2ra-1998/15 — Încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1998/15 prima instanţă - S. Papuha, instanţa de apel –N. Vascan, I. Cotruţă, V. Negru, ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Marco Dumitru în interesele societăţii cu răspundere limitată „ Tehnopol-Prim” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Cebanu Arcadie împotriva societăţii cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim” cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 octombrie 2014, c o n s t a t ă ; La 14 mai 2014 Cebanu Arcadie s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Tehnopol- Prim” în care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 23573,55 lei prejudiciu moral în mărime de 18000 lei şi compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 708 lei. În motivarea pretenţiilor formulate a reiterat că, 08 noiembrie 2013, a încheiat cu societatea cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim” contractul de antrepriză nr.47, obiectul căreia a fost efectuarea lucrărilor de aplicare a spumei poliuretanice la pereţii subsolului casei din str. Sf. Gheorghe 3/1, or.

Durleşti mun. Chişinău. Susţine că costul materialului şi serviciilor acordate a constituit suma de 23573,55 lei. Ulterior după finisarea lucrărilor la în luna martie a anului 2014 în subsolul casei a depistat apă care a pătruns prin spumă. La 24 martie 2014 a solicit delegarea specialiştilor la adresa str. Sf. Gheorghe 3/1, or. Durleşti, în scopul examinării situaţiei şi expunerii unei concluzii, însă careva răspunsuri nu au parvenit. Menţionează că înaintea semnării contractului de antrepriză nr.47 din 08 noiembrie 2013,reprezentanţii societăţii cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim” au ieşit la faţa locului, au examinat teritoriul şi documentaţia de proiect în scopul stabilirii posibilităţii de aplicare a materialului termo-hidroizolant aşa cum este 1 prezentat în bucletele de publicitate a companiei.

După examinarea documentaţiei de proiect şi a încercărilor geologice prezentate, au ajuns la concluzia posibilităţii aplicării spumei poliuretanice cu grosimea de 30-35 mm asigurându-se de faptul că materialul aplicat va fi din seria Tecnofoam G-2050 fără necesitatea de a fi aplicat pe pereţii subsolului sau pe suprafaţa spumei un alt material hidroizolant, prezentând o garanţie de 25 ani, fapt indicat în prevederile contractuale. Afirmă că soluţionarea litigiului pe cale extrajudiciară nu a fost posibilă deoarece societatea cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim” nu a reacţionat la înștiințările adresate ei despre neexecutarea corespunzătoare a obligaţiilor contractuale. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 octombrie 2014, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Cebanu Arcadie. S-a încasat din contul societăţii cu răspundere limitată „Tehnopol”, în beneficiul lui Cebanu Arcadie suma de 23573,55 lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 1878 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în total suma de 26451,55 lei, în rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. S-a menţinut sechestrul aplicat prin încheierea judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 mai 2014, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, după care urmează a fi anulată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, s-a respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim”, şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 octombrie 2014. La 24 iunie 2015, avocatul Marco Dumitru în interesele societăţii cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim” a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti solicitînd, admiterea cererii de recurs, casarea integrală a hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 octombrie 2014 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 cu pronunţarea unei noi deciziei prin care să fie respinse pretenţiile înaintate de Cebanu Arcadie. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţelor investite cu judecarea fondului, fiind adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Menţionează că instanţele investite cu judecarea fondului nu au stabilit toate circumstanţele de fapt relevante pentru soluţionarea pricinii şi au dat o apreciere greşită faptelor stabilite.

Indică că în contractul de antrepriză încheiat între părţi nu este nici o prevedere contractuală referitor la lucrări de hidroizolare, din care motive nu poartă nici o răspundere civilă privind neexecutarea calitativă a careva obligaţiuni pe care nu şi le-a asumat. Consideră că instanţa în mod eronat a aplicat şi interpretat legea considerînd că neindicarea tipului produsului aplicat la executarea lucrărilor echivalează cu viciul material al acestuia. Prevederile legale aplicate către instanţă sunt inaplicabile la caz. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. c) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că instanţa a interpretat în mod eronat legea.

Prin referinţa depusă la 16 iulie 2015 Cebanu Arcadie a indicat că soluţia instanţelor ierarhic inferioare este bazată pe probe administrate în cadrul şedinţelor 2 de judecată. Consideră că temeiul de invocare a recursului nu este argumentat prin probe sau acte normative care ar demonstra interpretarea eronată a normelor de drept de către instanţele investite cu judecarea fondului. A solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Bălţi (f.d.128), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor, însă data exactă nefiind indicată şi nici nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 22 iunie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile 3 trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Marco Dumitru în interesele societăţii cu răspundere limitată „Tehnopol-Prim” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de avocatul Marco Dumitru în interesele societăţii cu răspundere limitată „ Tehnopol-Prim”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4