2ra-2208/15 — Restabilirea în funcţie, încasarea salariului.

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2208/15 Judecător: G. Bivol Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Nanu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nanu Vasile împotriva Întreprinderii de Stat „Moldelectrica” privind anularea ordinului de concediere, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă La 11 februarie 2014, Nanu Vasile s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎS „Moldelectrica”, ulterior concretinzînd-o, a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 459 din 27.12.2013; anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă nr. 549 c/c din 31.12.2013; anularea ordinelor nr. 42 din 07.02.2013, respectiv nr. 204 din 11.06.2013 privind aplicarea sancţiunilor disciplinare reclamantului Nanu Vasile; încasarea premiului pentru luna februarie, aprilie, mai august 2013; anularea ordinului nr. 223 din 26.06.2013 privind aplicarea sancţiunilor disciplinare lui Nanu Vasile; restabilirea la locul de muncă; încasarea despăgubirii pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, începând cu 02.01.2014 şi până în momentul restabilirii în funcţia deţinută, ţinând cont că are un salariu mediu de 6 246 lei pe lună; repararea prejudiciului moral prin încasarea unei despăgubiri în sumă de 50 000 lei.

În motivarea cerinţelor înaintate reclamantul a invocat că, începând cu data de 01.11.1983 şi până la data de 02.01.2014 a fost angajat la ÎS „Moldelectrica” în cadrul filialei „Reţelele Electrice de Tensiune înaltă Centru” în diverse funcţii de decizie şi execuţie (maestru electromontor, vice director, dispecer, vice inginer principal, şef brigada de operaţiuni TM/MT, electromontor), unde şi-a îndeplinit cu bună credinţă atribuţiile de serviciu în decurs de 30 de ani. Începând cu anul 2007 relaţiile dintre el şi şeful Grupei Operative de Dispecerat „Hânceşti” Soltan Leonid au început progresiv să se înrăutăţească din cauza numeroaselor abuzuri săvârşite de către Soltan Leonid, abuzuri care au fost îndreptate nu doar împotriva reclamantului, dar şi împotriva drepturilor tuturor angajaţilor GOD ”Hânceşti”.

Invocă reclamantul că, acesta a falsificat în repetate rânduri tabelul de efectuare a serviciului de către angajaţii GOD „Hînceşti”, nu a respectat graficul de efectuare a serviciului, implicit nu a plătit subalternii pentru orele efectiv muncite, ore care sunt înregistrate în registrul de efectuare a serviciului, însă sunt radiate, sau intenţionat nu sunt înregistrate abuziv din grafic de către Soltan Leonid, nemaivorbind de folosirea situaţiei de serviciu şi a bunurilor GOD „Hânceşti” în scopuri exclusiv personale. În aceste împrejurări, reclamantul a hotărât să nu mai tolereze abuzurile şefului Soltan Leonid şi la 27.11.2012 (sesizarea nr. 30/10), respectiv 10.12.2012 (sesizarea nr. 33/10) a sesizat în mod repetat ÎS „Moldelectrica”, comunicând organului de conducere despre abuzurilor săvârşite de Soltan Leonid, după care, a cerut destituirea lui Soltan Leonid din funcţia deţinută.

Indică reclamantul că, la sesizarea sa, Soltan Leonid a fost sancţionat disciplinar prin ordinul nr. 42 din 07.02.2013, iar reclamantul a fost ameninţat în repetate rânduri de Soltan Leonid cu concedierea. Sesizările sale, fiind analizate pe termen lung, au avut efect invers, adică au avut ca efect, aplicarea abuzivă a unor sancţiuni disciplinare netemeinice culminând cu concedierea sa sub pretextul încălcării repetate, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă. Mai indică reclamantul că, concedierea sa sub pretextul încălcării repetate a obligaţiilor de serviciu, poate fi calificată ca un simplu act de răzbunare a lui Soltan Leonid pentru sesizările făcute de către reclamant directorului general al IS „Moldelectrica”.

Actul de răzbunare iniţiat de Soltan Leonid, adică concedierea sa ilegală, poate fi calificată şi drept act de protecţionism în raport cu ÎS „Moldelectrica”, fiind evident ajutorul organului de conducere a ÎS „Moldelctrica” care pe de o parte, pentru abuzurile şefului Soltan Leonid descrise în sesizare îi aplică o simplă mustrare, iar faţă de reclamant a aplicat 3 sancţiuni disciplinare consecutive în mai puţin de un an, după care l-a concediat ilegal fără nici un temei faptic or, menţionează reclamantul, altfel nu se poate explica conduita ÎS „Moldelectrica” după data de 27.11.2012 şi până în prezent, faţă de un angajat care are o vechime de muncă de peste 30 de ani. La fel, indică reclamantul, nu se poate explica schimbarea radicală a atitudinii angajatorului faţă de reclamant, care aplică fără existenţa abaterilor disciplinare a decis aplicarea coordonată a sancţiunilor disciplinare în vederea concedierii sale conform art. 86 alin. 1) lit. g) din Codul Muncii.

Menţionează reclamantul şi faptul că, angajatorul nu a ţinut cont nici de faptul că timp de mai mult de 30 de ani şi-a executat cu bună credinţă îndatoririle profesionale, fiind câştigătorul unor concursuri profesionale. Indică reclamantul că, la data de 07.02.2013, prin ordinul nr. 42 i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară sub formă de mustrare, pentru cazuri nedefinite de neîndeplinire a indicaţiilor conducerii GOD „Hânceşti”, adică fără a fi indicată fapta săvârşită de el şi suportul legal. La data de 11.06.2013, prin ordinul nr. 204 i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră şi lipsire de premiu pentru luna mai 2013, pentru pretinsa atitudine neglijentă faţă de obligaţiile de serviciu manifestată prin lipsa efectuării controlului unei staţii electrice şi întocmirea înscrisului de control.

La 27.12.2013, prin ordinul nr. 459 pentru pretinsa încălcare a instrucțiunilor, pentru primirea deciziei de a înlătura un obiect, sac din polietilenă, de pe PNB- 110 kV, fără deconectarea tensiunii, fără a lua măsuri de protecţie şi fără coordonarea acţiunilor cu dispecerul de serviciu, facându-se trimitere la ordinele de sancţionare disciplinară nr. 42 din 07.02.2013 şi nr. 204 din 11.06.2013, care nu au fost motivate în fapt şi în drept, a fost concediat în conformitate cu art. 86 alin. 1) lit. g) din Codul Muncii. Cu ordinul nr. 459 din 27.12.2013 şi ordinele subsecvent acestuia nr. 549 c/c din 31.12.2013 cu privire la încetarea contractului individual de muncă nu a fost de acord de la bun început, fapt despre care a făcut menţiune pe documentul comunicat la data de 16.01.2014.

Ordinul de concediere nr. 459 din 27.12.2013, ordinul de încetare a contractului individual de muncă nr. 549 c/c din 31.12.2013 (subsecvent ordinului de concediere), precum şi ordinele nr. 204 din 11.06.2013, respectiv nr. 42 din 07.02.2013 privind aplicarea sancţiunilor disciplinare reclamantului Nanu Vasile (pe care se întemeiază ordinul de concediere) le consideră ilegale şi neîntemeiate. Menţionează că, angajatorul ÎS „Moldelectrica” la aplicarea sancţiunilor disciplinare prin ordinele nr. 204 din 11.06.2013, respectiv nr. 42 din 07.02.2013, ordine care, au fost puse la baza ordinului de concediere, nu indică în cuprinsul ordinului de sancţionare fapta concretă pentru care este sancţionat disciplinar.

Astfel, angajatorul nu arată in mod concret faptele pretins ilicite, ce fapte concrete el a săvârşit, aceste fapte nu au fost identificate în timp, când au fost săvârşite faptele, şi spaţiu unde au fost săvârşite faptele, nefiind indicat nici un aspect cu privire la vinovăţia sa, care a fost atitudinea sa psihologică faţă de faptă şi urmările ei - culpă, intenţie. De asemenea, indică reclamantul, în cuprinsul ordinelor contestate nu este indicată norma juridică concretă, pe care se întemeiază angajatorul la emiterea ordinelor contestate şi în bază cărei norme juridice concrete au fost calificate faptele sale drept abateri disciplinare.

Consideră reclamantul că, ÎS „Moldelectrica” la emiterea ordinelor contestate: ordinele de sancţionare disciplinară nr. 42 din 07.02.2013 şi nr. 204 din 11.06.2013, cât şi ordinul de concediere nr. 459 din 27.12.2013, a încălcat art. 210 din Codul Muncii care prevede obligativitatea indicării temeiurilor de fapt şi de drept al aplicării sancţiunii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 noiembrie 2014, s- a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Nanu Vasile către ÎS „Moldelectrica” privind anularea ordinului de concediere, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea în serviciu şi încasarea prejudiciului moral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de Nanu Vasile şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 16 iulie 2015, Nanu Vasile a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept. Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 22.05.2015 (f.d. 262 vol. I), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. La 24 august 2015, ÎS „Moldelectrica” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd recunoaşterea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nanu Vasile nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nanu Vasile ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Nanu Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă