2rac-166/15 — Recuperarea prejudiciului cauzat

prima instanță: A. Mandraburca dosarul nr. 2rac-166/15 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 16 septembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco examinând recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „BVI-Aroma”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăria satului Rogojeni raionul Şoldăneşti împotriva Întreprinderii Individuale „BVI-Aroma” cu privire la restituirea prejudiciului material cauzat în legătură cu neexecutarea obligațiilor contractuale, împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „BVI-Aroma”, casată hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 21 iulie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 24 ianuarie 2014, Primăria satului Rogojeni r-ul Şoldăneşti a depus cerere e chemare în judecată împotriva ÎI „BVI-Aroma” cu privire la restituirea prejudiciului material cauzat în legătură cu neexecutarea obligațiilor contractuale.

În motivarea acţiunii a invocat că, la data de 12 ianuarie 2009 a transmis ÎI „BVI-Aroma” în baza contractului de arendă un teren de pământ cu suprafața totală de 0,0369 ha, pe un termen de un an de zile. Menționează că pentru arenda terenului în cauză ÎI„ BVI-Aroma” și-a luat obligațiunea de a achita anual în beneficiul Primăriei satului Rogojeni plata de arendă în sumă de 1 666,65 lei.

Susține că la data de 12 ianuarie 2010, terenul menționat a mai fost arendat de către pîrît pe un termen de un an cu plata de arendă anuală în mărime de 2 383,31 lei, iar la 03 ianuarie 2011, a transmis întreprinderii „BVI-Aroma” în baza contractului de arendă un teren de pământ cu o suprafață totală de 4,06 ha pe un termen de 3 ani cu plata de arendă anuală de 8320,83 lei şi tot atunci cu pârâtul a încheiat un al contract de arendă a unui teren de pămînt cu o suprafață de 1,50 ha, pentru care ultimul s-a obligat să achite anual în beneficiul Primăriei satului Rogojeni plata de arendă în sumă de 3074,20 lei. Menţionează că cu toate că punctul 3.2 din contractele de arendă stabileşte că plata pentru arendă va fi achitată de arendaș nu mai târziu de 01 decembrie a anului calendaristic, până în prezent pârâtul nu şi-a onorat obligațiunea de achitare a plății pentru arendă.

Invocă că la reclamația cu nr.104 din 19 iulie 2013, pîrîtul nu a reacționat, fapt ce i-a determinat să se adreseze cu prezenta cerere în instanța de judecată. Solicită încasarea de la ÎI „BVI-Aroma” în beneficiul Primăriei satului Rogojeni plata pentru arenda terenului de pământ în mărime de 27 634,07 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Șoldănești din 21 iulie 2014, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la ÎI „BVI-Aroma” în beneficiul Primăriei satului Rogojeni prejudiciul în sumă de 27 634, 07 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2015, a fost admis apelul declarat de către ÎI „BVI-Aroma”, casată hotărârea primei instanțe şi emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat de la ÎI „BVI-Aroma” în beneficiul Primăriei satului Rogojeni plata pentru arendă în sumă de 16 748,38 lei, iar din contul ÎI „BVI-Aroma” în beneficiul statului a fost încasată taxa de stat în sumă de 502,45 lei, în rest acțiunea a fost respinsă.

La 08 aprilie 2015, ÎI „BVI-Aroma” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicare eronată a normelor de drept material, fiind aplicată legea care nu trebuia să fie aplicată.

Invocă dezacordul cu concluziile instanței de apel în latura admiterii parțiale a acţiunii intimatului şi anume în latura încasării plății de arendă pentru contractele încheiate la data 03 ianuarie 2011, prin care se indică că au fost date în arendă terenuri cu o suprafață de 4,06 ha şi respectiv 1,50 ha, deoarece, deşi, întreprinderea a încheiat contracte de arendă datate cu data de 03 ianuarie 2011, însă, aceste contracte nu a fost executate, din motiv că terenurile menţionate nu au fost transmise și nici preluate de societate. La fel, indică că în contractele de arendă menționate nu au fost indicate numerele cadastrale a terenurilor date în arendă, nefiind identificate nici documentar şi nici în natură prin actul de predare-preluare.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei nu a ţinut cont de faptul că întreprinderea nu a preluat terenurile indicate de intimat, cât și despre faptul că nu cunoștea despre terenurile litigioase, prin urmare, întreprinderea nu a acordat o însemnătate juridica contractelor încheiate, care nu au fost executate datorită nepredării terenurilor în termenul stabilit de Legea nr.198-XV din 15 mai 2003, cu privire la arenda în agricultură, prin care la art. 6 alin.(3) este indicat că dreptul de folosință a bunurilor agricole arendate apare la încheierea contractului de arendă, din momentul semnării actului de predare-preluare a bunurilor.

Insistă că de fapt actul de predare-preluare a terenurilor agricole indicate la contractele de arendă din 03 ianuarie 2011, nu există, iar, actele prezentate de intimat pe parcursul examinării pricinii au fost prezentate ulterior în mod formal, prin care a fost aplicată semnătura doar Primăriei satului Rogojeni, nefiind indicate datele obligatorii pentru identificarea bunului imobil dat în arendă. Cu referire la prevederile art. 21 din Cod funciar, insistă că doar Primăria satului Rogojeni r-ul Șoldănești era obligată să indice bunurile care au fost date în arendă şi locul amplasării acestora, astfel, consideră că nu este de competenta întreprinderii să perfecteze actul de predare-preluare a bunurilor imobile.

În acestea condiţii apreciază drept eronate concluziile instanţei de apel precum că ÎI „BVI-Aroma” urma să solicite perfectarea actului de predare-preluare, cît şi invocarea în acest sens a dispoziţiilor art. 19 a Legii cu privire la arenda în agricultură nr. 198-XV din 15 mai 2003, deoarece în dispoziţiile acestui articol se stabileşte clar dreptul arendaşului şi nu obligaţia de a cere bunurile, iar întreprinderea nu şi-a exercitat dreptul de a cere în mod scris identificarea bunurilor indicate în contractele de arendă din 03 ianuarie 2011, deoarece mu exista necesitatea stringentă de a se folosi de aceste bunuri.

La fel invocă că instanţei nu au fost prezentate acte de constatare în teren precum că din anul 2011, întreprinderea s-a folosit de terenurile indicate în contractele de arendă din 03 ianuarie 2011, iar datorită nerespectării normelor imperative a Legii cu privire la arenda în agricultură nr. 198-XV din 15 mai 2003, contractele de arendă încheiate la 03 ianuarie 2011 sunt lovite de nulitate absolută prin prisma prevederilor art. 220 Cod civil. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 05 februarie 2015 a fost expediată în adresa reprezentantului recurentului la 18 februarie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d.122) şi recepţionată de ultimul la 27 februarie 2015. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 08 aprilie 2015 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎI „BVI-Aroma”, Primăria satului Rogojeni a solicitat obligarea pârâtului să achite în beneficiul Primăriei satului Rogojeni plata pentru arenda terenului de pămînt în mărime de 27 634,07 lei.

Judecând litigiul în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii integrale a acesteia. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎI „BVI-Aroma”şi reieşind din specificul acţiunii, instanţa de apel, verificând legalitatea hotărârii contestate, corect a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că între Primăria satului Rogojeni şi ÎI „BVI- Aroma” au fost încheiate mai multe contracte de arendă a terenului de pămînt, şi anume: Contractul de arendă din 12 ianuarie 2009 (f.d.

10), prin care ÎI „BVI-Aroma” a fost transmis în arendă un teren de pămînt cu suprafaţa totală de 0,0369 ha, pe un termen de un an de zile cu plata anuală de 1666,65 lei; Contractului de arendă din 12 ianuarie 2010 (f.d. 9), prin care ÎI „BVI-Aroma” a fost transmis în arendă acelaşi teren de pămînt cu suprafaţa totală de 0,0369 ha, pe un termen de un an de zile cu plata anuală de 2383,31 lei; Contractul de arendă din 12 ianuarie 2009 (f.d.11-12), prin care ÎI „BVI-Aroma” a fost transmis în arendă un teren de pămînt cu o suprafaţă totală de 0,6266 ha pe un termen de un an cu plata anuală de 884,43 lei; Contractul de arendă din 12 ianuarie 2009 (f.d.13-14), prin care ÎI „BVI-Aroma” a fost transmis în arendă un teren de pămînt cu o suprafaţă totală de 0,5167 ha pe un termen de un an cu plata anuală de 729,30 lei; Contractul de arendă din 12 ianuarie 2010 (f.d.

15), prin care ÎI „BVI-Aroma” a fost transmis în arendă un teren de pămînt cu o suprafaţă totală de 0,5167 ha pe un termen de un an cu plata anuală de 1042,9 lei; Contractul de arendă din 03 ianuarie 2011 (f.d. 16), prin care ÎI „BVI-Aroma” a fost transmis în arendă un teren de pămînt cu o suprafaţă totală de 4,06 ha pe un termen de 3 ani cu plata anuală de 8320,83 lei; Contractului de arendă din 03 ianuarie 2011 (f.d. 17), prin care ÎI „BVI-Aroma” a fost transmis în arendă un teren de pămînt cu o suprafaţă totală de 1,50 ha pe un termen de 3 ani cu plata anuală de 3074,20 lei.

Tot actele cauzei atestă că în urma controlului efectuat în cadrul Primăriei satului Rogojeni şi întocmirii de către Inspecţia Financiară Complexă la data de 08 mai 2013 a Actului de Revizie privind elaborarea şi executarea bugetului Primăriei satului Rogojeni raionul Şoldăneşti pe perioada de activitate 01 septembrie 2007-01 martie 2013, la capitolul plenitudinea încheierii contractelor de arendă pentru utilizarea terenurilor aferente construcţiilor privatizate, calcularea şi încasarea plăţilor de arendă pe perioada 01 septembrie 2007-01 martie 2013 s-a depistat restanţe în mărime de 80130,12 lei, printre restanţieri figurînd şi ÎI „BVI-Aroma” (f.d.29-35).

Drept urmare a constatărilor nominalizate, la 19 iulie 2013 Primăria satului Rogojeni a expediat în adresa ÎI „BVI-Aroma” reclamaţie cu privire la lichidarea datoriilor, solicitând achitarea plăţilor pentru arenda terenurilor începând cu anul 2009 până în anul 2012 în sumă totală de 27 634,07 lei (f. d.18), însă care a rămas fără nici un răspuns. Conform art. 911 alin.(1) Cod civil, Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi. Conform art. 916 alin.(1) Cod civil, Plata arendei se face în natură, în bani sau în natură şi în bani, potrivit acordului dintre părţi, şi se execută în termenul şi în locul stabilit în contract.

Cu referire la prevederile enunţate şi având în susţinere prevederile art. 572 alin. (1) şi (2) Cod civil, care statuează că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii, iar obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, instanţa de recurs reţine drept justă concluzia instanţei de apel că ÎI „BVI-Aroma”, contrar prevederilor legale nu şi-a executat obligaţiile contractuale în termenul stabilit, astfel a acumulat o datoriei faţă de Primăria satului Rogojeni pentru plata arendei conform contractelor de arendă din 12 ianuarie 2009, 12 ianuarie 2010 şi 03 ianuarie 2011 în sumă totală de 27 634,07 lei.

Totodată, se constată că de către instanţa de apel corect a fost stabilită perioada pentru care urmează a fi încasată datoria acumulată, or, conform art. 267 Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Iar potrivit art. 272 alin. (1) şi (2) Cod civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data cînd obligaţia devine exigibilă, iar în cazul obligaţiei de a nu face, de la data încălcării acesteia.

În cazul în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data împlinirii termenului ori a realizării condiţiei. Raportînd la caz prevederile enunţate, instanţa de recurs reţine drept corecte constatările instanţei de apel cu referire la faptul că cursul termenului de prescripţie pentru apărarea dreptului încălcat pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată pentru Primăria satului Rogojeni a început să curgă din data de 02 decembrie 2009 şi a expirat la data de 02 decembrie anul 2012 pentru contractele de arendă încheiate în anul 2009, iar pentru contractele încheiate în anul 2010 termenul de prescripţie a început a curge de la 02 decembrie 2010 pînă la data de 02 decembrie 2013, deoarece potrivit pct.3.2 al contractelor de arendă, plata de arendă urma a fi achitată de arendaş nu mai tîrziu de data 01 decembrie a anului calendaristic.

Prin urmare, termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani pentru contractele încheiate în anul 2009 şi în anul 2010, în interiorul căruia urma să fie intentată acţiunea în judecată, a expirat la 02 decembrie 2012 şi respectiv, la 02 decembrie 2013, pe când acţiunea a fost înaintată în judecată la 24 ianuarie 2014. Din aceste considerente, justificat instanţa de apel a respins acţiunea în partea ce ţine de încasarea datoriei pe contractele de arendă încheiate la 12 ianuarie 2009 şi la 12 ianuarie 2010 ca fiind depusă peste termenul de prescripţie, cu atît mai mult că terenurile în cauză, la data de 10 noiembrie 2009, au fost procurate de către recurent, iar la 09 aprilie 2010 au fost înregistrate la organul cadastral, fapt care în plus atestă încălcarea de către Primăria satului Rogojeni a termenului de prescripţie la înaintarea cererii de chemare în judecată în partea dată.

În acelaşi timp, se constată ca corectă şi soluţia instanţei de apel privind admiterea pretenţiei Primăriei satului Rogojeni cu privire la încasarea din contul ÎI „BVI-Aroma” a plăţii pentru arendă în sumă de 16 748,38 lei, ce constituie datoria pentru plata arendei terenurilor cu suprafaţa de 4,06 ha şi respectiv 1,50 ha. Or, astfel cum intimatul cauzei a dovedit prin contractele de arendă din 03 ianuarie 2011 şi informaţia privind restanţa agentului economic ÎI „BVI-Aroma” la arenda terenurilor faţă de Primăria satului Rogojeni conform actului de revizie din 08 mai 2013 (f.d. 94), suma datoriei pentru anii 2011 şi 2012 constituie 22 790,06 lei.

Însă, ţinînd cont de faptul că ÎI „BVI-Aroma” la 12 februarie 2013 a efectuat achitarea parţială a datoriei sale faţă de Primăria satului Rogojeni pentru arenda terenurilor în sumă de 6041,7 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 21 din 12 februarie 2013 (f. d. 93), temeinic instanţa de apel a micşorat suma datoriei dispusă spre încasare pînă la 16 748,38 lei (22 790,06 lei – 6041,7 lei). La acest segment, instanţa de recurs reţine corectitudinea respingerii de către instanţa de apel a susţinerii reprezentantului ÎI „BVI-Aroma” precum că neachitarea plăţii arendei s-a datorat faptului că contractele de arendă încheiate la 03 ianuarie 2011 nu au fost executate, iar terenurile indicate în contractele respective cu suprafaţa de 4,06 ha şi 1,50 ha nu au fost transmise şi nici preluate de ÎI „BVI-Aroma”.

Aceasta deoarece, potrivit art.19 alin.(1) al Legii nr.198 din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură, dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra bunurilor agricole arendate apare din momentul semnării actului de predare-preluare, iar potrivit alin.(4) aceluiaşi articol în cazul în care arendatorul, în termen de 14 zile, nu semnează actul de predare-preluare a bunurilor arendate, arendaşul este în drept să ceară aceste bunuri, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin tergiversare, ori să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea contractului de arendă.

Astfel, în condiţiile acestui text, contrar susţinerilor recurentului, în speţă se constată că arendaşul a primit în posesie şi folosinţă terenurile menţionate în contractele de arendă din 03 ianuarie 2011, or, faptul nesemnării actelor de predare- primire nu constituie temei pentru recunoaşterea acestor contracte ca fiind neexecutate, în timp ce nici arendaşul nu a invocat pretenţii proprietarului în vederea predării acestor bunuri sau rezilierii contractelor ca urmare a neîndeplinirii contractelor de arendă, iar având în folosinţă terenurile menţionate, ca urmare a încheierii contractelor de arendă, ÎI „BVI-Aroma” era obligată să efectueze plata pentru arenda în termenul stabilit.

De altfel, temeinic a fost respinsă şi susţinerea recurentului precum că la contractele de arendă din 03 ianuarie 2011, prin care se indică că au fost date în arendă terenuri cu o suprafaţă de 4,06 ha şi respectiv 1,50 ha, nu sunt indicate numerele cadastrale a acestor terenuri, deoarece, contractele din 03 ianuarie 2011 au fost semnate de ambele părţi fără invocarea cărorva rezerve asupra acestora. Nu poate fi reţinută nici afirmaţia recurentului cu referire la faptul că contractele de arendă din 03 ianuarie 2011 sunt lovite de nulitate absolută, deoarece, ÎI „BVI- Aroma”, făcînd referire în acest sens la prevederile art. 220 Cod civil nu a prezentat dovezi care ar demonstra că încheierea contractelor de arendă din 03 ianuarie 2011 contravin normelor imperative, ordinii publice sau bunelor moravuri.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanţa de recurs reţine că instanţa de apel în situaţia dedusă judecării corect au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia parţial.

Pentru considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „BVI-Aroma”. Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primăria satului Rogojeni raionul Şoldăneşti împotriva Întreprinderii Individuale „BVI-Aroma” cu privire la restituirea prejudiciului material cauzat în legătură cu neexecutarea obligațiilor contractuale.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tatiana Răducanu