2ra-1992/15 — Stabilirea hotarelor şi restituirea terenului

prima instanţă – V. Puşcaş. dosarul nr. 2ra-1992/15 instanţa de apel – N. Chircu, A. Albu, A. Toderaş ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Tarasenco Iacov, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Tarasenco Iacov împotriva lui Galagan Ion cu privire la stabilirea hotarelor şi restituirea terenului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Iacov Tarasenco şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 07 mai 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 04 septembrie 2013, Tarasenco Iacov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Galagan Ion cu privire la restituirea terenului ocupat forţat, demolarea gardului construit ilegal între terenurile amplasate pe adresele mun.

Bălţi, str. 31 August 87, dispunerea efectuării expertizei de către OCT Bălţi privind stabilirea graniţelor hotarelor dintre terenurile amplasate pe adresele mun. Bălţi, str. 31 August 91 şi mun. Bălţi, str. 31 August 87. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, îi aparţine cu drept de proprietate casa de locuit nr. 91 din mun. Bălţi, str. 31 August. Indică reclamantul că în anul 2010, fostul vecin Fiodor, a construit un gard pe teritoriul grădinei sale. La discuţiile şi solicitările reclamantului către vecinul său privind amplasarea corectă a gardului, acesta îi spunea că va muta gardul la graniţele hotarelor terenurilor. În anul 2013, acesta a vîndut terenul noului vecin, Ion Glagan, însă gardul aşa a şi rămas.

În urma solicitării, privind demolarea gardului şi construirea acestuia pe hotarele stabilite, acesta a indicat că gardul este construit legal pe hotarul terenurilor şi temeiuri de strămutare a gardului nu sunt. Ulterior, la 04 aprilie 2014 în proces au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii Tarasenco Nina şi Galagan Maria. Cere reclamantul Tarasenco Iacov stabilirea hotarului între loturile de pămînt de pe str. 31 August 91 şi str. 31 August 87 mun. Bălţi şi obligarea lui Galagan Ion să-i restituie terenul ocupat forţat prin demolarea gardului şi reconstruirea acestuia pe linia hotarului între loturile de pămînt de pe str. 31 August 91 şi str. 31 August 87 mun. Bălţi. Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 07 mai 2014 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Tarasenco Iacov şi menţinută hotărârea Judecătoriei Bălţi din 07 mai 2014. La 17 iunie 2015 Tarasenco Iacov a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală, neîntemeiată şi emisă cu încălcarea normelor de drept material. Astfel, indică că instanţa nu a ţinut cont de circumstanţele cauzei şi a aplicat eronat prevederile legale. Susţine recurentul că la materialele cauzei se regăsesc dovezi ce ar confirma faptul că la hotarul imobilului situat în mun.

Bălţi, str. 31 August 91 este amplasat ilegal. Mai mult ca atît, indică recurentul că expertiza nr.64 din 25 noiembrie 2013 efectuată de OCT Bălţi nu poate fi considerată ca probă din motiv că intimatul locuieşte pe adresa mun. Bălţi, str.31 August 87 şi nu pe str.31 August 93, nefiind date răspunsuri la toate întrebările relevante pentru soluţionarea corectă a cauzei. Or, în conformitate cu art. 46 din Constituţia Republicii Moldova, art.316 alin. (l) CC al RM şi art. l din Protocolul adiţional la Convenţiei Europeane pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul de proprietate privată este garantat. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Mai indică recurentul că este proprietar de bună credinţă al acestui bun imobil de aproximativ 45 ani, iar în conformitate cu art. 394 CC al RM, dacă în urma unei dispute este imposibilă determinarea hotarului adevărat, atunci pentru demarcare este decisivă posesiunea de fapt a vecinilor. Dacă posesiunea de fapt nu poate fi determinată, fiecărui teren îi este anexată o jumătate din porţiunea disputată. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tarasenco Iacov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Tarasenco Iacov asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tarasenco Iacov ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Tarasenco Iacov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat