2ra-2267/15 — Constatarea faptului care are valoare juridică

prima instanţă V. Negruţa dosarul nr.2ra-2267/15 instanţa de apel L. Bulgac M. Guzun N. Craiu ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Ion Druţă, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Igor Romanciuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Romanciuc împotriva lui Ilie Zaporojan şi Andrei Dinu cu privire la constatarea faptului care are valoare juridică, declararea nulităţii tranzacţiei şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ilie Zaporojan, casată hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 decembrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 12 martie 2013, Igor Romanciuc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ilie Zaporojan cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 10 ianuarie 2010 a încheiat o tranzacţie de procurare a automobilului de model „BMW-525” cu numărul de înmatriculare A 405 CB de la pîrîtul Ilie Zaporojan. La momentul încheierii tranzacţiei ultimul l-a asigurat că automobilul sus-menţionat nu este gajat, furat şi nu are nici o interdicţie. Ulterior Igor Romanciuc a făcut schimb de automobile cu cet. Igor Dima, transmiţîndu-i automobil de model „BMW-525” la preţul 4100,00 euro şi încă suma de 1400,00 euro, în schimbul automobilului de model de model „Mercedes-Vito”. Afirmă reclamantul că peste puţin timp după schimbul automobilelor, a aflat de la Igor Dima că, automobilul de model „BMW-525” pe care i l-a dat în schimb se află în căutare, adică era furat.

La 04 mai 2011 Igor Dima a depus o cerere în instanţa de judecată privind încasarea de la Igor Romanciuc a prejudiciului material în sumă de 4100, 00 euro, ori echivalentul în sumă de 65456,00 lei, care prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 01 iunie 2011 a fost admisă integral. Hotărîrea dată a fost menţinută fără modificări prin decizia Curţii de Apel Chişinău şi decizia Curţii Supreme de Justiţie. Consideră că, în urma procurării automobilului de la pîrîtul Ilie Zaporojan, acesta i-a cauzat un prejudiciu atît material cît şi moral, prin faptul că i-a predat 1 automobilul cu vicii de natură juridică, nefiind liber de drepturile unor terţi asupra lui. Faptul că automobilul de model „BMW-525” i-a fost vîndut de către Ilie Zaporojan s-a dovedit în şedinţa de judecată din 01 iunie 2011, cînd ultimul a recunoscut acest fapt şi despre ce a fost consemnat în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Mai menţionează că în urma acestei tranzacţii de cumpărare a automobilului de model „BMW-525” a rămas şi fără automobil, deoarece a fost restituit proprietarului şi fără terenul de pămînt pentru construcţii cu suprafaţa de 0,0487 ha, care a fost sechestrat de către executorul judecătoresc în baza hotărîrii judecătoreşti privind încasarea sumei de 65465,00 lei şi care a fost vîndut în scopul executării hotărîrii. Menţionează că conform raportului de evaluare din 19 decembrie 2012 cu nr. cadastral 6401212080, vîndut la licitaţie de către executorul judecătoresc este de 107000,00 lei. Cere Igor Romanciuc încasarea de la Ilie Zaporojan prejudiciul material cauzat în sumă de 107000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei Igor Romanciuc şi-a concretizat pretenţiile din acţiune solicitînd recunoaşterea faptului că în anul 2010 între Igor Romanciuc şi Ilie Zaporojan a avut loc o tranzacţie de vînzare-cumpărare a automobilului de model „BMW-525”, de recunoscut tranzacţia dată nulă şi încasarea de la Ilie Zaporojan prejudiciul material cauzat ca urmare a înstrăinării unui automobil furat, în sumă de 107000,00 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 20 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă. A fost constatat faptul că, în anul 2010 între Romanciuc Igor şi Zaporojan Ilie a avut loc tranzacţia de vînzare-cumpărare a automobilului de model „BMW- 525”. A fost declarată nulă tranzacţia de vănzare-cumpărare a automobilului de model „BMW-525” încheiată între Igor Romanciuc şi Ilie Zaporojan.

A fost încasat de la Ilie Zaporojan în beneficiul lui Igor Romanciuc prejudiciul material cauzat în mărime de 107000 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 200 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ilie Zaporojan, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre de respingere integrală a acţiunii. La 17 iulie 2015, Igor Romanciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul, Igor Romanciuc, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece este emisă încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi de drept procedural.

Consideră că instanţa de apel greşit a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii făcînd referire la prevederile art. 117 şi 118 CPC, că nu au fost prezentate probe care ar confirma cele invocate în acţiune şi anume încheierea tranzacţiei cu intimatul Ilie Zaporojan, or faptul că în şedinţa de judecată din 01 iulie 2011, intimatul a recunoscut acest fapt şi s-a consemnat în procesul-verbal, nu poate fi considerat ca probă. Menţionează că prima instanţă ţinînd cont de prevederile art. art. 210 alin. (1) şi (2), 221, 213 alin. (2), 219 alin. (3), 764, 1398 Codul civil corect a admis 2 acţiunea şi a constat că a avut loc o tranzacţie de vînzare-cumpărare a automobilului de model BMW-525 şi care a fost declarată nulă, fiind astfel dispusă încasarea de la intimat a prejudiciului cauzat.

La 26 august 2015, Ilie Zaporojan a depus referinţă prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil, invocînd tardivitatea acestuia. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul judecătorului raportor şi verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de către Igor Romanciuc în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului şi din cererea de recurs urmează că decizia instanţei de apel a fost emisă la 22 iulie 2014. S-a mai stabilit că la pronunţarea deciziei instanţei de apel au fost prezenţi atît reprezentantul lui Ilie Zaporojan - Ion Stegărescu, cît şi reprezentantul lui Igor Romanciuc – Alexandru Bodrug. La 14 august 2014 Curtea de Apel Chişinău prin scrisoarea nr. 3885 a expediat părţilor copia deciziei instanţei de apel pentru cunoştinţă. Însă, la 17 iulie 2015 recurentul Igor Romanciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, adică după expirarea termenului de 2 luni, care este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434. Având în vedere faptul că reprezentantul lui Igor Romanciuc a fost prezent în şedinţa instanţei de apel la data pronunţării deciziei instanţei de apel, fiind în cunoştinţă de cauză despre examinarea şi emiterea deciziei a depus cererea de recurs tocmai la 17 iulie 2015, adică cu depăşirea termenului legal cu aproximativ 10 luni. Deci, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, ţine de obligaţia părţii de a lua măsurile necesare privind protejarea dreptului său de acces la instanţă.

Or, recurentul iniţiind proceduri în justiţie, urmează să-şi asume un rol activ urmărind cu diligenţă derularea procesului său. Astfel, din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Igor Romaniuc ca inadmisibil. În acest sens se invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului expusă în hotărârile Pîrnău şi alţii din 31 ianuarie 2012, Melnic din 14 noiembrie 2006 şi Ceachir din 15 ianuarie 2008 contra Moldovei. 3 În conformitate cu art. 270 art.433 lit. a) şi art.440 alin.(1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Igor Romanciuc se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Ion Corolevschi judecătorul Judecătorii Ion Druţă Oleg Sternioală 4