2ra-1788/15 — Încasarea cheltuielilor pentru întreţinerea bunului imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Iu.Silarin dosarul nr. 2ra-1788/15 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, A.Gavriliţa, L.Popova ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bădulescu Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Maxian Galina împotriva lui Bădulescu Alexandru cu privire la încasarea cheltuielilor pentru întreţinerea bunului imobil şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Maxian Galina, casată hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 07 noiembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de admitere în parte a acţiunii, c o n s t a t ă La 27 mai 2014, Maxian Galina s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Bădulescu Alexandru privind încasarea sumei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că împreună cu pîrîtul deţin în proprietate comună pe cote-părţi a cîte ½ din casa de locuit situată în or. Ştefan Vodă, str. Valea Verde, 6. Susţine că, pîrîtul a devenit coproprietarul bunului imobil litigios pe timpul cînd casa de locuit nu a fost locuibilă, însă pentru a evita ruinarea acesteia şi din motiv că nu a fost partajată în natură, ultimul şi-a dat acordul la efectuarea reparaţiei, cu restituirea a ½ din costul ei. Menţionează reclamanta că, a efectuat lucrări de reparație a bunului imobil, inclusiv a acoperişului, a instalat geamuri, uşi, precum şi a tencuit pereţii cu mijloace 1 financiare proprii în mărime de 190 000 lei, iar pîrîtul refuză să restituie ½ din cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea reparaţiei casei de locuit.

Potrivit devizului de calcul efectuat de specialistul în construcţii, cheltuielile suportate pentru lucrările efectuate şi materialele folosite, constituie 192 269 lei, iar dat fiind faptul că, pîrîtului îi revine ½ cotă-parte din casa de locuit, situată în or. Ştefan Vodă, str. Valea Verde, 6, urmează să restituie suma de 96 131 lei. Suplimentar a indicat că, efectuarea reparației bunului imobil pe mijloace proprii a fost condiţionată de fenomene naturale, cum ar fi ploi, ninsori, îngheţuri, care ar fi dus la ruinarea bunului imobil. Solicită reclamanta, încasarea de la Bădulescu Alexandru în beneficiul dînsei a sumei de 96 131 lei, ce constituie ½ din cheltuielile suportate în legătură cu întreţinerea bunului imobil, proprietate comună pe cote-părţi, situat în oraşul Ştefan Vodă, str. V.Verde, 6 şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 07 noiembrie 2014 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Maxian Galina a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 a fost admis apelul declarat de către Maxian Galina, casată hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 07 noiembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de admitere în parte a acţiunii, fiind dispusă încasarea de la Bădulescu Alexandru în beneficiul Galinei Maxian suma de 32 528 lei cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu întreţinerea bunului imobil şi 975.84 lei cheltuieli de judecată. La 25 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Bădulescu Alexandru a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În susţinerea recursului s-a invocat că, instanţa de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material şi anume art. 346 alin. (1) şi (2) Cod Civil. Susţine că la materialele cauzei lipseşte acordul coproprietarului bunului imobil, în vederea îmbunătăţirii şi/sau efectuării reparaţiei acestuia, astfel nu poate fi pretinsă cerinţa intimatei privind compensarea cheltuielilor suportate. Consideră că, instanţa de apel nu a luat în considerare că, în sensul art. 118 CPC nu i-au fost prezentate probe în vederea pericolului ruinării casei de locuit şi că, intimata nu avea acordul coproprietarului la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a stării bunului.

2 Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Bădulescu Alexandru urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bădulescu Alexandru este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că 3 cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de către Bădulescu Alexandru în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bădulescu Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Bădulescu Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4