Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-1885/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
23 septembrie 2015
Părțile
Madîs Daniela vs Brîncoveanu Stanislav, Brîncoveanu Ianis, interv. acces. Brîncoveanu Eugenia
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-1885/15 — Constatarea faptului acceptării moştenirii prin intrarea în posesiune a patrimoniului succesoral

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-1885/15 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Daniela Mandîş, reprezentată de avocatul stagiar Iosif Mandîş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Danielei Mandîş împotriva lui Stanislav Brîncoveanu, Ianis Brîncoveanu, intervenient accesoriu Eudochia Brîncovean cu privire la constatarea faptului acceptării moştenirii prin intrarea în posesiune a patrimoniului succesoral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Daniela Mandîş şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 17 septembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 30 aprilie 2013, Daniela Mandîş a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Stanislav Brîncoveanu, Ianis Brîncoveanu, intervenient accesoriu Eudochia Brîncovean cu privire la constatarea faptului acceptării moştenirii prin intrarea în posesiunea patrimoniului succesoral. În motivarea acţiunii a invocat că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10 martie 2011 a fost obligată Eudochia Brîncovean de a întoarce Danielei Mandîş 2,47 kg bijuterii din aur, cu proba 585, în asortiment şi anume: lanţisoare, brăţare, inele, cercei, broşe, butoniere, agafe, pandative în stare noua, nefolosite, iar în lipsa acestora a încasa de la Eudochia Brîncoveanu costul cantităţii respective de bijuterii în suma de 23480 dolari SUA, în folosul Danielei Mandîş.

Susţine că în baza cererii înaintate şi a Titlului executoriu cu nr. 2-388/11 eliberat de către executorul judecătoresc Tatiana Catan prin încheierea din 22 februarie 2013 a fost intentată procedura de executare, fiindu-i acordat debitorului Eudochia Brîncovean un termen 15 zile de executare benevolă. 1 După expirarea termenului de executare benevolă Eudochia Brîncovean a declarat precum că în prezent nu dispune de bijuteriile din aur menţionate în Titlul executoriu şi nici de bani în sumă de 23480 dolari SUA, necesari pentru a restitui costul bijuteriilor din aur în cantitatea indicată de 2,47 kg. Indică că la 18 martie 2013, executorul judecătoresc Tatiana Catan a dispus aplicarea sechestrului pe bunurilor materiale a debitorului Eudochia Brîncovean.

Relatează că la 26 martie 2013, a fost întocmit procesul - verbal de sechestrare a apartamentului cu suprafaţa de 42 m. p. din str. Kiev, 6/3, ap. 2, mun. Chișinău, înregistrat cu dreptul de proprietate comună în devălmăşie pe cote - părţi egale după Eudochia Brîncovean şi a răposatului ei soț - Ghenadie Brîncoveanu, care a decedat la 19 aprilie 2012. Ca moştenitor legal, Eudochia Brîncovean în mod tacit a acceptat moştenirea şi a intrat în posesiunea cotei - părți ce-i aparţinea soţului decedat din apartamentul respectiv, dar nu a întreprins nici o acţiune de a înregistra după sine dreptul său de proprietate asupra acestei cote - părţi a apartamentului. Menţionează că feciorii Stanislav Brîncoveanu şi Ianis Brîncoveanu, având vocaţia de moştenitori legali, nu şi-au dobândit această calitate.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 33, 39, 166, 167 CPC, art. 598-601, 1499, 1500, 1516 Cod civil. Solicită admiterea acţiunii, constatarea faptului acceptării moştenirii de către Eudochia Brîncovean prin intrarea sa în posesiunea patrimoniului succesoral - 1/2 cotă - parte din apartamentul cu suprafaţa de 42 m. p. din str. Kiev, 6/3, ap. 2, mun. Chișinău, ce-i aparţinea cu drept de proprietate răposatului soţ al ei, Ghenadie Brîncoveanu, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra acestei cote - părţi după Eudochia Brîncovean, precum şi scutirea de plata taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2014 a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Daniela Mandîş şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 01 iunie 2015, Daniela Mandîş, reprezentată de avocatul stagiar Iosif Mandîş a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 10 martie 2011 a fost obligată Eudochia Brîncovean de a întoarce Danielei Mandîş 2,47 kg bijuterii din aur, cu proba 585, în asortiment şi anume: lanţisoare, brăţare, inele, cercei, broşe, butoniere, agafe, pandative în stare noua, nefolosite, iar în lipsa acestora a încasa de la Eudochia Brîncoveanu costul cantităţii respective de bijuterii în suma de 23480 dolari SUA, în folosul Danielei Mandîş. Indică că prin încheierea din 22 februarie 2013, executorul judecătoresc Tatiana Catan a dispus intentarea procedurii de executare şi aplicarea sechestrului pe apartamentul cu suprafaţa de 42 m. p. din str. Kiev, 6/3, ap. 2, mun.

Chișinău, 2 înregistrat cu drept de proprietate comună în devălmăşie pe cote - părţi egale după Eudochia Brîncovean şi a răposatului ei soț - Ghenadie Brîncoveanu, care a decedat la 19 aprilie 2012. Invocă prevederile art. 1516 alin. (3) Cod civil, care stipulează că există două modalităţi de acceptare a succesiunii: una, când persoanele, care în baza legii având dreptul la moştenitore, depun o declaraţie la notar despre acceptarea succesiunii şi a doua, când persoanele respective tacit intră în posesiunea patrimoniului succesoral.

Remarcă că în termenul prevăzut de şase luni de la data deschiderii succesiunii - data de deces a lui Ghenadie Brincoveanu, nimeni din moştenitori nu a depus la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii, fapt confirmat prin răspunsul Centrului de informaţii juridice a Ministerului Justiţiei din 28 mai 2014. Afirmă că Eudochia Brîncovean, prin faptul că a continuat să locuiască şi să se folosească de tot spaţiul apartamentului, având grijă să-l întreţină în stare bună ca moştenitor legal, în mod tacit a acceptat moştenirea şi a intrat în posesiunea cotei - părți ce-i aparţinea soţului decedat din apartamentul respectiv. Menţionează că nu a întreprins nici o acţiune de a înregistra după sine dreptul său de proprietate asupra acestei cote - părţi a apartamentului, scopul acestui comportament fiind eschivarea de la restituirea datoriei în sumă totală de 24480 dolari SUA prin vânzarea silită a întregului apartament.

Indică că contrar argumentelor şi a probelor aduse în susţinerea cerințelor invocate în acţiune, instanţa a pus la îndoială precum că anume intimata Eudochia Brîncovean şi nu alţi succesori, adică copiii persoanei după care s-a deschis succesiunea - Stanislav Brîncoveanu sau Ianis Brîncoveanu, a intrat de facto în posesiunea bunului succesoral. Relatează că la dosar a fost anexată copia recursului, depus în judecată de copiii intimatei, împotriva procesului - verbal de aplicare a sechestru din 26 martie 2013 a executorului judecătoresc, în care aceștia au indicat domiciliul său pe o altă adresă decât cea a imobilului succesoral şi anume, str. Dimo 13/4, ap. 115, mun. Chişinău. Acest fapt se demonstrează şi prin procura din 11 noiembrie 2013, întocmită pe numele lui Stanislav Brîncovean de către notarul Ludmila Muruianu, prin care i se acordă dreptul de a conduce autoturismul de modelul „Toyota” şi în care este indicat domiciliul din str. Dimo 13/4.

Menţionează că o altă probă ce confirmă acest fapt este şi răspunsul Centrului de informaţii juridice a Ministerului Justiţiei din 28 mai 2014, unde se menţionează că ei nu au depus la notarul de la locul deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii. Remarcă că Eudochia Brîncovean a locuit pe adresa str. Kiev, 6/3, ap. 2, mun. Chişinău şi a continuat să locuiască şi după decesul soţului ei.

Face referire recurenta şi la conţinutul pct. 53 alin. (3) Hotărârea Plenului CSJ nr. 13 din 03 octombrie 2005 cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislației la examinarea cazurilor despre succesiune, care indică că 3 prin intrarea în posesiune de fapt se înţelese: administrarea, asigurarea, exercitarea folosinţei asupra bunurilor succesorale, perceperea chiriei de la locatarii care locuiesc în casa defunctului, achitarea cheltuielilor comunale aferente imobilului din masa succesorală, plata impozitelor si alte acte ce demonstrează intenţia moştenitorului de a accepta moştenirea. Susţine că reieșind din prevederile respective se constată că doar administrarea imobilului de către moştenitor deja demonstrează intenţia lui de a accepta moştenirea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2015 în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Daniela Mandîş, reprezentată de avocatul stagiar Iosif Mandîş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

4 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Daniela Mandîş, reprezentată de avocatul stagiar Iosif Mandîş, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Daniela Mandîş, reprezentată de avocatul stagiar Iosif Mandîş ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Daniela Mandîş, reprezentată de avocatul stagiar Iosif Mandîş se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.