2ra-2215/15 — Stabilirea cotelor părţi din bunul imobil proprietate comună şi înlăturarea obstacolelor

dosarul nr. 2ra-2215/15 prima instanță: E. Cojocari instanța de apel: N. Budă, A. Pahopol, I. Muruianu ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Maria Roșca, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Roșca împotriva lui Sergiu Brînză cu privire la stabilirea cotelor-părți din bunul imobil proprietate comună şi înlăturarea obstacolelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Maria Roșca și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 10 ianuarie 2013, Maria Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sergiu Brînză cu privire la stabilirea cotelor-părți din bunul imobil proprietate comună şi înlăturarea obstacolelor. În motivarea acţiunii a indicat că la 02 octombrie 1986, prin hotărârea Comitetului executiv al Consiliului sătesc Durlești (proces-verbal nr. 10/3), Anei Pruteanu i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra casei de locuit din str. Caucazului, 53, cu suprafață totală 67,5 m2 şi i-a fost atribuit în folosință permanentă lotul de teren cu suprafață totală 635 m2. Menționează că dreptul de proprietate Ana Pruteanu l-a înregistrat la OCT Chişinău, iar lotul de teren până în prezent aparține cu drept de proprietate administrației publice locale.

Susține că la 20 februarie 2003, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 416, Ana Pruteanu i-a vândut lui Sergiu Brînză cota-parte din casa de locuit în mărime 7/10. Ulterior, la 15 martie 2007, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2553, autentificat de notarul privat Tatiana Onofrei, Ana Pruteanu i-a vândut Mariei Roșca partea rămasă în mărime de 3/10. 1 Totodată remarcă că fiecare dintre proprietari are ieșire separată din partea sa de casă. Astfel, consideră reclamanta că casa de locuit din str. Caucazului nr. 53, or. Durlești, mun. Chişinău constituie o proprietate comună pe cote părți, deoarece dreptul de proprietate asupra acesteia aparține lui Sergiu Brînză cu cota-parte în mărime de 7/10 şi ei cu cota-parte în mărime de 3/10.

Mai indică reclamanta că pe cota-parte ce-i aparține a construit trei anexe, şi anume: lit. 01(A3) cu suprafață de 11,5 m2, lit. (A4) cu suprafață de 8,7 m2, lit. (A5) cu suprafața de 2,9 m2 şi lit. 02(3) cu suprafața de 9,6 m2, iar în baza hotărârii Primăriei or. Durlești nr. 21 din 23 ianuarie 2012 procesul-verbal de recepție finală anexelor nr. 07/12 din 23 ianuarie 2012 a fost aprobat. Astfel, după darea în exploatare, reclamanta s-a adresat la OCT Chişinău pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra anexelor construite, având toate documentele necesare, însă i-a fost refuzat din motivul lipsei acordului coproprietarului Sergiu Brînză. Reține că conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, suprafața totală a casei de locuit din str. Caucazului, 53, proprietate comună pe cote părți, este de 108,4 m2, iar în baza procesului-verbal de recepție finală a anexelor, suprafața totală a casei de locuit s-a mărit cu 32,7 m2 şi constituie 141,1 m2.

Prin urmare, consideră că şi cota-parte a sa a fost mărită cu 32,7 m2 şi necesitată de a fi determinată din suprafața totală a casei de locuit. Solicită reclamanta Maria Roșca de a stabili cota-parte din casa de locuit din str. Caucazului, 53, or. Durlești, mun. Chişinău, care se află în proprietate comună a ei şi a lui Sergiu Brînză, reieșind din suprafața totală modificată a casei de locuit de 1451,1 m2 şi de a obliga OCT Chişinău să înregistreze în Registru bunurilor imobile dreptul de proprietate al ei asupra anexelor, conform procesului-verbal de recepție finală nr. 7/12, aprobat de Primăria or. Durlești la 23 ianuarie 2012, şi anume, anexele lit. 01(A3) cu suprafață de 11,5 m2, lit. (A4) cu suprafață de 8,7 m2, lit. (A5) cu suprafața de 2,9 m2 şi lit. 02(3) cu suprafața de 9,6 m2.

La 26 septembrie 2014, reclamanta a depus cerere suplimentară prin care a indicat că la 15 martie 2007, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu Valentina Bîcos care i-a vândut 3/10 cotă-parte din casa de locuit din str. Caucazului, 53, or. Durlești, care constă din casa de locuit lit. 01, compusă din 3 odăi cu suprafața totală de 67,4 m2, inclusiv cea de locuit de 46,9 m2, cu dependențe: șura-3, beci-4, beci-1, gard-2, gard-3 şi poarta-4, amplasate pe un teren cu suprafață de 300 m2 aflat în posesie.

Specifică că variantele de folosință comună a casei de locuit menționate au fost stabilite prin Raportul de expertiză nr. 335 din 21 mai 2014. Prin urmare, solicită reclamata obligarea lui Sergiu Brînză să-i întoarcă şura-3 şi beci-4, ce îi aparțin conform contractului de vânzare-cumpărare din 15 martie 2007; 2 înregistrarea a 7/13 cotă-parte la OCT Chişinău conform Raportului de expertiză din 21 mai 2014; stabilirea hotarului de pământ între proprietarii Maria Roșca şi Sergiu Brînză; înregistrarea şi atribuirea unui nr. cadastral separat la OCT Chişinău; obligarea lui Sergiu Brînză să înlăture obstacolele la folosirea pământului, cu demolarea gardului. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 24 noiembrie 2014 acțiunea a fost admisă parțial, au fost stabilite cotele-părți ideale proprietate comună a Mariei Roșca şi Sergiu Brînză, conform Raportului de expertiză nr. 335 din 21 mai 2014, determinând Mariei Roșca: 7/13 cotă-parte şi lui Sergiu Brînză 6/13 cotă-parte din bunul imobil situat în mun. Chişinău, or. Durlești, str. Caucazului, 53, cu nr. cadastral 0121109.001.01, cu anexele 01(A3), 01(A4), 01(A5) și 02(a3). În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Maria Roșca și menținută hotărârea primei instanțe. La 17 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Maria Roșca a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie împărțite în natură 7/13 şi 6/13 cote-părți din bunul imobil situat în mun.

Chişinău, or. Durlești, str. Caucazului, 53, ce aparține cu drept de proprietate comună pe cote părți lui Sergiu Brânză și Maria Roșca și stabilit modul de folosință al lotului de teren aferent casei de locuit, cu determinarea hotarelor în natură, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2553 din 15 martie 2007. În motivarea recursului, recurenta Maria Roșca a exprimat dezacordul cu hotărârile judecătorești invocând că au fost emise în rezultatul aplicării eronate a normelor de drept material și procedural și al aprecierii arbitrare a probelor. Menționează că atât instanța de apel cât și instanța de fond au examinat superficial pricina, iar circumstanțele de fapt expuse în hotărâre și decizie sunt în contradicție cu probele anexate la dosar.

Mai invocă recurenta că la emiterea deciziei contestate instanța de apel a considerat ca fiind constatate circumstanțe care nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, iar concluziile expuse sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Totodată, invocă că instanța de fond deși corect a stabilit cotele-părți ideale, în mod neîntemeiat a respins cerința sa cu privire la divizarea bunului imobil. La 31 iulie 2015, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului declarat de Maria Roșca cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. La 13 august 2015, intimatul Sergiu Brânză a depus referință solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

3 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Maria Roșca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că atât instanța de apel, cât şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au 4 apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul Mariei Roșca, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de Maria Roșca se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală Liliana Catan 5