2r-651/15 — Înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar

prima instanţă: D. Gherman dosarul nr. 2r-651/15 instanţa de apel: T. Duca, E. Grumeza şi S. Procopciuc DECIZIE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Moscalu Ştefan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moscalu Ştefan împotriva Primăriei comunei Nimereuca, raionului Soroca cu privire la înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 02 iunie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Moscalu Ştefan ca fiind depusă tardiv, constată: La 04 noiembrie 2014 Moscalu Ştefan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Nimereuca, raionul Soroca cu privire la înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar.

În motivarea acţiunii a indicat că la 24 februarie 1996, în baza hotărîrii comisiei funciare a Primăriei satului Nimereuca, raionul Camenca, procesului-verbal nr. 2 din 24 februarie 1996, procesului-verbal nr. 2 din 27 martie 1997 şi a procesului-verbal nr. 3 din 28 aprilie 1997, s-a decis de a-i fi atribuite cote de teren echivalente, conform art. 13 alin.(8) al Codului Funciar, completat prin Legea nr. 133 din 10 februarie 1995, care indică că cetăţenilor care au depus cerere la Primărie pînă la data de 01 martie 1996, li se eliberează Titluri provizorii, prin care se confirmă dreptul de proprietate asupra cotei de teren echivalent în mărime de 0,30 ha – pămînt arabil şi 0,60 ha – livadă, cu bonitatea 57-58 grade.

Susţine că la 25 februarie 1999, prin Decizia Comisiei Funciare a satului Nimereuca, s-a decis de a modifica şi a stabili o cotă de teren echivalent a proprietarilor ce vor primi terenuri în cadrul fondului funciar de privatizare, ce va constitui 0, 99 ha/72,12 grade. Terenurile, drept cotă de teren echivalent, s-a stabilit de a fi atribuite cu un număr egal de gr./ha şi divizate în număr de 2 parcele, pentru una cotă de teren echivalent, inclusiv: a) arabil -1 parcelă; b) livadă -1 parcelă. Drept urmare, prin Decizia Primăriei Nimereuca nr. 3 din 25 februarie 1999, în baza art. 12-13 al Codului Funciar şi procesului-verbal al Comisiei Funciare din 25 februarie 1999, s-a decis de a modifica mărimea cotei de teren echivalent atribuită proprietarilor, conform Deciziei Primăriei şi a stabili această cotă de teren în mărime de 0,99 ha, bonitatea solului 72,12 ha.

Prin pct. 4 din aceeaşi Decizie, s-a decis atribuirea terenurilor, drept cotă de teren echivalent, cu un număr egal de gr/ha şi prin pct. 5, divizarea acestora în 2 parcele: arabil şi livadă. Menţionează că în anul 1997, a observat că proprietarii de terenuri din sat primesc suprafeţe de teren mai mari decît a lui, atribuite în acelaşi cîmp. Tot atunci, s-a adresat către primăria satului să verifice diferenţa dintre terenurile acordate lui şi celorlalţi locatari ai satului. Iar, urmare a adresării sale, Primăria satului Nimereuca, în anul 1998, i-a atribuit adăugător pămînt la cei 0,60 ha – livada, cîte 0,06 ha - livadă, şi la cei 0,30 ha pămînt arabil, cîte 0,15 ari pămînt arabil, în total din perioada respectivă, a început să deţină şi să prelucreze 0,66 ha livadă şi 0,45 ha pămînt arabil, bonitatea pămîntului ramînînd aceeaşi - 57 grade.

Afirmă că începînd cu anul 1998-2012, pentru toata suprafaţa documentata şi nedocumentata, acordată de către Primărie, a achitat taxele impozitului funciar, necatînd că la contul fiecărui proprietar în parte, nu era documentată toată suprafaţa acordată de către pîrît, dînsul achita pentru o cota integrală. Mai invocă că terenul cu suprafaţa de 0,15 ha, care i s-a acordat adăugător la cei 0,30 ha de pamînt arabil, o perioadă de un an de zile l-a prelucrat şi l-a deţinut în acelaşi cîmp, însă în locuri diferite, iar în anul 1999-2000, Primăria a strămutat încă o data pămîntul, atribuit adăugător cu suprafaţa de 0,15 ha, în alt cîmp, pe care l-a prelucrat pînă în anul 2012 şi pentru care a achitat impozitul funciar, însă pentru care nu i s-a eliberat Titlu deţinătorului de teren.

Relatează că în anul 2011-2012, Primăria satului Nimereuca i-a adus la cunoştinţa, că dînsul nu deține acte pentru pămîntul acordat adăugător cu suprafaţa de 0,15 ha și nu are dreptul să deţină pamîntul dat în continuare, solicitîndu-i să-l elibereze cît mai curînd, fără a-i acorda acest teren în alt cîmp. Drept urmare, a insistat ca întrebarea cu privire la atribuirea terenului cu suprafaţa de 0,15 ha să fie inclusă în ordinea de zi a şedinţei Consiliului comunal Nimereuca, însă, solicitarea sa cu privire la atribuirea terenului suplimentar a fost respinsă. Susține că, nefiind de acord cu decizia menţionată, s-a adresat cu o cerere în instanţă de judecată, prin care a solicitat atribuirea cotei de teren echivalent, în corespunderea cu bonitatea solului, însă din lipsa deciziilor şi documentelor corespunzătoare, prin încheierea judecătorească, cererea sa a fost restituită împreună cu toate anexele ei.

Indică că pe parcurs s-a adresat şi pîrîtului, cu nenumărate cereri, prin care a solicitat atribuirea terenului suplimentar, cu bonitatea solului corespunzător, cît şi documentele menţionate supra, în consecinţă, însă, toate solicitările au rămas nesatisfăcute. Consideră că Primăria comunei Nimereuca incorect a încasat de la el impozitele funciare pentru suprafaţa totală de 1,10 ha de teren – cota de teren echivalent, neavînd la bază o Decizie a Consiliului comunal Nimereuca pentru acordarea suplimentară a suprafeţei de teren, acțiuni prin care pîrîtul şi-a recunoscut greșeala vis-a-vis de faptul că suprafaţa terenului acordat anterior a fost atribuită cu încălcările legislaţiei funciare în vigoare, suprafeţe ce nu corespund cu bonitatea.

Din aceste motive, insistă că pîrîtul, urmează să-i atribuie din fondul de rezerva a Primăriei comunei Nimereuca, cota de teren echivalentă, în corespundere cu bonitatea solului, în conformitate cu decizia Comisiei funciare din februarie 1999 şi decizia Primăriei din februarie 1999, din care rezultă că cota echivalentă este de 0,99 ha, cu bonitatea de 72,12 grade. Solicită înlăturarea obstacolelor create de Primăria comunei Nimereuca privind atribuirea cotelor de teren echivalente corect şi obligarea Primăriei comunei Nimereuca să-i atribuie suplimentar cîte 0,20-0,28 ha de teren, în dependenţă de bonitatea solului, pe lotul de teren nr. cadastral 1930106 şi repararea prejudiciilor cauzate. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 30 decembrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 25 februarie 2015, Moscalu Ştefan a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii integral în sensul formulat. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 09 martie 2015, apelul declarat de Moscalu Ştefan a fost restituit ca fiind depus peste termenul legal. La 24 martie 2015 Moscalu Ştefan a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi hotărîrii primei instanţe, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii în sensul formulat cu recuperarea prejudiciului cauzat de către Primăria comunei Nimereuca.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 22 aprilie 2015, a fost admis recursul declarat de Moscalu Ștefan, casată încheierea instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel. Prin încheierea Curţii de apel Bălţi din 02 iunie 2015, apelul declarat de Moscalu Ştefal a fost restituit ca fiind depus tardiv. La 17 iunie 2015, Moscalu Ștefan a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi hotărîrii primei instanţe, rejudecarea pricinii şi emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că deși, prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de Justiție din 22 aprilie 2015 s-a dispus restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, instanța de apel în ședința din 02 iunie 2015, nu s-a conformat deciziei instanței de recurs, nu a îndeplinit sarcinile de pregătire a pricinii pentru dezbaterile judiciare și nu a judecat pricina în fond prin ce a încălcat, prevederile art. 183 și art. 211 CPC, inclusiv și prevederile art. 117, 121, 122, 130, 137 și art. 139 care reglementează probele și probațiune. Totodată, invocînd prevederile art. 362 al.

(5) lit. b) art. 237, 259 CPC, susține că hotărîrea poate fi atacată în termen de 30 de zile din momentul pronunțării, însă hotărîrea primei instanțe a fost pronunțată în lipsa sa, or, la pronunțarea dispozitivului nu a fost invitat în sala de ședință, nu i-a fost înmînată copia dispozitivului hotărîrii pronunțate la 30 decembrie 2014. Mai susține recurentul că hotărîrea primei instanțe i-a devenit cunoscută doar la data de 10 februarie 2015, după ce la data de 13 ianuarie 2015, a depus o cerere prin care a solicitat eliberarea copiei hotărîrii și procesului-verbal.

Astfel, consideră că instanța de apel nejustificat a concluzionat că dînsul a omis termenul legal de declarare a apelului și nu a solicitat repunerea în termen, deoarece dispozitivul hotărîrii primei instanțe a fost pronunțat la data de 30 decembrie 2014, în lipsa sa, iar cererea de apel a depus-o după ce la data de 10 februarie 2015 a primit copia hotărîrii primei instanțe, respectînd termenul de declarare a apelului. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că încheierea instanţei de apel din 02 iunie 2015, a fost expediată în adresa recurentului la 05 iunie 2015 și a fost recepționată de ultimul la data de 11 iunie 2015 (f.d.

106-107). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 17 iunie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

La caz, se constată că prin încheierea din 02 iunie 2015, Curtea de Apel Bălți a dispus restituirea cererii de apel înaintată de către Moscalu Ștefan împotriva hotărîrii hotărârii Judecătoriei Soroca din 30 decembrie 2014, ca fiind depusă în afara termenului legal. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Moscalu Ștefan în afara termenului legal este justificată.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Soroca, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea lui Moscalu Ștefan împotriva Primăriei comunei Nimereuca raionul Soroca, a fost emis şi pronunţat la 30 decembrie 2014. Tot actele cauzei atestă că în ședința de judecată a primei instanțe din 30 decembrie 2014 a participat reclamantul Moscalu Ștefan și reprezentantul acestuia - avocatul Mironov Adriana în baza mandatului seria MA nr. 0468233 din 01 decembrie 2014, iar după pronunțarea dispozitivului hotărîrii, participanților la proces le-a fost înmînată copia dispozitivului pronunțat (f.d.

48, 54-56, 58). Cu toate acestea însă, Moscalu Ștefan a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe din 30 decembrie 2014 doar la data de 25 februarie 2015 respectiv, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Mai mult decît atît, Moscalu Ștefan la depunerea cererii de apel nu a solicitat repunerea în termen a apelului și nu au prezentat dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, pe cînd, în sensul prevederilor art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, este de înţeles că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, doar în cazul anexării la cererea de repunere în termen a probelor ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii acestui act procedural în termenul legal.

Iar în conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). La acest capitol, instanţa de recurs consideră necesar de menționat şi faptul că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Or, prin înaintarea apelului la data de 25 februarie 2015, Moscalu Ștefan şi-a exercitat dreptul său cu nerespectarea termenului legal, care de natură atrage decăderea dreptului de a exercita calea de atac a apelului şi să justifice în speţă, admiterea excepţiei tardivităţii apelului şi în consecinţă, atrage restituirea cererii de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

În acest context, argumentele recurentului cu referire la faptul că nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului hotărîrii primei instanțe, iar hotărîrea primei instanțe a recepționat-o doar la data de 10 februarie 2015, sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute de către instanța de recurs. Aceasta deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Mai mul, din procesul-verbal al ședinței de judecată din 30 decembrie 2014, rezultă că la examinarea cauzei în fond în prima instanță a fost prezent și a participat atît Moscalu Ștefan, cît și reprezentantul acestuia, avocatul Mironov Adriana, iar după pronunțarea dispozitivului, prima instanță a înmînat participanților la proces, inclusiv reprezentantului Mironov Adriana copia dispozitivului pronunțat (f.d.

54-56, 58). Iar, în conformitate cu art. 75 alin. (4) CPC actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sânt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii. Astfel fiind, este evident că atât Moscalu Ștefan, cît şi reprezentantul acestuia avocatul Mironov Adriana, având la cunoştinţă despre examinarea prezentului litigiu precum şi emiterea hotărârii contestate, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuţi de lege, fapt, însă, ignorat de aceştia, ce a generat omiterea neîntemeiată a termenului prescris la depunerea apelului.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Moscalu Ștefan. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălți din 02 iunie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moscalu Ştefan împotriva Primăriei comunei Nimereuca raionului Soroca cu privire la înlăturarea obstacolelor şi atribuirea terenului suplimentar.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari