2ra-1910/15 — Încasarea plăţii obligatorii pentru asigurarea medicală, a cheltuielilor pentru tratament şi investgaţii, a venitului ratat, repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecat

dosarul nr. 2ra-1910/15 prima instanță: I. Gancear instanța de apel: N. Craiu, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Raisa Tanasii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Raisa Tanasii împotriva Agenției teritoriale Chișinău a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, intervenient accesoriu Instituția medico-sanitară publică Spitalul clinic municipal „Sfântul Arhanghel Mihail” cu privire la încasarea plății obligatorii pentru asigurarea medicală, a cheltuielilor pentru tratament și investigații, a venitului ratat prin pierderea parțială a capacității de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 17 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Raisa Tanasii şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 27 iunie 2013, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 10 august 2012, Raisa Tanasii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției teritoriale Chișinău a Companiei Naționale de Asigurări în Medicină cu privire la încasarea plății obligatorii pentru asigurarea medicală, a cheltuielilor pentru tratament și investigații,

a venitului ratat prin pierderea parțială a capacității de muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că în primăvara anului 2005 a simțit dureri sensibile, în partea abdominală a corpului. În vara anului 2005, durerile s-au acutizat şi din această cauză la 20 iulie 2005 s-a adresat la medicul de familie, care însă nu a examinat-o, bănuind că simulează.

Peste două zile durerile au devenit insuportabile şi la 22 iulie 2005 a chemat ambulanța de serviciu, fiind dusă la spital, însă, în secția Gastrologie a Spitalului nr. 2 a fost internată abia la 03 noiembrie 2005. Susține că pentru stabilirea diagnozei, ca acțiuni inițiale, medicul a numit doar analiza sângelui şi analiza urinei, deși era obligat să numească efectuarea fluorografiei, efectuarea analizei a altor componente organice, efectuarea electrocardiogramei, consultarea colegilor, inclusiv şi convocarea Consiliului medical 1 mixt, pentru diagnosticare corectă, efectuarea Rengheto-grafiei părții posterioare şi laterale din dreapta a coloanei vertebrale, efectuarea Tomografiei cavității abdominale (TCA), iar în rezultat a fost stabilită o diagnoză eronată.

Afirmă că urmare a diagnozei eronate, i-a fost prescris un tratament medicamentos incorect și periculos pentru viața şi sănătatea sa. Astfel, menționează că dacă la prima vizită în instituția medicală ar fi fost efectuate cel puțin ultimele două măsuri (Rengheto-grafia şi Tomografia), în mod sigur s-ar fi depistat, că în regiunea vertebrelor spinale (S2 şi S3), pe partea anterioară a coloanei vertebrale a apărut o concreștere parazitară alipită de aceste vertebre. Prin urmare, consideră că durerile fizice s-au agravat şi din cauza comportamentului neadecvat al doctorului curant. Mai indică reclamanta că după 11 zile, la 14 noiembrie 2005, a fost externată. La 22 noiembrie 2005, s-a adresat la medicul neuropatolog.

Fără a fi examinată, doctorul i-a prescris „Cavinton” în picurători şi alte medicamente. La 29 noiembrie 2005 a întrerupt tratamentul. La 06 decembrie 2005, de la medicul de familie, a primit îndreptare la Comisia medicală din policlinică, unde i s-a spus că în prezent tractul digestiv se tratează. La 07 aprilie 2006, s-a adresat din nou la neuropatolog pentru examinare şi tratament, însă a fost refuzată. Ulterior, la 23 martie 2007, s-a adresat la Centrul medical privat „Babii- Ortoped”, fapt confirmat prin Certificatul de internare din 23 martie 2007, în care la capitolul „diagnoză” starea sa fizică este descrisă după cum urmează: „Сублюксация С-1, кранио-кардио ертебральный синдром, мозжековая атаксия, снижение зрения и слуха.

Лискоз Т5-Т7. Правосторонний перекос таза. Базелярная нимпресия”. Totodată, menționează că la 23 mai 2007 (la momentul externării), instituția privată, specializată în ortopedie, absolut exact a stabilit diagnoza la o nouă îmbolnăvire, cauzată de tumorile depistate la nivelul sacral S2 şi S3, concluzia instituției private ortopedice având următorul conținut: „Данная симптоматика характера стойкому нарушению вегето-сосудиетой дистоний”. Astfel menționează că probele anexate la dosar confirmă că tumorile au fost depistate şi operate abia peste 4 ani şi 8 luni, când mărimea lor atingea în diametru până la 8-9 cm, iar dereglarea intestinală, provocată de tumorile interne a fost depistată şi înlăturată prin implicare chirurgicală abia peste 5 ani.

Remarcă că ne depistarea la timp a unei mici tumori a dus la apariția celei de a doua, iar apoi ambele au paralizat funcțiile duodenului, iar încovoiala statică de 5 ani, a provocat grijă intervertebrală. Din acest motiv, în prezent necesită o nouă implicare chirurgicală (deja a 3-a), pentru a elimina metastazele grijii. Consideră reclamanta că invaliditatea de gr. II este rezultatul unei neglijențe neprofesionale și a unui diagnostic incorect, tratament incompetent şi tardiv, selectat de clinicile medicale. Prin urmare, solicită reclamanta încasarea de la pârât a sumei de 37974 lei cu titlu de plăți obligatorii pentru asigurarea medicală, 21397,93 lei cheltuieli pentru tratament şi investigații, 165103 lei venit ratat prin pierderea parțială a capacității de muncă, 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 3000 lei cheltuieli de asistență juridică.

2 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 27 iunie 2013 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013 a fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale, procesul fiind suspendat până la data prezentării în instanță a raportului de expertiză. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 01 septembrie 2014 procesul a fost reluat. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 17 martie 2015 a fost respins apelul declarat de Raisa Tanasii şi menținută hotărârea primei instanțe. La 09 iunie 2015, în termenul prevăzut de lege, Raisa Tanasii a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate și restituirea pricinii la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și nu a studiat integral probele din dosar, fapt ce a dus la aplicarea și interpretarea eronată a legii. Susține că instanța de apel a admis o încălcare procedurală, diminuând masa probatorie și a interpretat eronat legea deoarece nu a studiat integral probele în ordinea și consecutivitatea cronologică, pentru elaborarea unei decizii corecte și legale. La 29 iunie 2015, în adresa părților a fost expediată copia recursului declarat de către Raisa Tanasii cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. La 16 iulie 2015, reprezentantul IMSP SCM „Sfântul Arhanghel Mihail”, Silvia Dolghii, a depus referință la recursul declarat solicitând respingerea acestuia și menținerea deciziei contestate.

Prin referința din 24 iulie 2015, Compania Națională de Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor judecătorești. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Raisa Tanasii nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicând corespunzător normele de drept material şi respectând normele de drept procedural, iar argumentele invocate în cererea de recurs poartă un caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Raisa Tanasii ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Raisa Tanasii se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Oleg Sternioală Ion Corolevschi 4