2ra-1605/15 — Atribuirea dreptului de proprietate asupra bunului imobil gajat, încasarea dobânzii de întârziere

prima instanţă: S. Procopciuc dosarul nr. 2ra-1605/15 instanţa de apel: V. Prutenu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valeriu Moraru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Moraru împotriva lui Grigore Toro (Bou) şi Serghei Rudenco cu privire la atribuirea dreptului de proprietate şi transmiterea în natură a bunului gajat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 prin care a fost admis apelul depus de Grigore Toro (Bou) şi Serghei Rudenco, casată integral hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 mai 2011 şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea integral, încasat la bugetul de stat de la Valreiu Moraru taxa de stat 8783 lei pentru judecarea pricinii în prima instanţă şi 10390 lei pentru judecarea pricinii în ordine de apel constată: La 03 septembrie 2010, Valeriu Moraru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grigore Toro (Bou) şi Serghei Rudenco cu privire la atribuirea dreptului de proprietate şi transmiterea în natură a bunului gajat.

În motivarea acţiunii a invocat că la 29 iulie 2008, a încheiat cu Grigore Bou (Toro) un contract de împrumut, autentificat de notarul privat Tatiana Bejenar, prin care pârâtul a primit cu titlu de împrumut suma de 25000 euro, termenul limită de restituire a împrumutului fiind stabilit la 29 ianuarie 2009. Susţine că întru asigurarea restituirii în termen a sumei împrumutate, la 29 iulie 2008, la acelaşi notar a fost încheiat un contract de ipotecă, prin care Serghei Rudenco a depus în gaj imobilul situat în or. Orhei, str. Nouă, l, care constă din casă locativă cu suprafaţa de 82.1 m. p., construcţie accesorie cu suprafaţa de 12.8 m. p. şi lotul de teren cu suprafaţa de 0.0361 ha, cu numerele cadastrale 6401306.046, 6401306.046.01, 6401306.046.02.

Afirmă că după expirarea termenului împrumutului, de mai multe ori s-a adresat pârâtului cu solicitarea de restituire a sumei, dar de fiecare dată primea un răspuns negativ. 1 La 26 aprilie 2010, debitorul a primit şi o cerere de restituire, care a fost ignorată de el. Menţionează că dobânda de întârziere, calculată conform prevederilor art. 585, 619 Cod civil şi constituie 5 % peste rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Rata medie de refinanţare a BNM pentru perioada 29 ianuarie 2009 – 29 august 2010 a constituit 7,82 %. Prin urmare dobânda de întârziere constituie 12.82 % anual. Astfel, indică că la 29 august 2010, dobânda de întârziere constituie 20,3 %, deci 5075 euro. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 871, 872, 619 Cod civil, art. 40, 166 CPC.

Solicită atribuirea dreptului de proprietate şi transmiterea în natură a bunurilor imobile ce aparţin lui Serghei Rudenco, gajate prin contractul de ipotecă cu nr. 8769 din 29 iulie 2008, încasarea de la pârați a sumei de 5075 euro - dobânda de întârziere, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 mai 2011 a fost admisă acţiunea, transmise în natură lui Valeriu Moraru bunurile gajate de Serghei Rudenco conform contractului de ipotecă, atribuindu-i dreptul de proprietate asupra casei locative lit. „01” cu suprafaţa de 82,1 m. p., construcţie accesorie lit. „2” cu suprafaţa de 12,8 m. p. şi lotul de teren cu suprafaţa de 0,361 ha cu nr. cadastrale 6401306.046, 6401306.046.01, 6401306.046.02 situate în or.

Orhei, str. Nouă, 1. A fost încasat de la Grigore Toro (Bou) plata dobânzii de întârziere în mărime de 5075 euro, sau echivalentul în valută naţională la momentul executării hotărârii, încasat de la Grigore Toro (Bou) în folosul lui Valeriu Moraru plata pentru taxa de stat achitată în mărime de 12592 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2012 a fost restituită cererea de apel declarată de Grigore Toro (Bou) şi Serghei Rudenco. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 mai 2013 a fost admis recursul declarat de Serghei Rudenco împotriva încheierii instanţei de apel, casată încheierea recurată, cu restituirea pricinii la rejudecare de la stadia înmânării lui Serghei Rudenco a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2011, prin care i s-a acordat termen pentru achitarea taxei de stat.

A fost respins recursul declarat de Serghei Rudenco împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2011, menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013 a fost respinsă cererea de apel declarată de Serghei Rudenco şi Grigore Toro (Bou) şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 mai 2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 octombrie 2014 a fost admis recursul declarat de Serghei Rudenco, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013 cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău într-un alt complet.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2015 a fost admis apelul depus de Grigore Toro (Bou) şi Serghei Rudenco, casată integral hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 mai 2011 şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acţiunea integral, încasat la bugetul de stat de la Valeriu Moraru taxa de 2 stat 8783 lei pentru judecarea pricinii în prima instanţă şi 10390 lei pentru judecarea pricinii în ordine de apel. La 28 aprilie 2015, Valeriu Moraru a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu menţinerea hotărârii primei instanţe, precum şi scutirea parţială de la plata taxei de stat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că el a devenit proprietarul bunului imobil situat pe adresa or. Orhei, str. Nouă, l prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 19 mai 2011. Menţionează că temei pentru emiterea unei asemenea hotărâri legale a servit contractul de ipotecă cu nr. 8768 din 29 iulie 2008, conform căruia Serghei Rudenco a devenit debitor gajist pentru datoria contractată de Grigore Bou (Toro) în temeiul contractului de împrumut cu nr. 8768 din 29 iulie 2008, fiind depus în gaj imobilul cu numărul cadastral 6401306.046, 6401306.046.01, 6401306.046.02. Susţine că deoarece debitorul Grigore Toro (Bou) nu şi-a executat obligaţia de restituire în termen a sumei împrumutate, deşi s-a adresat de nenumărate ori să îi fie restituit împrumutul, obligaţia urma să fie executată de către intimat, dar nici acesta nu a executa-o, respectiv datoria urma a fi satisfăcută prin valorificarea dreptului de ipotecă.

Indică că contractul de ipotecă a fost semnat de către Raisa Ciobanu, care acţiona în temeiul procurii cu nr. 5558 din 24 iulie 2008, la momentul semnării respectivului contract procura era valabilă şi nici nu era anulată de către intimat. Susţine că intimatul însăşi în recursul depus anterior indică despre faptul că a eliberat o procură pentru ca reprezentantul să pună în gaj imobilul litigios ca ei să obţină un credit şi să pornească o afacere comună, deci nu poate fi vorba despre vreun scop ascuns în acest caz. Afirmă că în decizia recurată este indicat faptul că nici o prevedere legală nu presupune dreptul creditorului gajist să preia în proprietate bunul ipotecat, face trimetere doar la articolele prevăzute de Cod civil, dar evită să indice şi asupra art. 30 Legea cu privire la ipotecă care prevede asemenea posibilitate.

Se invocă şi faptul că nu s-a aplicat legea care trebuia să fie aplicată prin simplu fapt că nu a fost indicată în hotărâre prevederile legale, însă acest fapt nu denotă aplicarea unei alte legi, ci din contra demonstrează că totuşi legea a fost aplicată. Iar faptul că nu s-a indicat contravaloare bunului în hotărâre, menţionează că acesta a fost evaluat în cadrul contractului de ipotecă la suma împrumutului şi anume la 25000 Euro. Consideră că art. 493 alin. (3) Cod civil la care face trimitere, nu este aplicabil raportului juridic în cauză, deoarece nu a vândut bunul ipotecat, dar a devenit proprietarul acestuia, pe când norma legală menţionată se referă la vânzarea bunului ipotecat. Mai indică că în decizia recurată se invocă şi art. 100 CPC şi anume, că el nu a fost citat legal de către instanţă contra semnătură.

Conform normei enunţate mai sus, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz 3 de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. Respectiv, anunţarea contra semnătură reprezintă doar o modalitate de comunicare din partea instanţei, fiind prevăzute şi alte modalităţi. Consideră că instanţa de judecată a întreprins toate măsurile pentru a se prezenta familia Rudenco la şedinţele de judecată, dar faptul că ei au ignorat totalmente aceste chemări nu-i poate fi imputat instanţei de judecată.

Mai notează că argumentul intimatului precum că a aflat despre existenţa hotărârii din 19 mai 2011 doar la data de 20 iunie 2012, când a fost citat de către executorul judecătoresc, iar cu hotărârea a făcut cunoştinţă la 12 iulie 2012, trebuie privit critic, deoarece la 05 octombrie 2011, Serghei Rudenco a participat la o şedinţa de judecată privind evacuarea acestuia din bunul imobil din litigiu şi a semnat pentru a se prezenta la următoarea şedinţă. La 29 iunie 2015, Serghei Rudenco a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. Ulterior, la 21 septembrie 2015, Serghei Rudenco a depus supliment la referinţă prin care la fel a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil şi neîntemeiat.

La 06 iulie 2015, Valeriu Moraru a depus cerere de recurs completată, invocând că instanţa de apel ilegal a admis cererea de apel declarată de Grigore Toro (Bou) Serghei Rudenco. Menţionează că din materialele pricinii rezultă că hotărârea instanţei de fond, a fost pronunţată la 19 mai 2011, iar intimaţii Grigore Toro (Bou) şi Serghei Rudenco au depus cererea de apel, peste termenul stabilit de lege şi anume, la 29 iulie 2011, astfel încât, hotărârea instanţei de fond, de drept, a devenit irevocabilă. Fiind cert stabilit că cererea de apel declarată de Grigore Toro (Bou) nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 CPC, instanţa de apel nu a dat curs cererii de apel declarate de Grigore Toro (Bou), acordându-i termen pentru înlăturarea neajunsurilor.

Indică că la materialele pricinii, lipseşte orice dovadă a faptului că Grigore Toro (Bou) ar fi înlăturat neajunsurile stabilite prin încheierea Curţi de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2011 şi prin încheierea Curţi de Apel Chişinău din 10 iunie 2013. Consideră că în aşa împrejurări, cererea de apel declarată de Grigore Toro (Bou) urma să fie restituită, însă instanţa de apel, prin decizia din 04 februarie 2015 a admis şi cererea de apel declarată de Grigore Toro (Bou).

Mai indică că deşi hotărârea primei instanţe a fost pronunţată la 19 mai 2011, conform procesului-verbal al şedinţei de judecată, preşedintele şedinţei a pronunţat hotărârea pe marginea pricinii la 08 aprilie 2011. Fiind în exerciţiul funcţiei de judecător, cu toate că în şedinţa de judecată din 08 aprilie 2011, în realitate, nu a fost pronunţată nici o hotărâre, a semnat procesul - verbal al şedinţei de judecată datat cu 08 aprilie 2011 în care sunt menţionate date neveridice precum că ar fi pronunţată o hotărâre pe marginea cererii de chemare în judecată anume la 08 aprilie 2011 şi nu la 19 mai 2011. 4 Susţine că între părţile litigiului a fost încheiat un contract de împrumut a sumei băneşti, fiind stabilit termenul de scadenţă.

Menţionează că la încheierea contractului a fost respectată forma prevăzută de lege, fiind astfel respectate pe deplin prevederile art. 210 Cod civil. Remarcă că intimatul Grigore Toro (Bou) nu a restituit împrumutul în termenii stabiliţi, consideră necesar de a pretinde încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, pe cale judecătorească. Invocă prevederile art. 619 alin. (1) şi (2) Cod civil, care stipulează că obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. Indică că este cert faptul că intimatul Grigore Toro (Bou) se află în întârziere, fapt ce nu a fost contestat de către intimat, nefiind prezentate probe contrare afirmaţiilor de întârziere. Consideră că decizia instanţei de apel a fost emisă cu grave încălcări a normelor de drept material şi procesual, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 04 martie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 244), careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 28 aprilie 2015 în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 5 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Valeriu Moraru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Valeriu Moraru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valeriu Moraru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Valeriu Moraru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Oleg Sternioală 6