2ra-2096/15 — Încasarea restanţelor salariale, a cheltuielilor de deplasare, a plăţii pentru locaţiune şi compensarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr. 2ra-2096/15 prima instanță: G. Moscalciuc instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală, Liliana Catan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Igor Filip în interesele lui Pavel Ciobanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Ciobanu împotriva Societății cu răspundere limitată „Furgon”, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Farmaprim”, cu privire încasarea restanțelor salariale, a cheltuielilor de deplasare, a plății pentru locațiune și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Pavel Ciobanu, admis apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Furgon”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 17 septembrie 2014 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 09 aprilie 2012, Pavel Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Furgon”, intervenient accesoriu SRL „Farmaprim”, cu privire încasarea restanțelor salariale, a cheltuielilor de deplasare, a plății pentru locațiune și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că printr-un înscris simplu, efectuat de pârât, a încheiat un contract de locațiune a unității de transport Renault Midlum cu n/î C OW 386, unitate specializată în transportarea încărcăturilor speciale, pentru acordarea serviciilor de transport internațional, fapt ce se confirmă prin contractul de locațiune şi avizul de reziliere a acestuia din 09 noiembrie 2011. Totodată, a efectuat procedura de licențiere a serviciilor de transport internațional cu autovehiculul dat, fapt confirmat prin copia licenței A MMII 013911 din 25 mai 2010. Menționează că plata de locațiune a autocamionului a fost stabilită în sumă de 5000 lei lunar, însă aceasta nu a fost achitată niciodată.

1 Susține că în perioada anilor 2010 – 2011 a acordat servicii de transport, din numele SRL „Furgon” în favoarea SRL „Farmaprim”, pentru transportarea medicamentelor pe rutele internaționale Rusia - Moldova, Moldova - Gruzia - Azerbaidjan, Moldova – Kazahstan și Moldova - Republica Kârgâzstan – Uzbekistan, în baza Carnetelor TIR, eliberate de Asociația Internațională a Transportatorilor Auto, din resurse financiare proprii. Reține că relațiile sale cu SRL „Furgon” erau axate pe două temeiuri de fapt, şi anume, relații de locațiune a automobilului de marca Renault Midlum cu n/î C OW 386, încheiat între el ca proprietar al acestuia şi SRL „Furgon” ca locatar, precum şi relațiile de angajat şi angajator, încheiate între dânsul ca angajat în calitate de șofer- expeditor şi SRL „Furgon” ca angajator.

Astfel, afirmă reclamantul că a îndeplinit în totalitate obligațiile ce îi revin, pe când pârâtul nu le-a executat, iar din acest motiv a adresat o cerere prealabilă către angajator care însă a rămas fără răspuns. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretențiilor prin care a solicitat încasarea de la SRL „Furgon” a salariului în sumă de 44088,66 lei pentru perioada anului 2010-2011, încasarea cheltuielilor de deplasare în sumă de 130614,86 lei pentru perioada anului 2010 şi 138566,36 lei pentru perioada anului 2011, încasarea sumei de 7600 lei cu titlu de plată pentru locațiunea autocamionului pentru lunile mai-decembrie 2010 şi 8550 lei plata de locațiune pentru perioada ianuarie-septembrie 2011 (f.d.

241, vol. I). Prin încheierea Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din 29 martie 2013 a fost dispusă efectuarea expertizei contabile, procesul fiind suspendat până la data prezentării în instanță a raportului de expertiză (f.d. 139-140, vol. II). Prin încheierea Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din 22 august 2014 procesul a fost reluat (f.d. 168, vol. II). Prin hotărârea Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2014 acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la SRL „Furgon” în folosul lui Pavel Ciobanu restanța la plata de locațiune şi cheltuielile de deplasare în sumă de 116720 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 2250 lei, iar în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie 2015 a fost respins apelul declarat de Pavel Ciobanu, admis apelul declarat de SRL „Furgon”, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 15 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Pavel Ciobanu, reprezentat de avocatul Igor Filip, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 aprilie și a încheierii din 17 aprilie, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. 2 În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel invocând că aceasta a fost emisă cu grave încălcări procesuale și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Invocă că instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 142 alin. (3) din Codul muncii și a apreciat arbitrar și eronat natura juridică a relațiilor dintre părți, iar în rezultat a emis o hotărâre mediatorie prin care sunt încălcate drepturile reclamantului la încasarea despăgubirilor pentru neplata în termen a salariului. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Igor Filip în interesele lui Pavel Ciobanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Igor Filip în interesele lui Pavel Ciobanu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Igor Filip în interesele lui Pavel Ciobanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Oleg Sternioală Liliana Catan 4