2r-667/15 — Repararea prejudiciului cauzat

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-667/15 Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurii Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Nicolenco Vasile, reprezentat de către Lungu Artur, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Platon Alexandru împotriva lui Nicolenco Vasile privind încasarea dobînzii de întîrziere, deposedarea silită a bunului gajat şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, prin care a fost restituită cererea de apel ca fiind înaintată în afara termenului de declarare a apelului, CONSTATĂ: La data de 17.11.2009, Platon Alexandru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolenco Vasile privind încasarea dobînzii de întîrziere, deposedarea silită a bunului gajat şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12.01.2010, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, s-a hotărît deposedarea lui Nicolenco Vasile de bunul imobil nr.18 str.V.Docuceaev 2/1, mun. Chişinău şi transmiterea acestui bun imobil în posesiunea lui Platon Alexandru în vederea vînzării în cadrul procedurii de exercitare a gajului în scopul satisfacerii datoriei şi dobînzii de întîrziere în mărime de 32 839, 81 dolari SUA, exprimaţi în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii; încasarea de la Nicolenco Vasile în beneficiul lui Platon Alexandru cheltuielile judiciare legate de acordarea asistenţei juridice de către avocat în mărime de 3 000,00 lei precum şi de achitarea taxei de stat în mărime de 10 875,00 lei.

La data de 03.03.2015, avocatul Lungu Artur în interesul lui Nicolenco Vasile a declarat apel, solicitînd repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12.01.2010, cu restituirea pricinii la rejudecare în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, s-a respins cererea avocatului Lungu Artur în interesele lui Nicolenco Vasile privind repunerea în termen a cererii de apel. S-a restituit apelul cu toate documentele anexate, ca fiind declarat în afara termenului de declarare a apelului. 1 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelantul fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, iar careva temeiuri legale de repunere în termen a apelului nu au fost constatate.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 22 iunie 2015, Nicolenco Vasile, reprezentat de către Lungu Artur a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015 cu repunerea în termen a cererii şi remitere instanţe de apel pentru examinare. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că n-a primit de fapt hotărîrea din 12.01.2010 nici la data pronunţării ei, nici ulterior. Mai mult ca atît, pîrîtul pe cauză n-a primit o copie a acţiunii şi nu a cunoscut că obiectul litigiului la care a fost prezent la 12.01.2010 a fost deposedarea sa de bunul imobil. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului Nicolenco Vasile, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate deşi, precum a fost stabilit, apelantul a cunoscut cu certitudine despre hotărîrea contestată. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către recurent 2 că a primit hotărîrea la 26.02.2015 (f.d.30) şi de atunci începe să curgă termenul de 30 zile, Colegiul o apreciază critic.

În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC. După cum atestă actele cauzei, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău a fost emisă la 12.01.2010. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul constată că potrivit materialelor cauzei (f.d.24-25) la şedinţa de judecată din 12.01.2010, a fost prezent reprezentantul reclamantului şi pîrîtul Nicolenco Vasile, care a susţinut şi a fost de acord cu acţiunea înaintată.

Mai mult ca atît, potrivit informaţiei de pe coperta dosarului, se constată că la data de 19.01.2010 Nicolenco Vasile a primit contra semnătură copia hotărîrii integrale a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12.01.2010. Menţionînd faptul că la şedinţa de judecată din 12.01.2010 apelantul a fost prezent, iar la data de 19.01.2010 a primit contra semnătură copia hotărîrii contestate, Colegiul consideră că recurentul Nicolenco Vasile a cunoscut despre hotărîrea contestată, urmînd să o conteste în termenii prevăzuţi de prevederile normelor de drept procedural.

Astfel, Nicolenco Vasile urma să ţină cont de prevederile art. 56 alin.(3) CPC şi era obligat să se folosească cu bună-credinţă de drepturile sale procedurale şi să declare ca urmare cerere de apel în termenul stabilit de legislaţie, cu toate acestea cererea de apel a fost declarată abia la data de 03.03.2015, şi fără a prezenta dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen 3 nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Nicolenco Vasile, reprezentat de către Artur Lungu nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Nicolenco Vasile, reprezentat de către Artur Lungu. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui înaintată de Platon Alexandru împotriva lui Nicolenco Vasile privind încasarea dobînzii de întîrziere, deposedarea silită a bunului gajat şi încasarea cheltuielilor de judecată Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4