2ra-2413/15 — Constatarea încalcarii dreptului la executare in termen rezonabil, încasarea prejudiciului material si moral

Prima instanţă: G. Plămădeală Dosarul nr.2ra-2413/15 Instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova, ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de avocatul Gluşcenco Eugeniu în interesele recurenţilor Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra împotriva Ministerului Justiţiei, cu participarea executorului judecătoresc Iacob Miron privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 09 martie 2015, a c o n s t a t a t: La 05 septembrie 2014 Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra s-au adresat cu cerere de chemare în instanţa de judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în care a solicitat în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti încasarea prejudiciului material în mărime de 29994,30 euro şi 1000 lei, prejudiciul moral în mărime de 2100 euro în beneficiul Alexandrei Stoianova, prejudiciului material în mărime de 7008 dolari SUA, 2500 lei, şi 1000 lei, prejudiciul moral în mărime de 2100 euro în beneficiul Nonei Grigoriev, şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5500 lei.

În motivarea pretenţiilor sale a reiterat că, prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 octombrie 2010 s-a dispus încasarea din contul Elenei Gherman în beneficiul Alexandrei Stoianova a sumei de 29994,30 euro şi suma de 1000 lei. La 1 24 martie 2011 hotărîrea a devenit irevocabilă, ulterior la 14 iunie 2011 titlurile executorii au fost depuse spre executare silită. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 aprilie 2011 s-a dispus încasarea din contul Elenei Gherman în beneficiul Nonei Grigoriev a sumei de 7008 dolari SUA şi suma de 2500 lei. La 12 mai 2011 hotărîrea a devenit irevocabilă, titlu executoriu fiind pus spre executare silită la 14 iunie 2011. Indică că hotărîrile judecătoreşti definitive şi irevocabile au rămas fără executare până în prezent.

Neexecutarea hotărârii încalcă drepturile garantate de art. 6 paragraful 1 şi art. 1 al Protocolului nr.1 a CEDO, până în prezent se află într-o situaţie continuă de imposibilitate realizare a dreptul la executare. Afirmă că pentru neexecutarea lor în termen poartă răspundere executorul judecătoresc deoarece nu a întreprins toate măsurile prevăzute de codul de executare, iar statul poartă răspundere pentru acţiunile şi inacţiunile executorului judecătoresc. Potrivit jurisprudenţei CEDO din cauza că autorităţile naţionale nu au întreprins măsuri necesare pentru a asigura executare hotărîrii reclamantul este în drept să pretindă cu titlu de prejudiciu material suma indicată în titlu executoriu.

Consideră că pretenţiile înaintate se încadrează în baza prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie şi statul urmează să acorde un prejudiciul moral în mărime de 2100 euro pentru o perioadă de neexecutare de trei ani şi şase luni. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 martie 2015 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul Nonei Grigoriev şi Stoianova Alexandra suma de 10 000 lei pentru fiecare reclamant cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 11500 lei, pentru fiecare, în rest pretenţiile formulate s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 s-au respins apelurile declarate de către Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 martie 2015. La 27 iulie 2015 avocatul Gluşcenco Eugeniu în interesele recurenţilor Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 martie 2015 şi a decizie Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015 în partea pretenţiilor respinse, şi pronunţarea în această parte a unei hotărîri de admitere a acţiunii. Încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică pentru instanţa de apel în mărime de 4500 lei şi pentru instanţa de recurs în mărime de 3000 lei.

În motivarea recursului invocă că, nu este de acord cu decizia instanţei de apel în partea pretenţiilor respinse. Instanţele investite cu judecarea fondului nu au elucidat pe deplin efectele neexecutării şi vinovăţia executorului judecătoresc, care nu a întreprins toate măsurile necesare şi rezonabile în vederea executării hotărîrilor judecătoreşti. Consideră că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin toate împrejurările care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a apreciat obiectiv, sub toate aspectele probele la dosar, aplicînd incorect normele de drept material. 2 Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art.432, alin.(2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

La 18 august 2015 recurentul Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2015, hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 martie 2015 solicitând casarea acestora şi emiterea unei decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra. În motivarea recursului a indicat că concluziile instanţei de apel contravin practicii judiciare, iar statul nu poate să poarte răspundere pentru debitorii privaţi în cazul neexecutării hotărîrilor. Consideră că pretenţiile înaintate sunt nejustificate, legătura de cauzalitate între încălcare şi prejudiciu urmează a fi probate de către reclamanţi, ultimii nu au prezentat probe veridice, admisibile, pertinente şi concludente care să confirme faptul prejudicierii considerabile, urmînd a demonstra legătura cauzală dintre violarea CEDO şi prejudiciul pretins.

Susţine că dreptul de acces la justiţie nu poate obliga statul să execute orice hotărîre cu caracter civil. În cazul în care reclamanţii au considerat că executorul judecătoresc nu întreprindere toate măsurile necesare, erau în drept de a contesta în instanţa de judecată actele emise, acţiunile sau inacţiunile executorului. Afirmă că reclamanţii nu au folosit căile de atac accesibile şi efective. Prin referinţa depusă la 10 septembrie 2015 avocatul Gluşcenco Eugeniu în interesele recurenţilor Grigoriev Nona şi Stoianova Alexandra a reiterat că cererea de recurs nu se încadrează în prevederile art. 432 Cod de procedură civilă. Argumentele invocate nu au relevanţă deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procesual.

A pledat pentru respingerea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei al republicii Moldova. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.130), nu este indicată data expedierii deciziei motivate în adresa participanţilor la proces, şi nici nu există dovada legală de recepţionare a ei, motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 27 iulie 2015 şi respectiv la 18 august 2015 sunt depuse în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt 3 inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 4 Argumentele invocate de către recurenţi poartă un caracter declarativ, şi se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Gluşcenco Eugeniu în interesele recurenţilor Grigoriev Nona şi Gluşcenco Eugeniu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursurile declarate de avocatul Gluşcenco Eugeniu în interesele recurenţilor Grigoriev Nona şi Gluşcenco Eugeniu şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5