3ra-1103/15 — Contestarea actului administrativ şi restituirea drepturilor de import achitate suplimentar

prima instanţă: V. Caduc dosarul nr. 3ra-1103/15 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza DECIZIE 16 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție în componență: Președintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Iurie Diaconu, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Biroul vamal Briceni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății comerciale „Sanic-Tel” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal şi Biroului vamal Briceni cu privire la contestarea actului administrativ şi restituirea drepturilor de import achitate suplimentar, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 19 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Biroul vamal Briceni şi modificată hotărârea Judecătoriei Briceni din 23 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 09 octombrie 2012, SC „Sanic-Tel” SRL a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actelor administrative și restituirea sumei.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 29 august 2012, Biroul vamal Briceni a prezentat reprezentantului SC „Sanic-Tel” SRL actul de inspecţie din 29 august 2012, care era executat în programa electronică ASYCUDA şi declaraţia privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor din 29 august 2012, însă a refuzat să prezinte temeiurile, în baza cărora a fost neîntemeiat majorată valoarea mărfii în vamă (focuri artificiale) cu 36 lei/kg, în urma căreia de la SC „Sanic-Tel” SRL a fost încasată, în mod ilegal şi abuziv, suma în valoare de 67 061,05 lei.

Menţionează că la 06 septembrie 2012, în adresa Biroului vamal Briceni şi Serviciului Vamal a fost expediată prin intermediul ÎS „Poşta Moldovei”, cu aviz recomandat, o cerere prealabilă, recepţionată de către destinatari la 07 septembrie 2012, iar la 08 octombrie 2012, a expediat o cerere suplimentară, recepţionată la 09 octombrie 2012, cu privire la eliberarea informaţiei explicative pe marginea actelor emise la 29 august 2012, însă pînă la moment, nu a primit nici o explicaţie asupra actelor emise la 29 august 2012 şi nici răspuns la cererea prealabilă.

Susţine că reclamanta a prezentat toate actele legale şi necesare, care cu certitudine stabilesc valoarea mărfii introduse pe teritoriul vamal şi indiscutabil au permis colaboratorilor vamali să determină valoarea mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit anterior şi, anume, 1 a prezentat: price list-ul exportatorului din Polinia cu preţurile de export stabilite pentru reclamantă, cererea - comandă pentru focuri de artificii în asortiment, termen de executare 01 septembrie 2012, ordinul de plată în valută străină nr. 01 din 21 august 2012 în sumă de 40798,5 dolari SUA, ordinul de încasare a numerarului nr. 08322 din 21 august 2012 în sumă de 512000 lei (40798,5 dolari SUA), două facturi de export din Polinia nr. 11/2012/s (30900 dolari SUA) şi nr.12/2012 (9898,5 dolari SUA) din 23 august 2012, trei facturi internaţionale (invoice) PL 537000658100000 în sumă totală de 40798,5 dolari SUA, declaraţia vamală de export din Uniunea Europeană nr. MRN 12PL30101013800AE4 din 24 august 2012, cu termen stabilit pentru părăsirea teritoriului UE – 31 august 2012, packing list-ul pentru facturile de export nr. nr. 11/2012s şi nr. 12/2012 din 23 august 2012, conform contractului internaţional de vânzare-cumpărare nr. 12 din 12 aprilie 2011,

dispoziţia de plată nr. 1 din 21 august 2012 pentru exportatorul din Polonia în sumă de 40798 dolari SUA, contractul internaţional de vânzare- cumpărare nr. 12 din 12 aprilie 2011, încheiat între SRL „Sanic-Tel” şi exportatorul polonez „Maxsem”, cererea-comandă de transport nr. l încheiat cu transportatorul ucrainean „Şelest” şi dispoziţia de plată de achitare a serviciilor de transport nr. 1 din 22 august 2012, facturile proforma (pentru achitarea mărfii în avans) nr. 11/2012/s din 17 august 2012 şi nr. 12/2012/s din 17 august 2012 în sumă totală de 40798,5 dolari SUA, patru certificate de conformitate BP 69241391-94 din 17 noiembrie 2011, CMR – factura de expediţie internaţională A nr. 004774, declaraţia primară IB 5590293 din 28 august 2012 pentru marfa importată în sumă de 40798 dolari SUA, declaraţia complementară JW03719133 din 28 august 2012, calculul procedurilor vamale din 28 august 2012. formular PV- 1, cu ştampila 0329, certificatul de înregistrare din 12 aprilie 2005, extras din Registrul de Stat al persoanelor juridice nr. 17929, licenţa pentru importul articolelor pirotehnice din 05 ianuarie 2011 şi autorizaţia de funcţionare nr. 514 din 29 iunie 2012 pentru depozit.

Afirmă că la 28 august 2012, reclamanta a achitat în avans la Trezoreria de Stat pentru importul mărfii suma în mărime de 145000 lei, iar Biroul vamal Briceni a calculat o sumă suplimentară pentru importul mărfii, care, de asemenea, a fost achitată la 28 august 2012 în valoare de 5125,75 lei, astfel, a achitat pentru tranzacţia şi importul mărfii suma totală în mărime de 150 125,75 lei, ce constituie practic o treime din suma tranzacţiei. Invocă că toate documentele şi actele ce ţin de aceasta tranzacţie au în caracter transparent şi legal, deoarece importul a fost efectuat din Uniunea Europeană (Polonia) şi nu din ţara cu reputaţie dubioasă, la care foarte des se referă colaboratorii vamali.

Mai invocă că ignorînd în totalmente toate circumstanţele prezentate, care stabilesc valoarea tranzacţiei cu marfa respectivă şi preţul efectiv plătit anterior pentru tranzacţie, Biroul vamal Briceni a subminat în totalmente drepturile SC „Sanic-Tel” SRL în calitate de importator de bună-credinţă şi a majorat valoarea mărfii în vamă cu 36 lei/kg prin actul de inspecţie din 29 august 2012, în urma căreia importatorul a achitat absolut neîntemeiat suma de 67 061,05 lei. Consideră că decizia şi actul de inspecţie din 29 august 2012, emise de către Biroul vamal Briceni, sunt ilegale şi neîntemeiate.

2 Prin urmare, solicită recunoaşterea ca neîntemeiate şi ilegale decizia şi actul de inspecţie din 29 august 2012, emise de către Biroul vamal Briceni şi obligarea Serviciului Vamal de a restitui suma de 67061,05 lei, achitată în urma emiterii deciziei şi actului de inspecţie din 29 august 2012. Prin încheierea protocolară a Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012 a fost atras în proces în calitate de copârât Biroul vamal Briceni. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2013 pricina civilă a fost strămutată pentru examinare după competenţă la Judecătoria Rîşcani mun.Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 septembrie 2013 pricina civilă a fost strămutată pentru examinare la Judecătoria Briceni.

Ulterior, SC „Sanic-Tel” SRL a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând anularea actului de inspecţie din 29 august 2012, întocmit de către Biroul vamal Briceni, obligarea pârâţilor de a restitui drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 67061,05 lei şi încasarea de la pârâţi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că a încheiat cu partenerul său polonez-compania „Maxsem” un contract internaţional de livrare a focurilor artificiale din 11 aprilie 2011, preţurile fiind stabilite în price list-ul, care constituie anexă la contract şi prezentat în vamă la întocmirea declaraţiei vamale din 28-30 august 2012. Menţionează că la 21 august 2012, SC „Sanic-Tel” SRL, în baza contractului menţionat, a transferat în beneficiul companiei „Maxsem” suma de 40 798,5 dolari SUA, fapt confirmat prin ordinul de plată în valuta străină nr. 01 din 21 august 2012 şi ordinul de încasare a numerarului nr. 08322 din 21 august 2012 în sumă de 512000 lei, care, de asemenea, au fost prezentate în vamă la întocmirea declaraţiei vamale din 28-30 august 2012. Susţine că suma achitată pe deplin în avans era stabilită de părţile contractuale anterior prin: price list-ul pentru export; cererea - comandă din 16 august 2012 şi două facturi proforma pentru achitare în avans din 17 august 2012 în sumă de 40 798,5 dolari SUA, documente prezentate în vamă la întocmirea declaraţiei vamale din 28-30 august 2012. Afirmă că pentru executarea contractului menţionat şi în baza cererii - comandă din 16 august 2012, compania poloneză „Maxsem” a efectuat în beneficiul SRL „Sanic-Tel” exportul în valoarea sumei achitate din Uniunea Europeană (Polonia) în Republica Moldova,

fapt confirmat prin packing list, două facturi de export nr. 11/2012/s şi nr. l2/2012 din 23 august 2012 în suma de 40978,5 dolari SUA, invoice-ul din 23 august 2012 şi declaraţia vamală de export din Uniunea Europeană nr. MRN12PL30101013800AE4 din 24 august 2012 în valoarea de 40 798,5 dolari SUA.

Invocă că suplimentar în procedura de export compania „Maxsem” a anexat la toate documentele menţionate patru certificate de conformitate nr. PB 69241391-94 din 17 noiembrie 2011 şi CMR - factura de expediţie internaţională A nr. 004774. 3 Mai invocă că la 28 august 2012, SRL „Sanie-Tel”, în baza calculului procedurilor vamale din 28 august 2012 (formular PV-1) efectuat de colaboratorii vamali şi brokerii vamali, a achitat pentru import, prin ordinul de plată nr. 9402403 din 28 august 2012, în beneficiul Trezoreriei de Stat, suma de 145 000 lei, iar suplimentar, colaboratorii vamali au solicitat suma de 5 125,75 lei, care a fost achitată Trezoreriei de Stat la 28 august 2012. Menţionează că la 29 august 2012, Biroul vamal Briceni a prezentat reprezentantului SC „Sanic-Tel” SRL actul de inspecţie din 29 august 2012, care era executat în programa electronică ASYCUDA şi declaraţia vamală privind majorarea valorii mărfurilor în vamă cu 67 061 lei, rectificată la 30 august 2012. Susţine că necătând la toate acestea, colaboratorii Serviciului Vamal au refuzat să prezinte temeiurile legale, în baza cărora a fost neîntemeiat majorată valoarea mărfii în vamă (focuri artificiale) cu 36 lei pentru fiecare kg, în urma căruia de la compania SC „Sanic-Tel” SRL a fost încasată, în mod ilegal şi abuziv, suma în valoare de 67 061,05 lei.

Afirmă că reclamanta a prezentat toate actele legale şi necesare, care cu certitudine stabilesc valoarea mărfii introduse pe teritoriul vamal şi indiscutabil au permis colaboratorilor vamali să determină valoarea mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit anterior. în conformitate cu art. 10 din Legea cu privire la tariful vamal nr. l380-XIII din 20 noiembrie 1997 şi pct. 13 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002. Reţine că reclamanta a prezentat declaraţia vamală a ţării de export, precum şi corespondenţa comercială purtată cu vânzătorul produselor, care conţine toate datele necesare pentru verificarea valorii în vamă aplicată.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 23 decembrie 2014 acțiunea a fost admisă, au fost anulate ca fiind ilegale actul de inspecție şi decizia Biroului vamal Briceni din 29 august 2012 și a fost obligat Biroul vamal Briceni să restituie SC „Sanic-Tel” SRL suma de 67061,05 lei, achitată în rezultatul emiterii deciziei şi actului de inspecție din 29 august 2012. Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 19 mai 2015 a fost admis apelul declarat de către Biroul vamal Briceni şi modificată hotărârea primei instanțe prin excluderea din dispozitivul hotărârii a mențiunii privind anularea deciziei Biroului vamal Briceni din 29 august 2012 privind recalcularea valorii în vamă a mărfii. În partea ce ține de anularea actului de inspecție și încasarea sumei, hotărârea a fost menținută.

La 12 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Biroul vamal Briceni a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Recurentul Biroul vamal Briceni, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel. Menţionează că la 29 august 2012, Biroul vamal Briceni a emis actul de inspecţie, deoarece actele anexate la declaraţia vamală nr. 2011I1022 au fost incomplete, iar cele anexate nu puteau sta la baza aprecierii valorii în vamă a 4 mărfii conform metodei 1 de determinare a valorii în vamă pe motiv că nu au fost prezentate toate actele specificate în art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal şi pct. pct. 13-15 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.600 din 14 mai 2002,.

unde sunt expres nominalizate actele necesare a fi anexate la declaraţia vamală pentru confirmarea metodei I de determinare a valorii în vamă. Susţine că în cazul în care aceste acte nu sunt prezentate, urmează a fi modificată metoda de determinare a valorii în vamă.

Afirmă că pct. 3.1 din contractul nr. 12 din 12 aprilie 2011 prevede că calitatea mărfurilor livrate trebuie să corespundă standardelor ţării de origine a mărfurilor (ţării în care s-a produs bunul), pct. 3.2 al aceluiaşi contract prevede că furnizorul garantează calitatea mărfii livrate pentru perioada indicată în certificatul de provenienţă, iar pct. 4.3 din contract prevede că vînzătorul era obligai să transmită cumpărătorului certificatul de conformitate în original şi copie, care să corespundă originalului, însă la declaraţie a fost anexat certificatul de conformitate nr. PB69241391 din 17 noiembrie 2011, certificatul de conformitate nr.PB69241391 din 17 noiembrie 2011, certificatul de conformitate nr.PB69241392 din 17 noiembrie 2011 şi certificatul de conformitate nr.PB69241304 din 17 noiembrie 2011. care reprezintă doar nişte acte, care nu au aplicate semnături originale sau ştampile umede.

Invocă că certificatul de origine a mărfii prezentat nu corespunde formularului tipizat, fiind doar foi care au fost imprimate, pe care nu sunt aplicate careva semnături sau ştampile umede. Mai invocă că conform pct. 19 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriu RM, pentru acceptarea valorii în vamă, documentele solicitate urmează a fi prezentate de declarant în original sau autentificate.

De asemenea, conform pct. 1 lit. lit. c), f) şi g) din ordinul Serviciului Vamal nr.276-0 din 24 octombrie 2002 cu privire la perfectarea actelor vamale la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale vor accepta spre perfectare declaraţiile vamale cu condiţia prezentării de către agenţi economici a următoarelor acte în original (reieşind din particularităţile tranzacţiei şi regimului vamal solicitat): documentele comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor deplasate (specificarea lor); certificate sau declaraţii de conformitate; certificate de origine. Menţionează că necătând la aceasta, în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanţă, cit şi în instanţa de apel s-a solicitat de la intimată prezentarea documentelor în original, însă documentele în original nu au fost prezentate.

Susţine că conform pct. 8.2 din contractul prezentat de către intimată, cumpărătorul încheie un contract de transportare a mărfurilor cu un cărăuş la libera sa dorinţă şi achită frahtul, însă un astfel de contract nu este anexat la declaraţia vamală. Contractul de transport prezentat de către SRL „Sanic-Tel” reprezintă un document ce trezeşte dubii, nefiind datat şi nu confirmă faptul că a fost încheiat pentru tranzacţia dată. 5 Afirmă că price list-ul, anexat la declaraţia vamală, care, de asemenea, este un document principal în tranzacţiile economice externe, nu are aplicate semnături originale sau ştampile umede şi nu corespunde cu preţul de la momentul vămuirii, care erau pe sait-ul oficial al producătorului.

Documentele, care ar indica posibile reduceri la preţul mărfii, nu au fost anexate la declaraţia vamală, însă conform art.11 lit. c) din Legea cu privire la tariful vamal, în valoarea tranzacţiei se includ şi reducerile făcute de vînzător. Invocă că conform prevederilor capitolului 36 al Nomenclatorului Mărfurilor, pentru bunurile importate la poziţia tarifară 360410000, unitatea de măsură este bucata. Totodată, în prima declaraţie depusă de intimată în rubrica 41 este indicată cantitatea de 47622 bucăţi, însă în rezultatul controlului fizic detaliat s-au depistat 1184581 bucăţi. Necătând la aceasta şi ţinând cont de faptul că Serviciul Vamal trebui să consolideze încrederea agenţilor economici în activitatea sa, importatorului i-a fost permis vămuirea mărfii importate la kilogram.

Mai invocă că conform art. 8 alin. (3) din Legea menţionată, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea in vama a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege, iar conform pct. 16 lit. b) din Regulamentul privind modul de declarare a valoni în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a căror perfectare vamală a efectuat-o anterior.

Reţine că în urma analizei informaţiei deţinute de Serviciul Vamal pe perioade anterioare, au fost constatate un şir de declaraţii vamale, potrivit cărora au fost importate mărfuri similare eu un preţ mai major de un kg de marfă similară, de aceea în actul de inspecţie întocmit la 29 august 2012 s-a propus modificarea metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii din metoda 1, metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plăţii sau care urmează să fie plătit în metoda 6, metoda de rezervă şi, respectiv, majorarea valorii în vamă pînă la 36 USD de un kg de marfă importată de SRL „Sanic-Tel”. Preţul stabilit reprezintă valoarea medie pe piaţă a mărfii şi nici de cum cea mai marc valoare.

Menţionează că la stabilirea valorii în vamă a mărfurilor respective importate s-a utilizat metoda 6 (metoda de rezervă) din cauza imposibilităţii utilizării metodelor precedente. Prin referinţa depusă la 30 iulie 2015 SC „Sanic-Tel” SRL a solicitat de a considera recursul ca inadmisibilă. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 19 august 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi 6 care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale. Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea enunţată, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte, iar dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

Din materialele dosarului rezultă că SC „Sanic-Tel” SRL, în baza declaraţiei vamale nr. 2011I1022 din 28 august 2012, a importat din Polonia marfă – articole pentru focuri de artificii.

Anexând la declaraţia vamală menţionată contractul internaţional de vânzare-cumpărare nr. 12 din 12 aprilie 2011, încheiat între SRL „Sanic-Tel” şi exportatorul polonez „Maxsem”, scrisoarea de trăsură internaţională din 24 august 2012, facturile comerciale (Invoice) din 23 august 2012, price list-ul, packing list- ul din 23 august 2012, şase declaraţii vamale ale ţării de export din 24 august 2012, dispoziţia de plată nr. 01 din 21 august 2012, licenţa eliberată de Camera de Licenţiere la 05 ianuarie 2011, patru certificate de conformitate BP 69241391-94 din 17 noiembrie 2011, comanda din 24 august 2012, dispoziţia de plată a serviciilor de transport din 28 august 2012, paşaportul din 22 decembrie 2011, două paşapoarte tehnice ale mijlocului de transport din 27 iulie 2007, permisul conducătorului internaţional de vehicul din 24 iulie 2008, documentul de plată a drepturilor de import/export din 28 august 2012, certificatul bancar ce confirmă conturile în lei/valută din 28 august 2012, declaraţia privind valoarea în vamă din 28 august 2012, documentul electronic din 25 august 2012, buletinul de identitate din 20 ianuarie 2003, packing list-ul, actul de control fizic a mărfurilor din 28 august 2012, scrisorile agenţilor economici din 29 septembrie 2012 şi documentul de plată a drepturilor de import/export din 30 august 2012,

declarantul a determinat valoarea în vamă a mărfii conform metodei 1, adică în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit. Ulterior, în rezultatul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii, recurentul Biroul vamal Briceni a stabilit că SC „Sanic-Tel” SRL a aplicat incorect metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii, drept rezultat a fost întocmit actul de inspecţie din 29 august 2012, prin care a fost majorată valoarea în vamă a mărfii. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SC „Sanic-Tel” SRL a solicitat anularea actului de inspecţie din 29 august 2012, întocmit de către Biroul vamal Briceni, obligarea Biroului vamal Briceni şi Serviciului Vamal de a restitui drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 67061,05 lei şi încasarea de la aceştia a cheltuielilor de judecată.

7 Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricini în cauză, a admis acţiunea, a anulat ca fiind ilegale actul de inspecție şi decizia Biroului vamal Briceni din 29 august 2012 și a obligat Biroul vamal Briceni să restituie SC „Sanic-Tel” SRL suma de 67061,05 lei, achitată în rezultatul emiterii deciziei şi actului de inspecție din 29 august 2012. Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Biroul vamal Briceni, a admis apelul şi a modificat hotărârea primei instanțe prin excluderea din dispozitivul hotărârii a mențiunii privind anularea deciziei Biroului vamal Briceni din 29 august 2012 privind recalcularea valorii în vamă a mărfii, iar în partea ce ține de anularea actului de inspecție și încasarea sumei a menţinut hotărârea primei instanţe.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţiile date de către instanţele judecătoreşti sunt greşite. Astfel, conform art. 179 alin. (1) din Codul vamal, declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

Conform pct. 13 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); h) listele de ambalaj;

i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Conform pct. 14 din Regulamentul enunţat, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al prezentului Regulament nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vânzătorului; facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; 8 documentele contabile; acordurile privind licenţa sau de autor; licenţele de export (import); recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); alte documente şi informaţii care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

Din materialele dosarului rezultă că verificând corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii, organul vamal a ajuns la concluzia că actele prezentate au fost incomplete şi nu puteau sta la baza aprecierii valorii în vamă a mărfii importate conform metodei I, adică în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit. Astfel, conform art. 8 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii sunt stipulate la art. 10 din Legea cu privire la tariful vamal, care prevede că valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea enunţată, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, în conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Ţinând cont de prevederile legale enunţate, precum şi de faptul că SC „Sanic- Tel” SRL nu a prezentat toate documentele necesare pentru stabilirea corectă a valorii în vamă a mărfii importate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Biroul vamal Briceni just a aplicat metoda de rezervă pentru determinarea valorii în vamă a mărfii.

La acest capitol, se va menţiona că conform pct. 1 lit. lit. c), f) şi g) din ordinul Serviciului Vamal nr. 276-0 din 24 octombrie 2002 cu privire la perfectarea actelor vamale la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe, organele vamale vor accepta spre perfectare declaraţiile vamale cu condiţia prezentării de către agenţi economici a următoarelor acte în original (reieşind din particularităţile tranzacţiei şi regimului vamal solicitat): documentele 9 comerciale (acte oficiale ce conţin informaţia despre costul mărfurilor deplasate (specificarea lor); certificate sau declaraţii de conformitate; certificate de origine.

Actele pricinii, însă, denotă faptul că la declaraţia vamală au fost anexate certificatul de conformitate nr. PB69241391 din 17 noiembrie 2011, certificatul de conformitate nr. PB69241391 din 17 noiembrie 2011, certificatul de conformitate nr.PB69241392 din 17 noiembrie 2011 şi certificatul de conformitate nr.PB69241304 din 17 noiembrie 2011, care sunt în copii. De asemenea, certificatul de origine a mărfii prezentat nu corespunde formularului tipizat, fiind doar foi care au fost imprimate, pe care nu sunt aplicate careva semnături sau ştampile umede. În afară de aceasta, conform pct. 8.2 din contractul nr. 12 din 12 aprilie 2011, cumpărătorul încheie un contract de transportare a mărfurilor cu un cărăuş la libera sa dorinţă şi achită frahtul, însă un astfel de contract nu a fost anexat la declaraţia vamală.

Or, contractul de transport prezentat de către SC „Sanic-Tel” SRL nu a fost datat şi nu confirmă faptul că a fost încheiat pentru tranzacţia dată. Totodată, price list-ul, anexat la declaraţia vamală, care, de asemenea, este un document principal în tranzacţiile economice externe, nu are aplicate semnături originale sau ştampile umede şi nu corespunde cu preţul de la momentul vămuirii, care erau pe sait-ul oficial al producătorului. Or, documentele, care ar indica posibile reduceri la preţul mărfii, nu au fost anexate la declaraţia vamală, însă conform art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la tariful vamal, în valoarea tranzacţiei se includ şi reducerile făcute de vînzător. În această ordine de idei se constată atât netemeinicia acţiunii înaintate de către SC „Sanic-Tel” SRL, cât şi ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care acţiunea SC „Sanic-Tel” SRL împotriva Serviciului Vamal şi Biroului vamal Briceni cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea drepturilor de import achitate suplimentar de respins. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Biroul vamal Briceni.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 mai 2015 şi hotărârea Judecătoriei Briceni din 23 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății comerciale „Sanic-Tel” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal şi Biroului vamal Briceni cu privire la contestarea actului administrativ și restituirea drepturilor de import achitate suplimentar şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se respinge acţiunea Societății comerciale „Sanic-Tel” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal şi Biroului vamal Briceni cu 10 privire la contestarea actului administrativ şi restituirea drepturilor de import achitate suplimentar. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Iurie Diaconu Ion Corolevschi 11