2ra-2444/15 — Încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi organele procuraturii, încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr.2ra-2444/15 Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău –A. Danilov Instanţa de apel: CA Chişinău – E. Fistican, Iu.Cotruţă, S. Arnăut ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursurilor declarate de Bejan Victor şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la acţiunea lui Bejan Victor către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi organele procuraturii, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, prin care s-au respins cererile de apel declarate de Bejan Victor şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 decembrie 2014, prin care s-a admis parțial acţiunea, CONSTATĂ: La 27 martie 2014 Bejan Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi organelor procuraturii, încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 1-5). În motivarea cererii reclamantul a invocat că la data de 17 iulie 2009 în privinţa sa a fost pornită cauza penală nr. 2009990389 conform semnelor componenței de infracțiune prevăzute la art. 322 al. 2 Cod Penal. La data de 24 iulie 2009 a fost reţinut în baza art. 166, al. 1 CPP pe un termen de 72 ore.

La data de 27 iulie 2009 a fost pus sub învinuire şi în aceiași zi în baza încheierii judecătorului de instrucție a fost aplicată măsura preventivă arest pe un termen de 30 zile. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 august 2009 a fost casată încheierea judecătorului de instrucție, 1 iar în privinţa lui a fost aleasă măsura preventivă obligația de a nu părăsi ţara. La data de 19 noiembrie 2009 a fost pornită cauza penală nr. 2009038197 conform elementelor componenței de infracțiune prevăzute la art. 327 al. 1 Cod Penal. Prin sentința Judecătoriei Militare din 15 aprilie 2010 a fost achitat pe ambele capete de invinuire din motivul inexistenței faptei infracționale.

Sentința Judecătoriei Militare a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 octombrie 2010 şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 martie 2011. Pe cauza penală dată Bejan Victor s-a aflat în arest preventiv timp de 13 zile, din 24 iulie 2009 pînă la 06 august 2009, iar sub urmărire penală timp de 273 zile în perioada de la 17 iulie 2009 şi pînă la 15 aprilie 2010. Prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, Procuraturii Militare, i-a fost încălcat dreptul fundamental la libertate şi dreptul de a nu fi urmărit ilegal, în lipsa unei fapte infracționale. La momentul pornirii cauzei penale Bejan Victor activa în sistemul penitenciar şi urmare a dosarului penal a fost eliberat din serviciu, fiindu-i refuzată achitarea indemnizației unice pe care ar fi primit-o în caz de concediere din sistemul penitenciar din proprie iniţiativă.

De asemenea a suportat suferințe psihice sub aspectul ignorării de către colegii de serviciu şi în plan familial. Prin urmare i-au fost cauzate suferințe sub aspectul eliberării neîntemeiate de la serviciu, înjosirii cinstei, demnității şi reputației profesionale în faţa colegilor, cît şi sub aspectul violării vieţii personale. Prin acțiunile ilegale comise de organele de drept ale statului i-a fost cauzat prejudiciu material, sub forma sumelor plătite avocatului pentru asistenţă juridică, indemnizaţia unică de eliberare de la serviciu şi cheltuieli de judecată, în total 53720 lei şi prejudiciul moral pentru intentarea unei învinuiri ilegale, reţinere ilegală şi urmărire penală ilegală în lipsa unei fapte infracționale în sumă de 273000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. S-a încasat din bugetul statului prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Bejan Victor prejudiciul material în sumă de 48270 lei, cheltuieli de judecată 5000 lei, prejudiciul moral în mărime de 50000 lei ( f.d. 94). Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău, Bejan Victor la data de 30 decembrie 2014 a declarat apel şi a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014, emiterea unei noi hotărîri de admitere a cerințelor înaintate integral ( f.d. 114). La data de 02 decembrie 2014 Ministerul Justiţiei a declarat apel şi a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acțiunii ca neîntemeiată sau modificarea hotărîrii primei instanţe în sensul diminuării sumelor încasare din bugetul de stat a prejudiciului material şi moral ( f.d. 96). 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 26 mai 2015 s-au respins ca neîntemeiate cererile de apel declarate de către Bejan Victor şi Ministerul Justiţiei şi s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din data de 01 decembrie 2014. În motivarea soluţiei sale instanța de apel a reţinut că instanţa de fond corect a elucidat şi constatat circumstanțele pricinii, a verificat şi apreciat obiectiv probele prezentate la materialele cauzei.

Potrivit art. 524 CPC, persoanele cărora în cursul procesului penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanței judecătorești li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral, au dreptul de despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislației cu privire la modul de repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanțelor judecătorești. Potrivit art. 3 al Legii nr. 1545- XIII din 25.02.1998 este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanelor fizice sau juridice în urma: reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, declarației de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale, etc., prejudiciul cauzat astfel se repară integral, indiferent de culpa persoanei cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură sau instanțele judecătoreşti.

Totodată, potrivit art. 6 al aceleiași legi dreptul la repararea prejudiciului în mărimea şi modul stabilit de lege apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinței de achitare. Suma prejudiciului moral corect a fost determinată de prima instanţă, or conform prevederilor art. 1423 Cod Civil mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensație poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Argumentul Ministerului Justiţiei, precum că cererea de chemare în judecată a fost depusă tardiv, nu este întemeiat, deoarece Ministerul Justiţiei în cadrul examinării cauzei nu a susținut demersul cu privire la tardivitatea acţiunii.

Referitor la ilegalitatea actelor de procedură instanţa de apel a menţionat că din art. 6 al Legii nr. 1545 – XIII din 25.02.1998 expres rezultă că dreptul la repararea prejudiciului în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul: devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, în speţă circumstanța respectivă fiind prezentă. Reieşind din circumstanțele speţei, luînd în consideraţie statutul social al victimei, ocupaţia şi faptul că a fost eliberat din funcţie şi lipsit de surse de venit, nu a putut beneficia în condiţiile legii de indemnizația de concediere, totodată situaţia anterioară nu mai poate fi restabilită, corect şi întemeiat prima instanţă a admis parţial cererea cu privire la acordarea prejudiciului moral.

3 Cu referire la prejudiciul material acesta a fost pe deplin confirmate de apelant prin probele dosarului. Instanța de apel a mai constatat că argumentul apelantului Bejan Victor, precum că suma de 50000 lei nu reprezintă o satisfacție echitabilă este neîntemeiat, or răspunderea patrimonială a statului prin încasarea sumei de 50000 lei, este pe măsură. Nefiind de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, Bejan Victor a depus recurs prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 decembrie 2014, şi admiterea acţiunii integral ( f.d. 163-167). La 13 august 2015 Ministerul Justiţiei a depus recurs şi a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 decembrie 2014 cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acțiunii ca neîntemeiată sau modificarea hotărîrii primei instanţe în sensul diminuării sumelor încasare din bugetul de stat (f.d. 158-173). La data de 11 septembrie 2015 Procuratura Generală a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către Ministerul Justiţiei, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs înaintată de Ministerul Justiţiei şi respingerea ca fiind inadmisibilă cererea de recurs înaintată de către Bejan Victor. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 26 mai 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la data de 25 iunie 2015,confirmarea despre recepționarea acesteia lipsește.

Cererea de recurs, depusă la 09 iulie 2015 de către Bejan Victor, se consideră a fi depusă în termen. Cererea de recurs, depusă la 13 august 2015 de către Ministerul Justiţiei se consideră a fi depusă în termen. Examinînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursurile declarate de Bejan Victor şi Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de 4 drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Alin. (4) al aceluiași articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Conform celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Bejan Victor şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, în pricina civilă la acţiunea Bejan Victor către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi organele procuraturii, încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul, Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5