2ra-2087/15 — Modificarea ordinului de angajare, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă

Prima instanţă, Jud. Bălţi: D. Stănilă dosarul nr. 2ra-2087//15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: Al. Gheorghieş, N. Chircu, A. Albu ÎNCHEIERE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Uncu Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Uncu Vasile împotriva Întreprinderii Municipale „Direcţia de troleibuze din Bălţi” cu privire la modificarea ordinului de angajare, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Vasile Uncu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 02 iunie 2014, c o n s t a t ă La 05 aprilie 2013, Uncu Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” cu privire la modificarea ordinului de angajare, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă.

În motivarea acţiunii reclamantul Uncu Vasile a indicat că, la 01 iunie 2000 a fost angajat la ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” în funcţie permanentă de jurist, pe un termen nedeterminat, pe o unitate întreagă din statele de personal, încheind în acest sens un contract individual de muncă. Însă, ulterior, din extrasul ordinului ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” nr. 43-C din 10 iulie 2000, care nu i-a fost adus la cunoştinţă în termenul şi modul prevăzut de lege, contrar clauzelor contractului individual de muncă din 01 iunie 2000, a aflat că dînsul a fost angajat în funcţie de jurist la întreprinderea dată prin cumul pe 0,5 salariu, fiind astfel în mod tendenţios încălcate clauzele referitoare la modul de angajare, de întocmire şi aducere la cunoştinţă a ordinului respectiv.

Susţine că la 13 noiembrie 2012, pîrîta ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” în mod ilegal şi unilateral a emis ordinul nr. 42-C, prin care dînsul a fost concediat din funcţia de jurist în temeiul art. 86 lit. (s) Codul muncii – încheierea, vizînd salariaţii ce prestează munca prin cumul, a unui contract individual de muncă cu o altă persoană 1 care va exercita profesia, specialitatea sau funcţia respectivă ca profesie, specialitate sau funcţie de bază. Cu ordinul de concediere nominalizat a făcut cunoştinţă la 15 ianuarie 2013. Consideră reclamantul că ordinul ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” nr. 42-C din 13 noiembrie 2012 este ilegal şi neîntemeiat, deoarece contravine clauzelor contractului individual de muncă, avînd în vedere că dînsul a fost angajat la întreprinderea dată pe un termen nedeterminat şi în funcţie permanentă în calitate de jurist, exercitând-o ca pe profesie şi nicidecum prin cumul pe 0,5 salariu.

Cere Uncu Vasile modificarea ordinului ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” nr. 43-C din 10 iulie 2000, conform clauzelor contractului individual de muncă negociate între părţi la momentul încheierii acestuia în partea ce ţine de stabilirea muncii prestate şi anume excluderea din ordin a menţiunii „prin cumul pe 0,5 salariu”. Anularea ordinului ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” nr. 42-C din 13 noiembrie 2012 cu privire la concediere cu restabilirea lui în funcţia anterior deţinută şi încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi cheltuielile de judecată. Pe parcursul examinării pricinii reclamantul Uncu Vasile a depus cerere suplimentară, invocînd că deşi consideră că nu a omis termenul de 3 luni de contestare a ordinului de concediere, totuşi solicită repunerea în termenul de prescripţie, motivînd că abia la 15 ianuarie 2013 a făcut cunoştinţă cu ordinul nominalizat, iar la 25 ianuarie 2013 a sesizat Procuratura mun.

Bălţi privind înaintarea acţiunii civile întru apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime încălcate de către ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi”. La 12 februarie 2013, Procuratura mun. Bălţi a depus la Judecătoria Bălţi în interesele dînsului cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi”, însă prin încheierea Judecătoriei Bălţi din 17 februarie 2013, s-a refuzat în primirea acesteia în temeiul art. 71 alin. (2) CPC. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 02 iunie 2014, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 noiembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Vasile Uncu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 02 iunie 2014. La 25 iunie 2015, Vasile Uncu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 02 iunie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului Uncu Vasile a invocat ilegalitatea şi netemeinicia hotărîrilor instanţelor de judecată ierarhic inferioare. La 20 iulie 2015, în adresa intimatei ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” a fost expediată copia recursului declarat de către Uncu Vasile cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Intimata ÎM „Direcţia de troleibuze din Bălţi” nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Uncu Vasile este inadmisibil, din următoarele considerente. 2 În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. Conform art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de către Uncu Vasile urmează a fi considerat inadmisibil din motiv că este depus cu omiterea termenului de declarare a recursului. Materialele cauzei relevă cu certitudine că copia deciziei redactate Curţii de Apel Bălţi din 13 noiembrie 2014 a fost expediată recurentului Uncu Vasile prin scrisoare recomandată la 20 decembrie 2014, la locul de domiciliu indicat personal de către acesta în cererea din 17 noiembrie 2014, şi anume: mun. Bălţi, str. 26 Martie, 20/5, (f.d. 158-159) şi recepţionată, contra semnătură, la 14 ianuarie 2015, fapt ce rezultă din avizul poştal de recepţie (f.d.

161). Însă, abia la 25 iunie 2015, peste termenul prevăzut de art. 434 CPC, Uncu Vasile, prin intermediul ÎS „Poşta Moldovei”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, invocînd că decizia recurată i-a fost expediată, la solicitarea repetată a dînsului, de către Judecătoria Bălţi la 27 aprilie 2015 prin scrisoarea nr. 12894. Instanţa de recurs reţine că în cererea de recurs Uncu Vasile nu a indicat nici un argument din care cauză s-a adresat Judecătoriei Bălţi privind eliberarea copiei deciziei redactate a Curţii de Apel Bălţi din 13 noiembrie 2014, tocmai la 14 aprilie 2015, deşi după cum supra s-a menţionat dînsul deja recepţiona-se odată, prin aviz poştal de recepţie, decizia recurată, şi anume la 14 ianuarie 2015. În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Prin urmare, în speţă, termenul de declarare a recursului a început să curgă din data de 15 ianuarie 2015, ziua imediat următoare datei comunicării deciziei contestate, ultima zi de depunere a cererii de recurs fiind 16 martie 2015, avînd în vedere că 15 martie 2015 era zi de duminică. Însă, prezentul recurs a fost declarat abia la 25 iunie 2015 cu omiterea evidentă a termenului legal prevăzut de art. 434 CPC. Deci, se atestă cu certitudine că prezentul recurs a fost depus de către Uncu Vasile în afara termenului prevăzut de lege, acesta fiind unul de decădere şi nesusceptibil restabilirii, ceea ce condiţionează declararea recursului ca fiind inadmisibil. Alte argumente invocate în recursul declarat de către Uncu Vasile nu au relevanţă, deoarece nu justifică în nici un mod omiterea termenului de depunere a cererii de recurs şi urmează a fi respinse.

Se reiterează că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea standardelor înserate în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată, chiar şi cu o singură zi, a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătoreşti emise în instanţele de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

3 În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Ponomaryov contra Ucrainei din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, unde se notează că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluţie care ar putea înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că recurentul a depus cererea de recurs cu omiterea evidentă a termenului de declarare a recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că în temeiul art. 433 lit. b) CPC, recursul lui Uncu Vasile urmează a fi considerat ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Uncu Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva 4