2ra-2027/15 — Recunoașterea dreptului de proprietate prin uzucapiune

Dosarul nr. 2ra-2027/15 prima instanţă - N. Simciuc, instanţa de apel –M. Guzun, A. Doga, A. Nogai, ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Chifiac Iurie în interesele recurentului Stefanco Vasili, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Stefanco Vasili împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 144 cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Stefanco Vasili, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 noiembrie 2014, c o n s t a t ă ; La 10 martie 2014 Stefanco Vasili s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr.144 în care a solicitat recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra încăperii nr.181A, cu suprafaţa de 18 m.p. situată în str. Liviu Deleanu,2 mun. Chişinău. În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, în baza contractului de muncă din 21 martie 1989 încheiat între Cooperativa de Construcţii a Locuinţelor nr.144 şi Stefanco Vasili, ultimul şi-a asumat responsabilitatea că în schimbul remunerării muncii să-i fie oferit lui şi membrilor familiei sale pentru trai, o încăpere de serviciu cu suprafaţa de 18 m2, amplasată în mun.

Chişinău, str. Liviu Deleanu 2. Susţine că a replanificat încăperea dată, a utilat-o cu echipament sanitar, fiind acomodată pentru trai. Până în prezent Stefanco Vasili exercită funcţia de măturător şi domiciliază cu familia în această încăpere. Ţinînd cont de prevederile art.332 alin.(1) Cod Civil, dacă o persoană, fără să fi dobândit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-credinţă sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine proprietarul bunului respectiv. Menţionează că din 21 martie 1989 şi până în prezent a posedat încăperea în cauză cu bună credinţă şi a achitat toate plăţile comunale sub nume de proprietar, iar conform informaţiei Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău, încăperea cu nr. 181 A, din str. Liviu Deleanu 2, mun.

Chişinău, nu este înregistrată în registrul 1 bunurilor imobile. Consideră că bunul pe care-l posedă cu bună credinţă deja de 25 ani, poate să-l dobîndească în proprietate prin uzucapiune. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 noiembrie 2014 acţiunea înaintată de Stefanco Vasili a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2015, s-a respins apelul declarat de Stefanco Vasili şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 noiembrie 2014. La 23 iunie 2015, avocatul Chifiac Iurie în interesele recurentului Stefanco Vasili a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora, şi emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral acţiunea înaintată de către Stefanco Vasili.

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare, o consideră neîntemeiată şi ilegală deoarece nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, iar concluziile expuse în decizia instanţei de apel sunt în contradicție cu circumstanţele pricini, soluţia fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Instanţa de fond şi-a întemeiat concluzia doar pe argumentele intimatului, care nu au fost confirmate prin probe pertinente şi concludente. Afirmaţia precum că încăperea litigioasă cu suprafaţa de 18 m.p. situată în str. Liviu Deleanu,2 mun. Chişinău aparţine cu drept de proprietate Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr.144, este neîntemeiată şi neprobată.

Susţine că instanţa de fond la pronunţarea hotărîrii a admis încălcări a normelor de drept material, din care cauză concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele speţei, iar instanţa de apel nu a verificat legalitatea hotărîrii instanţei de fond. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.96), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 26 aprilie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 23 iunie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

2 Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. 3 Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Chifiac Iurie în interesele recurentului Stefanco Vasili în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de avocatul Chifiac Iurie în interesele recurentului Stefanco Vasili, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4