2ra-1935/15 — Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

prima instanţă – M. Ţurcan dosarul nr.2ra-1935/15 instanţa de apel –A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Duca Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Duca Ion împotriva lui Şalaru Sergiu cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Duca Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La 09 decembrie 2013 Duca Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Şalaru Sergiu cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 23 octombrie 2013 în cadrul adunării locatarilor din s. Dobrogea desfăşurată în incinta Gimnaziului nr. 68 din localitate, prin exprimare verbală, Şalaru Sergiu l-a înjurat intenţionat cu cuvîntul „porc”, care contravine normelor de conduită general acceptate într-o societate democratică.

Susţine reclamantul că, Şalaru Sergiu l-a înjurat intenţionat şi a răspîndint informaţia defăimătoare în faţa celor aproximativ 50 locatari participanţi la adunarea locatarilor din s. Dobrogea din 23 octombrie 2013, şedinţă înregistrată video, unde toţi îl cunosc, deoarece activează în calitate de profesor la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun”, este Antrenor Emerit al Republicii Moldova, Maestru al Sportului din Republica Moldova apreciat de Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova pentru activitatea de succes şi promovarea imaginii Republicii Moldova pe arena internaţională (taekwondo), fiindu-i lezată astfel onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională. Menţionează reclamantul că, prin afirmaţiile „eşti clounadă”, „o faci pe porcul”, ce nu corespund realităţii, i-a fost lezată onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională.

Precizează că, la 07 noiembrie 2013 s-a adresat către Şalaru Sergiu cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat dezminţirea informaţiei defăimătoare, exprimarea scuzelor şi repararea prejudiciului moral. Indică reclamantul că la cererea prealabilă recepţionată de Şalaru Sergiu la 12 noiembrie 2013 nu a primit răspuns. Cere reclamantul dezminţirea informaţiei defăimătoare „eşti clounadă”, „o faci pe porcul”, ce îi lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională către cele aproximativ 50 persoane în prezenţa cărora l-a ofensat intenţionat în cadrul adunării locatarilor din s. Dobrogea desfăşurată în incinta Gimnaziului nr.68 din s. Dobrogea la 23 octombrie 2013, exprimarea în scris a scuzelor de către Şalaru Sergiu faţă de Duca Ion şi repararea prejudiciului moral în mărime de 10 mii lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 noiembrie 2014, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Duca Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 10 noiembrie 2014. La 03 iunie 2015 Duca Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material. Indică recurentul că instanţa a calificat incorect expresiile „eşti clounadă” şi „o faci pe porcul” ca fiind judecăţi de valoare, încălcînd astfel art. 2, 7 alin. (1) şi (6), art. 24 alin. (1) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare.

Susţine recurentul că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor de fapt şi de drept indicate în cererea de apel. Or, conform prevederilor art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. În susţinerea celor indicate, Duca Ion precizează că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, şi anume incorect a stabilit că Duca Nicolae, prezent la adunarea locatarilor din 23 octombrie 2013 este fratele său, deoarece la materialele cauzei nu este anexat nici un act care ar demonstra aceasta. Examinînd cererea de recurs declarată de Duca Ion, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Duca Ion, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Duca Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat