2ra-2142/15 — Repararea prejudiciului material și moral

dosarul nr.2ra-2142/15 prima instanţă - A. Gafton instanţa de apel - N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Olesea Rusu împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Valentinei Braga cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 13 decembrie 2013. c o n s t a t ă La 24 ianuarie 2013, Olesea Rusu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și Valentinei Braga cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii, Olesea Rusu a menționat că la 22 martie 2012, împreună cu alți 3 colaboratori ai Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, aflîndu-se în exercitarea funcției și efectuînd o percheziție legală, în cadrul urmăririi penale la domiciliul lui Vitalie Braga situat pe str. Burebista 36/2 ap. 206, a fost agresată de către Valentina Braga. Astfel, pe la orele 18:20, în timpul efectuării percheziției, pîrîta văzînd că în apartament sunt reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne al RM, a început să-i numească cu cuvinte necenzurate și să-i agreseze fizic, iar la un moment dat pîrîta i-a rupt scurta, cauzîndu-i leziuni corporale ușoare. La fel a relatat că la 23 martie 2012, pîrîta a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. art. 336 și art. 353 al.

(1) și (2) Cod contravențional. Consideră că prin acțiunile sale, pîrîta i-a cauzat prejudicii materiale și morale. Prejudiciul material constituie contravaloarea scurtei în sumă de 7259,22 lei, iar prejudiciul moral în estimează la suma de 10000 lei. 1 Menționează că în conformitate cu prevederile pct. 64 al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 08 iulie 1991, prejudiciile aduse proprietății persoanelor din corpul de comandă și din efectivul de trupă în timpul exercițiului funcțiunii sau a obligațiilor de serviciu sunt reparate în conformitate cu legislația în vigoare în întregime din contul mijloacelor bugetului respectiv.

Astfel, angajatorul Ministerul Afacerilor Interne al RM este ținut să recupereze angajaților săi prejudiciul material suportat de către aceștia în timpul exercitării funcției sale. Olesea Rusu solicită încasarea în mod solidar de la Ministerul Afacerilor Interne al RM și Valentina Braga prejudiciul material în mărime de 7259,22 lei și prejudiciul moral în mărime de 10000 lei. De asemenea, a solicitat încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 1500 lei și pentru achitarea taxei de stat în mărime de 318 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 13 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial. De la Ministerul Afacerilor Interne al RM și Valentina Braga a fost încasat în beneficiul Olesei Rusu prejudiciul material în mărime de 7259,22 lei și taxa de stat în mărime de 318 lei.

De asemenea, de la Valentina Braga a fost încasat în beneficiul Olesei Rusu prejudiciul moral în mărime de 1500 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă. La 20 martie 2014, Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanțe (f.d. 64). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2014, Ministerul Afacerilor Interne al RM a fost repus în termenul de declarare a apelului, iar cauza a fost ridicată de la examinare și remisă la Judecătoria Centru municipiul Chișinău pentru redactarea hotărîrii motivate (f.d. 77-78).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 13 decembrie 2013. La 06 iulie 2015, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care pretențiile față de recurent să fie respinse.

Recurentul Ministerul Afacerilor Interne al RM, în motivarea recursului a menționat că atît intimata, cît și instanțele de judecată fac referire la prevederile art. 34 al legii cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990, abrogată la 05 martie 2013, conținutul căruia se referă doar la cazurile de asigurare de stat și anume cazurile de mutilare în perioada satisfacerii serviciului, în cazul în care colaboratorul poliției își pierde viața în exercițiul funcțiunii. Totodată, menționează că conform pct. 54 din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 08 iulie 1991 și abrogat la 03 mai 2013, persoanele corpului de comandă și efectivul de trupă al organelor afacerilor interne primeau solde și echipament în conformitate cu normele stabilite de Guvernul RM.

2 La fel, relatează în cazul cînd persoana dispunea de uniformă și obiecte de echipament, primite mai înainte, cu un grad bun de utilitate și nu mai are nevoie de altele noi ei i se putea achita în locul echipamentului o compensare bănească. În cazul dat, intimata fiind colaborator al organelor afacerilor interne, în perioada de activitate a beneficiat de echipament primit conform Hotărîrii Guvernului ”Cu privire la uniforma și normele de echipare a colaboratorilor poliției ale Ministerului Afacerilor Interne”, abrogată la 01 iulie 2013 prin Hotărîrea Guvernului nr. 284 din 24 aprilie 2013, inclusiv și de compensație bănească. Prin urmare, în speță prevederile art. 34 ale Legii cu privire la poliție nr.416 din 18 decembrie 1990 nu se pot răsfrînge, deoarece țin de alt domeniu.

De asemenea, menționează că inițial, în motivarea hotărîrii, instanța de judecată constată că intimata la data de 22 martie 2012, după orele 18:00 se afla în exercitarea funcției de ofițer superior de urmărire penală la Comisariatul de Poliție Botanica, ca ulterior să constate în motivare că de fapt, Olesea Rusu s-a prezentat la percheziție după orele de lucru. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanței de apel a fost pronunțată la 28 aprilie 2015, iar la 05 mai 2015, instanța de apel a expediat în adresa părților copia deciziei motivate (f.d. 130). Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne 3 al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4