3ra-1102/15 — Constatarea încălcării art. 47 din Constituţie

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 3ra-1102/15 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pohopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 23 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentin Ivanenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Ivanenco împotriva Direcţiei Generale Locativ - Comunale şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău cu privire la contestarea încălcării art. 47 din Constituţia Republicii Moldova ca urmare a neasigurării cu spaţiu locativ şi încasarea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Valentin Ivanenco şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 16 octombrie 2014, Valentin Ivanenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Generale Locativ - Comunale şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău cu privire la contestarea încălcării art. 47 din Constituţia Republicii Moldova ca urmare a neasigurării cu spaţiu locativ şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a invocat că la 06 octombrie 2014 s-a adresat către Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat rezolvarea problemei sale privind acordarea spaţiului locativ. Prin răspunsul nr. 1-189/4/14 din 13 octombrie 2014 Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare i-a comunicat că cererea prealabilă nr.1-189/4/14 din 06 octombrie 2014 cu referire la îmbunătăţirea condiţiilor de trai a fost examinată, iar cererea a fost respinsă din lipsa temeiurilor.

Consideră că Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare a omis să realizeze o apreciere adecvată a nivelului de trai al său şi să răspundă la argumentul precum că conform art. 47 din Constituţia Republicii Moldova are dreptul la spaţiul locativ. 1 Mai susţine că pârâta nu a verificat dacă are o domiciliere permanentă în mun. Chişinău, cel puţin în decurs de cinci ani, sau nu. Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare nu a verificat dacă deţine şase şi mai puţini metri pătraţi de spaţiu locativ sau nu. La fel Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare pur şi simplu a preferat să-i explice prevederile legislaţiei locative în vigoare, fapt ce contravine art. 6 § 1 din Convenţie.

Solicită constatarea încălcării art. 47 din Constituţia RM, obligarea Direcţiei Generale Locativ - Comunale şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău de a-l asigura cu spaţiu locativ şi încasarea din contul Direcţiei Generale Locativ - Comunale şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău în beneficiul său prejudiciul moral în mărime de 800000 Euro cauza prin încălcarea art. 47 din Constituţia RM. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 23 decembrie 2014 a fost respinsă acţiunea lui Valentin Ivanenco, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 apelul declarat de Valentin Ivanenco a fost respins ca lipsit de temei. La 19 iunie 2015, Valentin Ivanenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume articolul 6 al Convenţiei, ceea ce serveşte temei de casare a deciziei instanţei de apel. Relatează că atât prima instanţă cât şi instanţa de fond nu au motivat suficient deciziile sale de respingere a acţiunii, astfel, nefiind îndeplinită obligaţia de a proceda la o examinare corespunzătoare a pledoariilor, argumentelor şi probelor. Indică că argumentele sale precum că Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău, a omis să realizeze o apreciere adecvată a nivelului de trai al său şi să răspundă la argumentul precum că conform art. 47 din Constituţia Republicii Moldova are dreptul la spaţiul locativ.

De asemenea, se plânge şi pe faptul că Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău nu a averificat dacă are o domiciliere permanentă în municipiul Chişinău, cel puţin în decurs de cinci ani, sau nu. Mai consideră că Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău nu a verificat dacă deţine şase şi mai puţini metri pătraţi de spaţiu locativ sau nu. Direcţia Generală Locativ - Comunală şi Amenajare a Consiliului Municipal Chişinău pur şi simplu a preferat să-i explice prevederile legislaţiei locative în vigoare, fapt ce contravine art. 6 par. l din Convenţie, au fost formulate într-un mod clar si precis. Invocă că aceste argumente necesitau un răspuns specific şi explicit.

În lipsa unui astfel de răspuns, este imposibil să se stabilească dacă instanţele pur şi 2 simplu au neglijat să examineze aceste argumente sau dacă au intenţionat să le respingă, şi dacă aveau intenţia de a le respinge şi care au fost motivele pentru a decide astfel. Omisiunea instanţelor de a analiza cererea sa din punct de vedere al compatibilităţii cu dispoziţiile Constituţionale, este în contradicţie cu conceptul de un proces echitabil, care este un element fundamental garantat de art. 6 din Convenţie. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că recurentul Valentin Ivanenco s-a conformat prevederilor legale, recursul declarat la 19 iunie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 fiind în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarate de Valentin Ivanenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Valentin Ivanenco, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valentin Ivanenco ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Valentin Ivanenco se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 4