2ra-1448/15 — Recunoaşterea declaraţiei ca fiind discurs de ură şi incitare la discriminare, obligarea să aducă scuze publice şi repararea prejudiciului moral

Judecătoria Bălţi Dosarul nr. 2ra-1448/15 Judecător: A. Donos Curtea de Apel Bălţi Judecători: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Iurie Diaconu, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinând recursul declarat de către Episcopul de Bălţi şi Făleşti Marchel, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de către Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” împotriva lui Marchel, Episcopul de Bălţi şi Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe (Mihăiescu Nicolae Vladimir), privind recunoaşterea declaraţiei ca fiind discurs de ură şi incitare la discriminare a persoanelor cu orientare homosexuală, obligarea să aducă scuze publice şi să dezmintă informaţia răspândită, repararea prejudiciului moral pentru ofensa adusă prin discursul de ură şi incitare la discriminare şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015, CONSTATĂ : La data de 19.11.2012, Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marchel, Episcopul de Bălti şi Făleşti din Eparhia de Bălti şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe privind recunoaşterea declaraţiei ca fiind discurs de ură şi incitare la discriminare a persoanelor cu orientare homosexuală, obligarea să aducă scuze publice şi să dezmintă informaţia răspîndită,

repararea prejudiciului moral pentru ofensa adusă prin discursul de ură şi incitare la discriminare şi compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat că a aflat despre declaraţia publică a pîrîtului la 30 septembrie 2012 pe care acesta a oferit-o într-un interviu pentru Publika TV. În cadrul interviului pîrîtul a declarat următoarele: „Legea de egalitatea a şanselor care a deschis larg poarta pentru, aşi zice eu, creîndu- le în sensul acesta condiţii de Edem, un rai pentru homosexuali, să-i mai stopeze un pic să nu li se permită chiar să se angajeze în cîmpul de lucru în instituţiile educaţionale, în instituţiile de ocrotire a sănătăţii şi instituţiile de alimentare publică, închipuiţi-vă că un homosexual, 92 la sută din numărul cărora sunt purtători de HIV SIDA sunt bolnavi de SIDA se angajează la o staţie de transfuzie a sîngelui, aceasta este o catastrofa”.

1 La 15 octombrie 2012 reclamantul a adresat pîrîtului o cerere prealabilă prin care a cerut scuze publice la adresa comunităţii persoanelor LGBT pentru declaraţia sa prin care incită la discriminarea persoanelor cu orientare homosexuală, să dezmintă informaţia privind „92 la sută din numărul cărora sunt purtători de SIDA sunt bolnavi de SIDA” şi să repare prejudiciul moral cauzat astfel onoarei şi demnităţii persoanelor cu orientare homosexuală, însă nu a primit nici un răspuns.

Indică reclamantul că, pîrîtul a făcut declaraţii publice despre persoanele cu orientare homosexuală, afirmînd că legea cu privire la asigurarea egalităţii este un EDEM, un rai pentru ei, făcînd uz de poziţia pe care o ocupă - Episcop al Eparhiei de Bălţi şi Făleşti - pentru a chema membrii societăţii să nu le permită „să se angajeze în cîmpul muncii, în instituţiile educaţionale, în instituţiile de ocrotire a sănătăţii şi în instituţiile de alimentare publică”, considerînd că persoanele cu orientare homosexuală sînt nedemni şi periculoşi.

A solicitat reclamantul recunoaşterea declaraţiei pîrîtului ca fiind falsă şi care prejudiciază onoarei si demnitatea persoanelor cu orientare homosexuală, obligarea pîrîtului să aducă scuze publice reclamantului şii să dezmintă prin aceleaşi surse mass media informaţia falsă răspândită, şi anume prin aducerea la cunoştinţă publicului a dispozitivului hotărârii pe marginea acestui caz şi pronunţarea frazei „Este falsă declaraţia mea precum că 92 la sută din numărul persoanelor homosexuale sunt purtători sau bolnavi de SIDA. Cer scuze de la persoanele homosexuale pentru această declaraţie falsă”, încasarea sumei de 10 000 (zece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral pentru ofensa adusă de pârât prin discursul de ură si incitarea la discriminare şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei taxa de stat şi onorariul pentru serviciile juridice în sumă de 6 000 (şase mii) lei, achitată de reclamant.

Prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 21 noiembrie 2012 s-a dispus: admite cererea reclamantului Centrul de Informaţii GENDERDOC-M privind asigurarea acţiunii. Se obligă pîrîtul, Episcopul de Bălţi si Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe - Marchel, de a se abţine de la repetarea şi răspîndirea declaraţiilor despre homosexualitate care fac obiect al acestei acţiuni, pînă la adoptarea hotărîrii judecătoreşti definitive pe fondul cauzei, (f.d. 41 inclusiv pe verso). Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 iunie 2014, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”. S-a recunoscut declaraţia lui Marchel, Episcopul de Bălţi şi Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe, ca fiind falsă şi astfel aducînd prejudiciu onoarei şi demnităţii persoanelor cu orientare homosexuală.

S-a obligat Marchel, Episcopul de Bălţi şi Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe, să aducă scuze publice Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” şi să dezmintă prin aceleaşi surse mass media informaţia falsă răspîndită, şi anume prin pronunţarea frazei „Este falsă declaraţia mea precum că 92 la sută din numărul persoanelor homosexuale sunt purtători sau bolnavi de SIDA. Cer scuze de la persoanele homosexuale pentru această declaraţie falsă”. S-a încasat de la pîrît în beneficiul reclamantului suma de 10000 (zece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral pentru ofensa adusă prin discursul de ură şi incitare la discriminare şi s-a încasat cheltuielile de judecată în sumă de 2855,75 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 9708,35 lei, în total 12564,10 lei (douăsprezece mii cinci sute şaizeci şi patru lei zece bani).

Măsura de asigurare a acţiunii, aplicată prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 21 noiembrie 2012, în prezenta cauză civilă, s-a anulat (f.d. 174-175, 182-190). 2 Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Marchel, Episcopul de Bălţi şi Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe (Mihăiescu Nicolae Vladimir), a înaintat apel solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015 s-a respins apelul declarat de către Marchel, Episcopul de Bălţi si Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe (Mihăiescu Nicolae Vladimir) şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 iunie 2014. S-a încasat cheltuielile de judecată pentru faza apelului de la Marchel, Episcopul de Bălţi si Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe (persoană fizică Mihăiescu Nicolae Vladimir) în beneficiul Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M” suma de 7323 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciere obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărâre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19.02.2015 şi a hotărîrii instanţei de fond din 09.06.2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” să fie respinsă.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicată că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel sunt ilegale şi neîntemeiate, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia aplicată, au interpretat eronat legea şi de asemenea au comis alte încălcări care au dus la soluţionarea greşită a pricinii. La data de 25.06.2015, Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” a depus referinţă la recursul declarat de Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel, solicitînd respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul urmează să fie admis, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. La examinarea litigiului atît instanţa de fond, cît şi cea de apel nu au aplicat normele de drept material care urmau a fi aplicate, precum şi au aplicat o lege care nu urma a fi aplicată şi în consecinţă au adoptat hotărîri ilegale. Totodată, în speţă sunt stabilite fapte suficiente pentru a da o soluţie nouă de respingere a acţiunii.

Potrivit materialelor cauzei, reclamantul Centrul de Informaţii „GENDERDOC- M” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marchel, Episcopul de Bălti şi Făleşti din Eparhia de Bălti şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe privind recunoaşterea declaraţiei, oferite într-un interviu pentru Publika TV, ca fiind discurs de ură şi 3 incitare la discriminare a persoanelor cu orientare homosexuală, obligarea să aducă scuze publice şi să dezmintă informaţia răspîndită, repararea prejudiciului moral pentru ofensa adusă prin discursul de ură şi incitare la discriminare şi compensarea cheltuielilor de judecată. Instanţa de fond a admis acţiunea, soluţie menţinută de instanţa de apel care a respins ca neîntemeiată cererea de apel depusă de Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale, pornind de la următoarele. Constată Colegiul că, Chiriarhul Eparhiei de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe din Moldova, Episcopul Marchel, la data pronunţării discursului, deţinea funcţia de Chiriarh, avînd obligaţia de a predica Cuvîntul lui Dumnezeu. Or deţinînd acest statut, acesta propagă complexul de idei, principii şi învăţături cu caracter religios în care ferm crede, precum şi exercită activitate religioasă, în vederea promovării educaţiei religioase.

În acest sens, Colegiul reţine ca justă aprecierea recurentului, conform căreia, în discursul său, a fost promovată convingerea conform învăţăturilor pe care le împărtăşeşte, axându-se pe dogmele religiei creştin ortodoxe, exteriorizînd în acest sens activitatea religioasă, activitate care se manifestă prin răspândirea învăţăturii de credinţă, desfăşurarea activităţilor de propăvăduire a învăţăturilor creştin-ortodoxe, şi care conţine elemente de: înştiinţare, preîntâmpinare, îndemn şi chemare la precauţie. Şi în acest sens a reiterat că potrivit Bibliei „homosexualitatea este un păcăt”, iar Biserica nu condamnă păcătosul ci modul păcătos de viaţă a omului. Astfel, menţionează Colegiul că, discursul invocat a fi discriminatoriu şi ofensator, nu ţine de un îndemn de a discrimina pe unele persoane, după careva criterii, dar, îndeamnă de a nu duce un mod de viaţă păcătos.

Respectiv, Colegiul conchide că, discursul se încadrează perfect în limitele stabilite de Legea cu privire la libertatea de exprimare, or nu sunt prezente semne ale instigării la acte de violenţă şi nu este invocat categoric că în RM nu trebuie să existe homosexualitate, or existenţa fenomenului de homosexualitate se manifestă liber, indiferent de voinţa şi discursul Episcopul Marchel, care doar consideră că acest fenomen este un păcat. Reieşind din rolul pe care îl ocupă şi îl are recurentul într-o societate bazată într- o majoritate absolută pe învăţăturile creştin-ortodoxe, Colegiul consideră că, Episcopul Marchel era îndreptăţit şi în drept să manifeste o astfel de opinie, să vorbească în public despre homosexualitate ca păcat, să critice homosexualitatea şi să întreprindă acţiuni în susţinerea poziţiei sale şi a instituţiei pe care o reprezintă, acţiuni realizate în limitele Legii cu privire la libertatea de exprimare.

Prin urmare, consideră Colegiul că, expresia pusă la originea litigiului şi recunoscută prin deciziile instanţelor, drept discurs de ură şi incitare la discriminare a fost interpretată atât de reclamanţi cât şi de instanţe, în contradictoriu ideii şi sensului cu care a fost expusă de episcop. Totodată, Colegiul consideră eronate concluziile instanţelor privind recunoaşterea declaraţilor ca fiind false.

În acest sens, reţine Colegiul că, în momentul interviului din 30.09.2012, Episcopul Marchel şi-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare, care, în conformitate cu practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie RM, cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei, respectiv, instanţa de 4 recurs consideră just argumentul recurentului că, anume libertatea de a căuta informaţii i-a permis acestuia să accesez informaţia răspândită în sursele mass-media, şi anume cea plasată pe site-ul http://spid-vich.info/ (,,Bce первые случаи СПИДа, проявившиеся у 26 больных саркомой Капоши и у 15 больных пневмоцистной пневмонией, были зарегистрированы летом 1981 г. в США у гомосексуалистов.

”) В августе того же года число выявленных больных увеличилось до 108 человек и была обнаружена первая больная женщина.

Но по-прежнему подавляющее большинство больных (95%) составляли гомосексуалисты и бисексуалы.” Astfel, constată Colegiul că, Episcopul Marchel nu a fost persoana care a răspândit această informaţie, ci doar persoana, care beneficiind de dreptul la libertatea de a primi şi de a comunica fapte şi idei, a împărtăşit informaţia primită în urma accesării site-urilor nominalizate, drept expres prevăzut în art. 3 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare „Libertatea de exprimare protejează atît conţinutul, cît şi forma informaţiei exprimate, inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează” Mai mult, Colegiul reţine că, mesajul nu conţine în sine un raport şi o investigaţie proprie a Episcopului Marchel despre numărul de bolnavi HIV infectaţi, ci dimpotrivă, reprezintă o expunere pe care a cunoscut-o din mass media şi posibil poate fi o situaţie ipotetică.

Reieşind din cele expuse, Colegiul apreciază critic poziţia instanţelor, privind obligarea de a aduce scuze, or aceasta nu se încadrează în cerinţele Legii cu privire la libertatea de exprimare, dar reprezintă de fapt, o tentativă de a limita şi a descuraja pe toţi cer care din diferite motive fie, religioase, fie de atitudine civică nu sînt de acord cu politicile promovate de Centrul de informaţie GENDERDOC-M şi de a înfiinţa un precedent judiciar. În aceiaşi ordine de ideii, Colegiul reţine că, nu mai puţin important este şi faptul că adiţional, libertatea de exprimare, mai acoperă şi posibile recurgeri la exagerări sau chiar provocări, iar dreptul la libertatea de exprimare este aplicabil nu numai în cazul unei “informaţii” sau “idei”, care sunt primite în mod favorabil sau privite ca inofensive sau ca o chestiune de indiferenţă, dar şi cele care ofensează, şochează sau deranjează Statul sau orice parte a comunităţii (cauza Handyside contra Regatului Unit).

Acestea sunt cerinţele pluralismului, tolerantei şi spiritului deschis, în absenta cărora nu exista societate democratică”. Colegiul consideră deciziile instanţelor inferioare ca fiind neîntemeiate şi nefondate, emise în mod unilateral şi subiectiv doar în interesele intimatului- reclamant, Centrul de informaţie Genderdoc-M, prin prisma faptului că nu s-a luat în consideraţie poziţia şi opinia recurentului-pîrît Episcopul de Bălţi şi Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe precum şi statutul de chiriarh a acestuia. Astfel, în decizia sa, instant de apel a invocat precum că: „conform art.16 alin. (l) din Legea RM nr. 64 din 23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, pîrîtul era obligat să examineze cererea prealabilă în termen de 5 zile de la primirea ei.

Faptul primirii cererii prealabile de către pîrît este probată prin avizul de recepţie, primit de pîrît la 17 octombrie 2012”. Contrar cu concluziile instanţelor, Colegiul constată că, la materialele cauzei este anexat avizul de recepţie, a cererii prealabile, din data de 17.10.2012, care este semnat de către un anume „Сокирка Кладовщик ”. 5 Astfel, conchide Colegiul că, instanţele de judecată, nu au verificat respectarea de către reclamantul-intimat, a procedurii prealabile, nu au stabilit dacă recurentul- pîrît, pînă la momentul intentării de către Centrul de informaţie Genderdoc-M, a cererii de chemare în judecată, a cunoscut despre respectiva cerere prealabilă, or, avizul a fost semnat de către o altă persoană şi nu de Episcopul Marchel.

Mai mult, Colegiul constată că, fără a verifica dacă Episcopul Marchel, pînă la momentul intentării de către Centrul de informaţie Genderdoc-M, a cererii de chemare în judecată, a cunoscut despre respectiva cerere prealabilă, în decizia sa instanţa de apel statuiază că „pînă în ziua depunerii cererii de chemare în judecată, pîrîtul nu a comunicat cu reclamantul să aducă la cunoştinţă răspunsul în baza cererii prealabile. Chiar şi după expirarea termenului de 5 zile oferit de lege, pîrîtul a refuzat examinarea cererii prealabile, ce a servit temei pentru reclamant de a se adresa în judecată”.

Colegiul apreciază critic această concluzie, or din materialele cauzei, în special avizul de recepţie din data de 17.10.2012, denotă expres că Episcopul Marchel, pînă la momentul intentării de către Centrul de informaţie Genderdoc-M, a cererii de chemare în judecată, nu a cunoscut despre respectiva cerere prealabilă, avizul fiind semnat de o altă persoană „Сокирка Кладовщик ”. Astfel, conchide Colegiul că, instanţele în contradicţie cu probele anexate la dosar stabilesc că Episcopul Marchel, a primit cererea prealabilă şi a refuzat să o examineze. Or careva probe concludente în susţinerea poziţiei date lipsesc la materialele cauzei.

Colegiul apreciză critic şi concluzia instanţei de apel conform căreia „reieşind din materialele pricinii şi în consonanţă cu declaraţiile participanţilor la proces date în instanţa de fond şi instanţa de apel, instanţa cu certitudine constată faptul că, pîrîtul- apelant a făcut declaraţii publice, despre persoanele cu orientare homosexuală, afirmînd că legea cu privire la asigurarea egalităţii, este un EDEM, un rai pentru ei, făcînd uz de poziţia pe care o ocupă, pentru a chema membrii societăţii să nu le permită „să se angajeze în cîmpul muncii, în instituţiile educaţionale, în instituţiile de ocrotire a sănătăţii şi în instituţiile de alimentare publică”, considerînd că persoanele cu orientare homosexuală sunt nedemni şi periculoşi.

Concluzia dată a instanţei de apel, Colegiul o consideră neîntemeiată şi fără careva argumentări, or, aceasta nu a motivat-o corespunzător. În conformitate cu art. 4 alin. (l), din Legea cu privire la libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, orice persoană are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept trebuie exercitat în spirit de toleranţă şi de respect reciproc şi cuprinde libertatea de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.

Fiecare persoană şi comunitate religioasă poate adera liber la orice cult religios. Astfel, Colegiul conchide că, acest drept îi aparţine prin lege şi Episcopului Marchel, respectiv, nu poate fi tratat ca uz de poziţia pe care o deţine. Reieşind din cele expuse, Colegiul concluzionează că, prin poziţia instanţelor nu a fost contrabătut argumentul episcopului ca în declaraţia din 30.09.2012 a urmat scopul de a exercita dreptul de a profesa religia sau convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, si nu reprezintă în sine incitare la ură şi discriminare a persoanelor cu orientare homosexuală presupuse a fi purtători de HIV/SIDA.

Mai mult ca atît, mai reţine Colegiul că, instanţele nu au motivat prin ce anume se argumentează concluzia că Episcopul Marchel a chemat membrii societăţii să nu le 6 permită „să se angajeze în cîmpul muncii, în instituţiile educaţionale, în instituţiile de ocrotire a sănătăţii şi în instituţiile de alimentare publică”. Or, stabileşte Colegiul, că în discursul său, Episcopul Marchel nu a chemat pe cineva la astfel de acţiuni. În aceiaşi ordine de idei, Colegiul apreciază critic poziţia instanţelor, care fără anumite probe au determinat eronat ca fiind a Episcopului Marchel concluzia conform căreia, “persoanele cu orientare homosexuală sunt nedemni si periculoşi”.

Reţine Colegiul şi argumentul recurentului, conform căruia, eronate sunt şi concluziile instanţelor care consideră că prin discursul public expus personal de către episcop, acesta a manifestat direct, conştient şi perceptibil poziţia de ură faţă de persoană şi a cheamat în mod direct societatea să discrimineze persoana pe motivul orientării sexuale, or în situaţia în care recurentul a dat un răspuns expres nepregătit, pe neprins de veste, în drum, în grabă, nici de cum nu poate fi tratată ca o acţiune conştientă şi perceptibilă.

Colegiul mai apreciază critic şi o altă concluzie a instanţei de apel, conform căreia, “actele cauzei atestă că este falsă declaraţia pîrîtului-apelant precum că 92 la sută din numărul persoanelor cu orientare homosexuală sunt purtători de SIDA, bolnavi de SIDA, fapt confirmat inclusiv prin Raportul oficial al MS RM şi ca urmare declaraţiile publice ale apelantului sînt neargumentate şi nefondate ştiinţific, avînd ca scop răspîndirea urii şi incitare la discriminarea persoanelor cu orientare homosexuală. Mai mult ca atît, aceste informaţii se combat şi prin Raportul oficial … ” or, în contradictoriu, reţine Colegiul că, episcopul nu a dat o concluzie ştiinţifică, nu a vorbit de o situaţie reală, ci ipotetică, nu a vorbit de o anumită zonă geografică precum şi de o perioadă anumită, în acest sens, instanţele urmau să dea o apreciere deplină discursului, şi să nu omită să se expună asupra semnificaţie cuvîntului ”închipuiţi-vă”, care a persistat în acest discurs.

Astfel, concluzionează Colegiul că, nu se constată anumite motive solide pentru ingerinţa în libertatea de exprimare şi expresiile verbale expuse într - un interviu scurt pe neprins de veste, nu poate constitui discurs ce incintă la ură şi discriminare pe criteriu de orientare sexuală, în fond reprezentând o opinie personală şi ipotetică. Conform practicii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a unor prevederi ale Legii cu privire la libertatea de exprimare, orice hotărîre judecătorească sau act care limitează libertatea de exprimare trebuie să conţină motive suficient de clare de ce o asemenea restrîngere este necesară.

Această proporţionalitate implică punerea în balanţa de apreciere, pe de o parte, a interesului public protejat şi, pe de altă parte, a dreptului la libera exprimare într-o societate democratică. Conchide Colegiul, că instanţele nu au respectat cerinţele invocate şi nu au motivat în nici un mod această balanţă de apreciere. Conform art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, judecata de valoare este difinită ca o opinie, un comentariu, o teorie sau o idee care refletă atitudinea faţă de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit. Cu toate acestea, recurentul a prezentat clar instanţelor de judecată sursa acestor informaţii, care nu au fost făcute într-o formă afirmativă, ci ipotetică şi nici într-un caz nu poate avea un caracter de discurs care incintă la ură.

Practica judiciară a Curţii Supreme de Justiţie menţionează clar, că în jurisprudenţa CEDO “judecăţile de valoare fară substract factologic suficient” mai sunt numite “opinii excesive”. Judecăţile de valoare pot fi preţioase, fară valoare sau negative, întemeiate sau neîntemeiate, convingătoare sau discutabile, progresiste sau reacţionare etc. Acestea nu pot fi dezminţite prin hotărîrea judecătorească. Ele pot fi dezbătute prin polemică, adică răspuns (replică, comentariu). Astfel, Colegiul conchide, că instanţele eronat au ajuns la concluzia, că comentariul Episcopului de 7 Bălţi şi Făleşti, Marchel a fost discurs la ură şi incitare la discriminare a persoanelor cu orientare homosexual, în timp ce aceasta urmează a fi calificată ca o judecată de valoare şi instanţele fară nici un temei legal (legea invocată nu prevede) au solicitat recurentului să dezmintă informaţia raspîndită.

Conform Art. 9 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

În acest sens, Colegiul conchide că, recurentul Episcopului de Bălţi şi Făleşti, Marchel, prin discursul său din interviu şi-a manifestat religia şi convingerea conform învăţăturilor pe care le împărtăşeşte, axându-se pe dogmele religiei creştin ortodoxe, exteriorizînd în acest sens activitatea religioasă, activitate care se manifestă prin răspândirea învăţăturii de credinţă, desfăşurarea activităţilor de propăvăduire a învăţăturilor creştin-ortodoxe, or, prin prisma reglementărilor Convenţiei europene a Drepturilor Omului, aceasta reprezintă o libertate garantată într-o societate democratică. Mai mult, discursul Episcopului Marchel după natura sa juridică şi efectele produse reprezintă o normalitate a activităţii sale şi nu o excepţie, în acest sens, în interviu s-a reiterat aspecte din Biblie conform cărora „homosexualitatea este un păcăt”, iar Biserica nu condamnă păcătosul ci modul păcătos de viaţă a omului.

Respectiv, menţionează Colegiul că, discursul invocat a fi discriminatoriu şi ofensator, nu ţine de un îndemn de a discrimina pe unele persoane, după careva criterii, dar, îndeamnă de a nu duce un mod de viaţă păcătos. Mai mult, menţionează Colegiul, că discursul Episcopului Marchel mai este garantat şi prin prisma reglementărilor din Art. 10 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului, conform cărora, orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Referitor la discriminare, reţine Colegiul că, conform jurisprudenţei, un reclamant trebuie să probeze că este supus unei diferenţe de tratament faţă de alte persoane aflate într-o situaţie comparabilă în ceea ce priveşte capacitatea de a se bucura de unul din drepturile garantate prin Convenţie, diferenţă care să nu poată fi justificată din punct de vedere obiectiv şi raţional ţinându-se cont de marja de apreciere aplicabilă. Ori, în cauza data, de către reclamant nu au fost invocate şi probate asemenea aspect. Respectiv, conchide Colegiul că, obiectul litigiului nu poate fi încadrat juridic reglementărilor despre discriminare în sensul nerespectării prevederilor de la art. 14 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului.

În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti eronat au aplicat legea materială care nu trebuia aplicată la soluţionarea litigiului dedus judecăţii în speţă, deoarece, prin actele cauzei a fost demonstrată netemeinicia acţiunii reclamantului-intimat. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios asministrativ lărgit ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 09 iunie 2014 şi de a adopta o hotărîre nouă de respingere a acţiunii. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, 8 comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 februarie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Bălţi din 09 iunie 2014 şi se adoptă o hotărâre nouă. Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” împotriva lui Marchel, Episcopul de Bălţi şi Făleşti din Eparhia de Bălţi şi Făleşti a Bisericii Ortodoxe, privind recunoaşterea declaraţiei ca fiind discurs de ură şi incitare la discriminare a persoanelor cu orientare homosexuală, obligarea să aducă scuze publice şi să dezmintă informaţia răspândită, repararea prejudiciului moral pentru ofensa adusă prin discursul de ură şi incitare la discriminare şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Iurie Diaconu Ion Corolevschi Iuliana Oprea 9