirma faptul procurării materialelor de construcţie şi utilizării acestora la construcţia din str. 31 August 989, nr. 18, or.

Călărşai. În conformitate cu art. 118 CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. În conformitate cu art. 119 alin. (1) CPC, probele se adună şi se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. În conformitate art. 121 CPC, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

Din materialele dosarului rezultă că Ion Mutu şi Maria Mutu, în susţinerea cerinţelor sale, au anexat un deviz local de cheltuieli, la întocmirea căruia au fost luate în consideraţie preţurile de piaţă pe anii 2000-2004 la casa particulară a lui Ion Mutu, conform căruia valoarea totală a materialelor folosite la construcţia casei de locuit este de 126432 lei, facturi şi chitanţe (f. d. 160-167), însă acestea nicidecum nu confirmă faptul suportării cheltuielilor pentru procurarea materialelor de construcţie anume de către Ion Mutu şi Maria Mutu şi din sursele proprii ale acestora. La caz, se mai reţine că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2010 a fost admisă acţiunea Bisericii „Sfînta Treime” din or.

Călăraşi şi Primăria or. Călăraşi a fost obligată să legifereze după Biserica „Sfînta Treime” din or. Călăraşi casa de locuit din str. 31 August 1989, nr. 20, or. Călăraşi. Ulterior, la 10 decembrie 2010, în baza deciziei enunţate, Consiliul orăşenesc Călăraşi a emis decizia nr. 12/06 „Cu privire la legiferarea casei de locuit din str. 31 August 1989 după Comunitatea religioasă Biserica „Sfînta Treime”, prin care a fost legiferat după Biserica „Sfînta Treime” din or. Călăraşi casa de locuit din str. 31 August 1989, inclusiv casa de locuit cu un parter şi un nivel şi veranda deschisă (f. d. 55). Mai mult, prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 26 noiembrie 2012 au fost admise acţiunile înaintate de către Oficiului teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat şi Biserica „Sfînta Treime” din or.

Călăraşi şi a fost anulată decizia Consiliului orăşenesc Călăraşi nr. 04/13 din 18 mai 2012 „Cu privire la legiferarea casei de locuit şi construcţiilor auxiliare”, prin care a fost legiferat după Ion Mutu construcţiile din str. 31 August 1989, nr. 18, or. Călăraşi ca fiind ilegală. În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele judecătoreşti temeinic şi legal au respins acţiunea ca neîntemeiată.

Argumentele invocate de către recurenţi precum că reprezentantul Consiliului orăşenesc Călăraşi, prin decizia Consiliului orăşenesc Călăraşi nr.04/17 din 11 iulie 2014 „Cu privire la desemnarea reprezentantului Consiliului orăşenesc Călăraşi în instanţa de judecată”, a fost împuternicit cu dreptul de a recunoaşte acţiunea şi, prin urmare, instanţele judecătoreşti urmau să adopte o altă soluţie nu poate fi reţinut, deoarece intimata-pârâta Biserica „Sfînta Treime” din or.Călăraşi nu a recunoscut acţiunea. De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de către recurenţii Ion Mutu şi Maria Mutu precum că prima instanţă a pronunţat dispozitivul hotărârii în lipsa lor, deoarece din materialele dosarului rezultă că recurenţii au cunoscut despre şedinţa de judecată din 17 decembrie 2014 şi nu au fost lipsiţi de posibilitatea de a se prezenta.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că recurentul Ion Mutu a fost prezent la ultima şedinţă de judecată din 11 noiembrie 2014, care a fost amânată pentru 17 decembrie 2014, dată coordonată inclusiv şi cu el, însă la acel moment, acesta nu a comunicat instanţei că la această dată va oficia careva slujbe religioase şi, prin urmare, prima instanţă corect a respins cererea de amânare, iar Maria Mutu a depus o cerere, prin care a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa. Nu pot fi reţinute fi reţinute nici celelalte argumente invocate de către recurenţi, deoarece sunt neîntemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Consiliul orăşenesc Călăraşi, Ion Mutu şi Maria Mutu.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 17 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Mutu şi a lui Ion Mutu împotriva Consiliului orăşenesc Călăraşi şi Comunităţii religioase Biserica „Sfînta Treime” din oraşul Călăraşi cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra materialelor de construcţie folosite la construcţia casei de locuit şi construcţiilor auxiliare de pe lîngă casa de locuit. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi