2r-606/15 — Declararea nulităţii hotărîrii adunării generale

prima instanţă: A. Catană dosar nr. 2r-606/15 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican DECIZIE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Moşoi Larisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moşoi Larisa împotriva SRL „Continent-M”, Moşoi Vladimir cu privire la recunoaşterea nulităţii hotărîrii adunării generale a fondatorilor SRL „Continent-M” şi la cererea reconvenţională a administratorului SRL „Continent-M”, Ciofu Valeriu, şi Moşoi Vladimir împotriva lui Moşoi Larisa cu privire la revendicarea actelor de constituire, a ştampilei, documentelor contabile şi de evidenţă a personalului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, prin care a fost respinsă cererea apelantei Moşoi Larisa privind repunerea în termen a cererii de apel şi restituit apelul declarat de către Moşoi Larisa ca fiind depus în afara termenului legal c o n s t a t ă : La 07 august 2013 Moşoi Larisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Continent-M”, Moşoi Vladimir cu privire la recunoaşterea nulităţii hotărîrii adunării generale a fondatorilor SRL „Continent-M”.

In motivarea acţiunii a indicat că, este asociata SRL „Continent-M” şi deţine 49% din capitalul statutar al întreprinderii date, iar celelalte 51% aparţin fostului ei soţ, Moşoi Vladimir. Susţine că Ia moment se află cu pîrîtul într-un litigiu de partajare a averii, inclusiv a activelor societăţii, ce se află pe rol la Judecătoria Centru mun. Chişinău. Recent însă a aflat că în conducerea societăţii a fost ales un nou administrator, un oarecare Ciofu Vladimir. Solicitînd informaţia de la Camera înregistrării de Stat vis-a-vis de SRL „Continent-M”, a primit la 29 iulie 2013 copiile proceselor -verbale a adunării generale a societăţii din data de 11 martie 2013 şi 22 martie 2013, din conţinutul cărora a aflat că în absenţa ei a fost ales de către Moşoi Vladimir un alt administrator, căruia şi urma să-i transmită toate actele întreprinderii ce se aflau la ea.

Invocă ilegalitatea acestor hotărîri a adunării generale, deoarece deşi Vladimir Moşoi deţinea 51% din voturi, fapt ce-i permitea înlocuirea unipersonală a administratorului întreprinderii, hotărîrea a fost adoptată cu încălcarea procedurii convocării adunării extraordinare, fără înştiinţarea asociaţilor despre data şi locul adunării generale, ordinea zilei etc. Or, conform art. 51 din Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007, adunarea generală extraordinară se convoacă de către consiliul societăţii sau de către administrator din proprie iniţiativă, precum şi la cererea scrisă a unuia ori mai multor asociaţi, care deţin cel puţin 10% din voturi ori a cenzorului.

Pe faptul convocării unei adunări generale extraordinare se emite obligatoriu o hotărîre, care potrivit art. 53 al. (1) a Legii nr. 135 din 14 iunie 2007, administratorul urmează să o expedieze obligatoriu fiecărui asociat, anexînd toată informaţia şi documentele necesare. Conform art. 54 al. (1) al aceleiaşi legi, hotărîrea privind convocarea adunării generale a asociaţilor se aduce la cunoştinţa fiecărui asociat prin scrisoare recomandată, expediată cu cel puţin 10 zile înainte de data ţinerii adunării.

În partea dată însă, Moşoi Vladimir, în calitate de administrator a SRL „Continent-M” la acel moment, nu a înştiinţat-o despre locul, data şi ordinea zilei a adunărilor generale extraordinare din 11 martie 2013 şi din 22 martie 2013. Indică că la Camera înregistrării de Stat, concomitent cu cererea de introducere a modificărilor referitor la datele organului executiv a persoanei juridice, Moşoi Vladimir a anexat şi nişte copii a scrisorilor expediate pe numele reclamantei. Însă aceasta susţine că astfel de scrisori nu a primit, deoarece au fost expediate pe o adresă necunoscută reclamantei din str. Sarmisegetusa 16 A mun. Chişinău. Ba mai mult, în perioada decembrie 2012 - mai 2013 a locuit la sora ei, în or.

Ialoveni str. Alexandru cel Bun 26 ap. 8, însă pe adresa dată reclamanta nu a primit nici o scrisoare. A mai indicat că, procesele-verbale din 11 martie 2013 şi din 22 martie 2013 au un conţinut identic, or acest fapt atestă că au fost întocmite concomitent. Nu este clar din conţinutul lor nici gradul legalităţii acestora, astfel se conturează o evidentă intenţie dolosivă a fostului administrator în vederea excluderii reclamantei din calitatea ei de asociat, prin trucarea deciziei adunării generale. Prin prisma art. 220 al. (1) şi art. 228 al. (1) Cod civil, cere reclamanta recunoaşterea nulităţii hotărîrilor adunării generale a SRL „Continent-M” expuse în procesele-verbale din 11 martie 2013 şi din 22 martie 2013, prin care s-a decis demisia lui Moşoi Vladimir din funcţia de administrator a întreprinderii şi desemnarea lui Ciofu Vladimir în calitate de administrator nou.

Administratorul SRL „Continent-M” - Ciofu Valeriu şi Moşoi Vladimir au depus cerere reconvenţională împotriva lui Moşoi Larisa cu privire la revendicarea actelor de constituire, a ştampilei, documentelor contabile şi de evidenţă a personalului. În motivarea acţiunii au indicat că, Moşoi Vladimir din 22 ianuarie 1993 şi pînă la 20 mai 2013 a fost asociat a SRL „Continent-M” cu o cotă-parte de 51% din capitalul statutar. Susţine că toate documentele contabile şi ştampila se păstrau la oficiul firmei aflat în mun. Chişinău şos. Hînceşti 2 of. 2, la care avea acces şi pîrîta. Deoarece conform hotărîrii din 20 mai 2013 a fost numit un alt administrator a societăţii, Ciofu Vladimir, toate actele aferente întreprinderii urmau a fi transmise acestuia pentru continuarea activităţii acesteia.

însă, la data deplasării la sediul firmei, reclamanţii au depistat lipsa documentelor de înregistrare a societăţii, a ştampilei şi documentelor contabile. Telefonînd-o pe Moşoi Larisa, aceasta a confirmat faptul că toate actele şi ştampila societăţii se află la ea şi nu le va restitui, deoarece le va folosi după propria dorinţă. Pentru a evita întreprinderea cărorva acţiuni ilegale din partea pîrîtei cu actele în cauză şi ştampila societăţii, cer reclamanţii obligarea Larisei Moşoi de a transmite administratorului SRL „Continent-M” - Ciofu Vladimir documentele de înregistrare a firmei în cauză, a ştampilei, documentelor contabile, de evidenţă a personalului etc., pe care le deţine ilegal, încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2014, a fost respinsă acţiunea iniţială şi admisă cererea reconvenţională, fiind obligată Moşoi Larisa de a restitui administratorului SRL „Continent-M” actele de constituire, a ştampilei, documentelor contabile şi documentelor de evidenţă a personalului societăţii. La 18 noiembrie 2014 Larisa Moşoi a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 octombrie 2014, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de apel şi admiterea acesteia în sensul declarat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015, a fost respinsă cererea apelantei Moşoi Larisa privind repunerea în termen a cererii de apel şi restituit apelul declarat de către Moşoi Larisa ca fiind depus în afara termenului legal.

La 21 mai 2015 Moşoi Larisa a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii judecătoreşti, admiterea cererii de repunere în termen a apelului declarat şi admiterea acestuia. Avînd în vedere că încheierea instanţei de apel a recepţionat-o la 13 mai 2015, termenul de declarare a recursului urmează a fi calculat din această dată. În motivarea recursului a indicat că, instanţa i-a încălcat dreptul la apărare, fiindu-i astfel limitat dreptul de acces la justiţie. Astfel, recurenta nu a fost asigurată la şedinţele de judecată cu participarea unui interpret, aceasta fiind vorbitoare de limba rusă, or acest rol şi l-a asumat fostul ei reprezentant, Procopii Viorel, care s-a constatat a fi în relaţii de cîrdăşie cu intimatul.

In circumstanţele date, avocatul ei nu i-a explicat termenul de declarare a apelului, din care cauză a şi fost omis din motive întemeiate. Ba mai mult, Larisa Moşoi nu a primit personal hotărîrea primei instanţe. Susţine că şi hotărîrea motivată a fost eliberată cu încălcarea termenului prevăzut de art. 236 al. (6) CPC, cu depăşirea termenului de 15 zile de la data solicitării întocmirii hotărîrii integrale. Respectiv, aceasta a fost în imposibilitate de a indica în cererea de apel motivele de fapt şi de drept pe marginea hotărîrii contestate. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele cauzei, prin încheierea din 28 aprilie 2015, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererii apelantei privind repunerea în termen a cererii de apel şi a restituit apelul declarat de către Larisa Moşoi ca fiind depus în afara termenului legal.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la declararea apelului de către Larisa Moşoi în afara termenului legal este justificată. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. În conformitate cu art. 111 al.

(3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău, prin care a fost respinsă acţiunea lui Moşoi Larisa şi admisă cererea reconvenţională a administratorului SRL „Continent-M”, Ciofu Valeriu, şi Moşoi Vladimir, a fost emis şi pronunţat la 09 octombrie 2014. Prin urmare, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea de la 10 octombrie 2014, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărîrii contestate şi a expirat la 10 noiembrie 2014 (avînd în vedere că ziua de 08 noiembrie 2014, ultima zi a termenului, era una nelucrătoare), aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului.

În conformitate cu art. 113 al. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Contrar normelor procedurale enunţate, Moşoi Larisa a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 18 noiembrie 2014 (f.d. 117), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC.

Moşoi Larisa odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, or afirmarea recurentei precum că hotărîrea motivată a fost recepţionată de avocatul acesteia abia la 17 noiembrie 2014, nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs ca temei justificativ de repunere în termen a apelului, în cazul în care art. 362 alin. (1) CPC prevede expres că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii. Ba mai mult, recurenta prin prisma art. 365 al. (11) CPC, nu era lipsită de dreptul de a depune o cerere de apel suplimentară după data întocmirii hotărîri integrale.

Astfel, având cunoştinţă despre existenţa hotărârii contestate, recurenta trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Ham versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă şi de a îndeplini actele procedurale în termenii prevăzuţi de lege, fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea neîntemeiată a termenului prescris la depunerea apelului.

Totodată, instanţa de recurs reţine că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice. Nu pot fi reţinute argumentele recurentei precum că pricina a fost judecată cu încălcarea regulii privind limba de desfăşurare a procesului, în situaţia în care aceasta nu a fost asigurată cu participarea unui interpret, or materialele cauzei atestă contrariul.

Astfel, din conţinutul proceselor - verbale a şedinţelor de judecată din prima instanţă rezultă că la toate şedinţele la care a participat Moşoi Larisa, a fost asigurată prezenţa interpretului (f.d. 82, 97,100), iar la şedinţele cînd aceasta a lipsit, interesele ei erau reprezentate de avocatul Viorel Procopii. Sunt irelevante şi argumentele recurentei precum că termenul de declarare a apelului a fost omis din cauza inacţiunilor avocatului ei Viorel Procopii, care a acţionat în detrimentul intereselor acesteia, or prin prisma art. 75 al. (4) CPC, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi.

Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurentă sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Moşoi Larisa.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 aprilie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moşoi Larisa împotriva SRL „Continent-M”, Moşoi Vladimir cu privire la recunoaşterea nulităţii hotărîrii adunării generale a fondatorilor SRL „Continent-M” şi la cererea reconvenţională a administratorului SRL „Continent-M”, Ciofu Valeriu, şi Moşoi Vladimir împotriva lui Moşoi Larisa cu privire la revendicarea actelor de constituire, a ştampilei, documentelor contabile şi de evidenţă a personalului. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat