2ra-1461/15 — Încasarea sumei, declararea nulităţii actului juridic

prima instanţă: D.Stănilă dosarul nr. 2ra-1461/15 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi DECIZIE 09 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru, Sveatoslav Moldovan Dumitru Mardari, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Tizu Svetlana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Visterniceanu Sergiu împotriva Svetlanei Tizu cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată, şi la cererea reconvenţională depusă de către Tizu Svetlana împotriva lui Visterniceanu Sergiu cu privire la declararea nulităţii actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Tizu Svetlana şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 30 iunie 2014, c o n s t a t ă La 23 decembrie 2013, Visterniceanu Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI ,,Tizu Svetlana” în persoana Svetlanei Tizu cu privire la încasarea sumei şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 19 noiembrie 2009 a încheiat cu ÎI ,,Tizu Svetlana” contractul de cofinanţare nr. 1, potrivit căruia începînd cu 20 noiembrie 2010, dînsul s-a obligat să participe la cofinanţarea contractului nr. 04/11/2009 din 04 noiembrie 2009, cu suma de 8 000 dolari SUA. Menţionează reclamantul că, conform contractului nominalizat s-a convenit acordarea sumei pînă la 25.12.2010, la această dată survenind restituirea sumei, însă după expirarea termenului contractului, ÎI,,Tizu Svetlana” în persoana directorului Tizu Svetlana nu şi-a executat obligaţiunile asumate prin contract. Recent a aflat că, ÎI ,,Tizu Svetlana” a fost lichidată şi radiată din Registrul de Stat al persoanelor juridice, de aceea consideră că răspunderea obligaţională o poartă personal Tizu Svetlana, în baza art. art.26 alin. (1), 27 Cod civil, art. 14 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

Solicită reclamantul, prin cererea de chemare în judecată şi cererea de concretizare a cerinţelor, încasarea de la Tizu Svetlana în beneficiul său a sumei de 8 000 dolari SUA, dobînzii de întîrziere pentru perioada 25 decembrie 2010-20 decembrie 2013 în mărime de 3 840 dolari SUA şi compensarea cheltuielilor de judecată. La 13 mai 2014, Tizu Svetlana a depus cerere reconvenţională împotriva lui Visterniceanu Sergiu cu privire la declararea nulităţii contractului de cofinanţare nr. 1 din 19 noiembrie 2009. În susţinerea acţiunii reconvenţionale, pîrîta-reclamantă Tizu Svetlana a indicat că, la 19.11.2009, la rugămintea lui Gîndac Dinu, a întocmit un contract de cofinanţare, semnat de ea ca urmare a relaţiilor de afacere dintre Gîndac Dinu şi Visterniceanu Sergiu.

Astfel, menţionează că, în luna mai anul 2006 a fost fondată ÎI ,,Tizu Svetlana”, la care a activat pînă în anul 2009 în funcţie de contabil. Ulterior, funcţia a fost preluată de o întreprindere care oferea servicii de contabilitate, iar gestionarea întreprinderii a fost preluată de Gîndac Dinu. La 04 mai 2011, Gîndac Dinu a fondat SRL ,,Comodani-Dax”, iar ea a depus cerere de lichidare a ÎI ,,Tizu Svetlana”, procedură care a durat pînă la sfîrşitul anului 2013. Indică că, în calitate de fondator gestiona activitatea ÎI ,,Tizu Svetlana”, careva sume de bani nu a preluat şi respectiv reclamantul-pîrît nu a solicitat vreodată restituirea cărorva sume de bani de la ea, precum şi că un careva act de predare-primire a banilor în realitate nu există.

Susţine că în cazul transferului bănesc, acesta ar fi fost reflectat în bilanţul contabil al ÎI,,Tizu Svetlana” , pe cînd acest lucru nu se constată, ceea ce atestă că banii în sumă de 8000 dolari SUA, în realitate nici nu au fost transferaţi. De fapt, consideră că contractul de cofinanţare a fost încheiat fictiv, deoarece nu a fost încheiat cu scopul producerii efectelor juridice. Astfel, afirmă că, la acel moment între Visterniceanu Sergiu şi Gîndac Dinu, tatăl copiilor ei, a existat o înţelegere care a constat din crearea unei aparenţe înşelătoare faţă de terţele persoane şi a justificării investirii sumei de bani de către Visterniceanu Sergiu.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 30 iunie 2014 acţiunea depusă de către Visterniceanu Sergiu a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Tizu Svetlana în beneficiul lui Visterniceanu Sergiu a sumei de 8 000 dolari SUA sau echivalentul lor în monedă naţională la momentul executării hotărîrii, rezultată din contractul de cofinanţare nr. 1 din 19 noiembrie 2009; suma de 3 840 dolari SUA sau echivalentul lor în monedă naţională la momentul executării hotărîrii, cu titlu de dobîndă de întîrziere şi suma de 3 462 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Acţiunea reconvenţională depusă de către Tizu Svetlana a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Tizu Svetlana a contestat-o cu apel.

2 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2015 a fost respins apelul declarat de către Tizu Svetlana şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 20 martie 2015, Tizu Svetlana a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii la rejudecare. În susţinerea recursului s-a invocat că, la examinarea cauzei în ordine de apel, instanţa a încălcat normele de drept procedural, examinînd pricina în lipsa ei, cu toate că prin cerere a solicitat amînarea examinării cauzei din motivul aflării sale la serviciu. Referitor la termenul declarării recursului, Colegiul îl consideră depus în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentei la 30.01.2015 (f.d.127), iar la materialele pricinii lipseşte dovada recepţionării deciziei, astfel, recursul depus la 20 martie 2015 a fost declarat în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC.

Verificînd în limitele invocate în recurs legalitatea hotărîrilor atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Tizu Svetlana şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia adoptată de instanţa de apel corespunde cerinţelor art.239 CPC, fiind apreciate corect toate probele prezentate de părţi, toate circumstanţele cauzei fiind complet constatate, pricina fiind examinată cu respectarea normelor de drept material şi procedural.

În susţinerea poziţiei date, Colegiul ţine să reitereze prevederile art. art. 512 alin.(1), 513 alin. (1), 514 şi 572 alin. (2) Codul civil, conform cărora, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit.

În conformitate cu prevederile art. 602 alin. (1) Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. În conformitate cu art. 666 alin. (1) Cod civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice. 3 Conform art. 667 alin. (1) şi (3) Cod civil, părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor. Părţile pot încheia contracte care nu sînt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum şi contracte care conţin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte complexe).

Actele cauzei atestă că, la 19.11.2009 între ÎI,,Tizu Svetlana” şi Visterniceanu Sergiu a fost încheiat contractul de cofinansare nr. 1, potrivit căruia Visterniceanu Sergiu participă la cofinanţarea contractului nr. 04/11/2009 din 04.11.2009, cu suma de 8000 dolari SUA, începînd cu 20.11.2009. Tot din conţinutul contractului nominalizat rezultă că prezentul acord expiră la 25.12.2010, avînd ca efect restituirea sumei de 8000 dolari SUA. Pe parcursul judecării cauzei cu certitudine s-a constatat că, ÎI ,,Tizu Svetlana” nu şi-a îndeplinit obligaţiunile asumate prin contract şi nu a restituit suma de 8000 dolari SUA în termenul stabilit.

În conformitate cu art. 871 alin. (1) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. În opinia Colegiului, instanţele de judecată, examinînd obiectul prezentului litigiu, corect au aplicat prevederile contractului de împrumut, avînd în vedere că legea nu prevede în mod expres contracte de cofinanţare, iar clauzele contractului încheiat între părţi sunt comune contractului de împrumut, avînd la bază acordarea unei anumite sume de bani pentru o anumită perioadă de timp, cu restituirea acestei sumei la termenul de scadenţă.

Prin urmare, reieşind din conţinutul normelor citate şi a circumstanţelor constatate, instanţa de recurs consideră întemeiată concluzia instanţelor de judecată referitoare la încasarea de la Tizu Svetlana a sumei de 8000 dolari SUA, avînd în vedere că aceasta este susceptibilă răspunderii pentru neexecutarea de bună-credinţă şi în termenii stabiliţi a a obligaţiunilor contractuale. În conformitate cu art. 26 alin. (1) Cod civil, persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege. Iar conform art. 27 Cod civil, persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 845 din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţie. Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual. Întreprinderea individuală nu 4 este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.

Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi. Instanţa de recurs reţine că prezenta acţiune a fost formulată împotriva ÎI,,Tizu Svetlana” în persoana directorului şi fondatorului Tizu Svetlana. Conform deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 21.10.2013 s-a admis cererea privind radierea întreprinderii individuale şi s-a radiat din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali Întreprinderea Individuală ,,Tizu Svetlana”.

Astfel, din motiv că ÎI,,Tizu Svetlana” şi-a încetat activitatea şi nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale asumate în raport cu Visterniceanu Sergiu conform contractului nr. 1 din 19.11.2009, răspunderea patrimonială pentru obligaţiile asumate de întreprinderea sa individuală ,,Tizu Svetlana” o poartă recurenta Tizu Svetlana, de la care corect a fost încasată suma pretinsă. Totodată, prin prisma prevederilor art. 619 alin. (1) Cod civil, instanţele de judecată corect au dispus încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 3 840 dolari SUA, calculat de la data reţinerii plăţii împrumutului - 25.12.2010. Cît priveşte acţiunea reconvenţională depusă de Tizu Svetlana împotriva lui Visterniceanu Sergiu privind recunoaşterea nulă a actului juridic ca fiind unul fictiv, Colegiul o consideră neîntemeiată şi care corect a fost respinsă de către instanţele de judecată.

Conform art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Din sensul normei de drept citate rezultă că actul juridic este lovit de nulitate în cazul în care lipseşte unul din elementele definitorii şi anume intenţia de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii civile. În conformitate cu art.118 alin.(1) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Pentru a declara nulitatea actului juridic ca fiind fictiv este necesar ca partea interesată să prezinte probe pertinente că şi cealaltă parte a acţionat fără intenţia de a produce efecte juridice.

La caz, recurenta Tizu Svetlana, nu a prezentat probe că a încheiat contractul nr. 04/11/2009 din 04 noiembrie 2009, fără intenţia de a produce efecte juridice, iar în aceste condiţii nu poate fi vorba de un contract fictiv, deoarece nu se întrunesc cerinţele legale de existenţă a acestuia, motiv din care corect s-a ajuns la concluzia respingerii acţiunii reconvenţionale. 5 În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, reieşind din obiectul acţiunii şi temeiurile invocate, corect au ajuns la concluzia admiterii acţiunii iniţiale şi respingerii acţiunii reconvenţionale, şi conchide că o astfel de soluţie este justă, fapt ce rezultă din interpretarea corectă a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu.

Argumentul recurentei Tizu Svetlana precum că, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural prin faptul că a judecat pricina în absenţa unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu poate constitui temei de admitere a recursului în sensul declarat, dat fiind că actele cauzei denotă contrariul, fiind cu certitudine constatat că recurenta a fost legal înştiinţată depre examinarea pricinii în instanţa de apel, fapt ce se confirmă inclusiv şi prin cererea de amînare a şedinţei de judecată, din care rezultă că recurenta Tizu Svetlana cunoaştea despre data examinării cauzei.

În acest context, nu poate fi reţinut nici argumentul recurentei precum că instanţa de apel neîntemeiat a respins cererea privind amînarea examinării cauzei, or, la cererea de amînare nu au fost anexate probe care ar confirma cu certitudine motivul imposibilităţii de a se prezenta în şedinţa instanţei de apel, mai mult, conform art. 379 alin. (1), art. 205 alin. (4) CPC, neprezentarea în şedinţă de judecată a apelantului sau intimatului, a reprezentanţilor acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei, nu împiedică judecarea apelului. Instanţa, însă, este în drept să amîne şedinţa dacă va constata că neprezentarea este motivată. Dacă instanţei judecătoreşti nu i s-a comunicat motivul neprezentării în şedinţă de judecată a participantului la proces citat legal sau dacă instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării, pricina se examinează în absenţa acestuia.

Reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere că circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţa de apel şi prima instanţă, care au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, aplicînd corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Tizu Svetlana şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Tizu Svetlana.

Se menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 22 ianuarie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 30 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de 6 Visterniceanu Sergiu împotriva Svetlanei Tizu cu privire la încasarea sumei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată, şi la cererea reconvenţională depusă de către Tizu Svetlana împotriva lui Visterniceanu Sergiu cu privire la declararea nulităţii actului juridic. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Sveatoslav Moldovan Dumitru Mardari Valentina Clevadî 7