2ra-1920/15 — Încasarea pensiei alimentare de întretinere

Dosarul nr. 2ra-1920/15 prima instanţă - S. Aramă instanţa de apel – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Ostaş Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ostaş Natalia împotriva lui Ostaş Radu cu privire la încasarea pensie de întreţinere a copiilor comuni minori, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Ostaş Natalia, casată hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 26 ianuarie 2015 şi pronunţată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă ; La 06 ianuarie 2015 Ostaş Natalia s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ostaş Radu în care a solicitat încasarea pensiei de întreţinere pentru copiii minori, Ostaş Dina născută la 17 septembrie 2004 şi Ostaş Cristian născut la 11 august 2006 în sumă bănească fixă în mărime de 896,15 lei plătibilă lunar.

În motivarea pretenţiilor formulate a menţionat că, se află în relaţii de căsătorie cu Ostaş Radu din 20 mai 2004. În timpul conviețuirii împreună s-au născut copii comuni Ostaş Dina şi Ostaş Cristian. După o perioadă de timp în relațiile familiale s-a creat o atmosferă de neînţelegere. Incompabilitatea caracterelor şi viziunilor contrare asupra modului şi principiilor de conviețuire au dus la imposibilitatea păstrării familiei. Susţine că viaţa în comun a eşuat, soţii nu mai duc o gospodărie comună, iar după destrămarea familiei copii au rămas la întreţinerea mamei Ostaş Natalia, tatăl neacordînd ajutor material pentru educarea şi întreţinerea acestora. Mai menţionează că Ostaş Radu este angajat în cîmpul muncii în funcţie de acompaniator în cadrul formaţie „Sălcioara” la casa de cultură din localitatea Hîrtop r-nul Cimişlia, cu un salariu în mărime de 1722,06 lei.

Consideră că 1/3 salariu lui Ostaş Radu constituie o sumă foarte mică, deoarece este cu mult sub minimul de existenţă pentru întreţinerea a doi copii, 1 sumă care nu corespunde statisticii Biroului Naţională de Statistică, unde se indică că pentru copii cu vîrsta cuprinsă între 7-17 ani minimul de existenţă constituie suma de 1792,3 lei, din care motiv solicită încasarea pensiei în mărime fixă, pentru a nu prejudicia interesul copilului. Prin hotărârea judecătoriei Cimişlia din 26 ianuarie 2015, acţiunea înaintată de Ostaş Natalia s-a admis parţial. S-a încasat de la Ostaş Radu în beneficiul Nataliei Ostaş pensiei pentru întreţinerea copiilor minori Ostaş Dina născută la 17 septembrie 2004 şi Ostaş Cristian născut la 11 august 2006 în mărime de 1/3 din salariu şi alte venituri, începînd cu 06 ianuarie 2015 şi pînă la atingerea majoratului de către copii.

S-a încasat de la Ostaş Radu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 150 lei. S-a respins pretenţia privind compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond Ostaş Natalia la 27 ianuarie 2015 a depus cerere de apel împotriva hotărîrii judecătoriei Cimişlia din 26 ianuarie 2015. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2015, s-a admis apelul declarat de Ostaş Natalia. S-a casat hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 26 ianuarie 2015 şi s-a pronunţat o hotărîre nouă prin care s-a încasat de la Ostaş Radu în beneficiul Nataliei Ostaş pensiei pentru întreţinerea copiilor minori Ostaş Dina născută la 17 septembrie 2004 şi Ostaş Cristian născut la 11 august 2006 în mărime fixă a cîte 900 lei pentru fiecare copil, începînd cu 06 ianuarie 2015 şi pînă la atingerea majoratului acestora.

S-a încasat de la Ostaş Radu în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 112,50 lei. S-a încasat de la Ostaş Radu în beneficiul Nataliei Ostaş cheltuieli de judecată în mărime de 1000 lei. La 19 mai 2015, Ostaş Radu a declarat recurs împotriva hotărîrilor deciziei instanţei de apel, cerînd casarea acesteia şi menținerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea recursului s-a menţionat că, nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, fiind dată o apreciere arbitrară probelor din dosar şi a circumstanţelor relevante speţei. Mai menţionează că la examinarea cauzei în fond au fost prezentate suficiente probe care demonstrează veniturile sale. Prima instanţă a constatat şi a elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea fondului cauzei, corect a aplicat legea materială şi anume prevederile art.75 Codul Familie.

Consideră că instanţa de apel incorect a aplicat prevederile art.76 codul Familie, deoarece deţine un loc de muncă concret şi stabil. Prin decizia instanţei de apela fost lipsit de orice mijloace financiare pentru întreţinere, iar aceasta constituie o încălcare a prevederilor art. 45 alin.1) din Constituţia Republicii Moldova. Totodată consideră că instanţa de apel şi-a depăşit limitele examinării apelului. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau 2 aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.60), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 21 aprilie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 19 mai 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 3 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Ostaş Radu în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ostaş Radu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4