2rac-349/15 — Încasarea datoriei şi penalităţii

dosarul nr. 2rac-349/15 prima instanță L. Holevițcaia instanța de apel N. Vascan, E. Fistican, V. Negru ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată „Milescu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată „Proalfa-Service” împotriva lui Societății cu răspundere limitată „Milescu” cu privire la încasarea datoriei și a penalității, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Milescu” și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani, municipiul Chișinău din 17 ianuarie 2015, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 18 octombrie 2013, SRL „Proalfa-Service” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Milescu” cu privire la încasarea datoriei și a penalității.

În motivarea acţiunii a indicat că la 21 martie 2011, între SRL „Proalfa- Service” și SRL „Milescu” a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 138/11, prin care prima s-a obligat să execute volumul de servicii ce țin de livrarea energiei electrice de la punctul de alimentare al consumatorului până la punctul de delimitare al sub-consumatorului, aprovizionare cu apă la punctul de delimitare şi recepționarea apelor uzate şi pluviale, evacuarea gunoiului, salubrizarea teritoriului şi a spațiilor comune, servicii telecomunicații, precum şi alte servicii, în baza acordurilor şi actelor de îndeplinire a lucrărilor, iar beneficiarul SRL „Milescu” s-a obligat, potrivit pct. 3.2 lit. a) din contract, să plătească costul serviciilor în cuantumul prezentat de prestator conform facturilor fiscale şi penalitățile calculate conform ordinului de plată în termenii stabiliți conform capitolului II al contractului.

1 Menționează că deoarece SRL „Milescu” nu şi-a onorat cu bună credință obligațiunile asumate în baza contractului de prestări servicii, acesta a acumulat o datorie, pentru perioada ianuarie 2012 - septembrie 2013, în mărime de 18939,1 lei. Totodată, indică că potrivit pct. 2.9. din contract (modificat prin acordul adițional din 04 februarie 2013), în cazul întârzierii efectuării plăților de către beneficiar, în termenii stabiliți, acestuia i se v-a aplica o penalitate de 0,2 %, pentru fiecare zi de întârziere din suma neachitată, fapt care a generat calcularea unei penalități în mărime de 736,48 lei. Întru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului creat, reclamantul a expediat în adresa piratului somația nr. 230 din 18 septembrie 2013, care însă a fost lăsată fără răspuns şi executare.

Prin urmare, solicită încasarea de la SRL „Milescu” în beneficiul SRL „Proalfa-Service” a datoriei în sumă de 18939,1 lei, a penalității în sumă de 736,48 lei și a taxei de stat achitate la înaintarea acțiunii în sumă de 590,26 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chişinău din 17 ianuarie 2015 acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la SRL „Milescu” în beneficiul SRL „Proalfa-Service” datoria în sumă de 18939,1 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 736,48 lei și a taxa de stat în sumă de 590,26 lei, iar în total suma de 20265,84 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 06 mai 2015 a fost respins apelul declarat de SRL „Milescu” și menținută hotărârea primei instanțe.

La 02 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, SRL „Milescu” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu restituirea pricinii la rejudecare după competență. În motivarea recursului, a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel, pe care o consideră neîntemeiată și ilegală, invocând că la emiterea acesteia, de către instanța de apel nu au fost elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite. Consideră că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au interpretat eronat și disproporționat condițiile contractului, aplicând legislația neuniformă.

La 21 septembrie 2015, SRL „Milescu” a depus o cerere de recurs suplimentar solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și restituirea pricinii la rejudecare în prima instanță, în scopul efectuării unei expertize contabile și constatării situației reale. Totodată, mai invocă recurentul că instanța de apel a încălcat normele de drept material, interpretând eronat legea și nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond. 2 Prin referința din 17 septembrie 2015, intimatul SRL „Proalfa-Service” a solicitat respingerea recursului. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Milescu” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 3 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul SRL „Milescu”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Milescu” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druță Liliana Catan 4