2rac-203/15 — Încasarea remuneraţiei de autor şi a penalităţilor

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 2rac-203/15 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Galina Stratulat, Iuliana Oprea Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova împotriva Întreprinderii cu capital străin „Media Production” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea remuneraţiei de autor şi a penalităţilor şi obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Media Production” societate cu răspundere limitată, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 05 martie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 06 februarie 2013, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Media Production” SRL cu privire la încasarea remuneraţiei de autor şi a penalităţilor şi obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin obţinerea Licenţei generale (Acord) de tip RTV nr. 132, eliberată la 18 decembrie 2008 de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM, ÎCS „Media Production” SRL, conform pct. 4.1 lit. a) din Licenţa generală, s-a obligat să achite trimestrial remuneraţia de autor în cuantum de 9000 lei pînă la data de 15 a lunii ce urmează după trimestrul raportat şi concomitent să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate.

Menţionează că pârâta nu şi-a onorat obligaţiile contractuale asumate, neachitând remuneraţia de autor pentru perioada trimestrul II al anului 2011- trimestrul IV al anului 2012 în mărime de 63000 lei şi neprezentând darea de seamă pentru perioada trimestrul IV al anului 2008-trimestrul IV al anului 2012. Susţine că conform pct. pct. 4.2 şi 5.3 din Licenţa generală, în cazul neonorării la timp a obligaţiei de plată, ÎCS „Media Production” SRL va fi obligată să achite o penalitate de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere, cît şi o penalitate în mărimea unui salariu minim (18 lei) pentru fiecare zi de întârziere e prezentare a dărilor de seamă privind creaţiile utilizate.

Afirmă că pârâtei i-au fost calculate următoarele penalităţi: 23760 lei – penalitatea de întârziere de 2% din suma datorată pentru 112 zile – trimestrul III al anului 2012 şi 20 zile – trimestrul IV al anului 2012 de întârziere cu plata şi 2376 lei – penalitatea contractuală în mărimea unui salariu minim (18 lei) pentru 112 zile – trimestrul III al anului 2012 şi 20 zile – trimestrul IV al anului 2012 de întârziere a prezentării dărilor de seamă privind creaţiile utilizate. Invocă că în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă şi extrajudiciară, la 28 decembrie 2012, în adresa pârâtei a fost expediată o pretenţie, prin care a fost solicitată achitarea în termen de 15 zile a datoriei acumulate, însă aceasta a fost lăsată fără răspuns.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a sumei de 63000 lei, cu titlu de remuneraţie de autor pentru perioada trimestrul II al anului 2011 – trimestrul IV al anului 2012, a sumei de 23760 lei, cu titlu de penalitate de întârziere de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere cu plata şi a sumei de 2376 lei, cu titlu de penalitate contractuală în mărimea unui salariu minim (18 lei) pentru fiecare zi de întârziere a prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate şi obligarea pârâtei să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrul IV al anului 2008-trimestrul IV al anului 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 05 martie 2014 acţiunea a fost admisă, au fost încasate din contul ÎCS „Media Production” SRL în beneficiul Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM remuneraţia de autor pentru perioada trimestrul II al anului 2011 – trimestrul IV al anului 2012 în sumă de 63000 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 23136 lei şi penalitatea în sumă de 2376 lei pentru neprezentarea în termen a dărilor de seamă şi obligarea ÎCS „Media Production” SRL să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrul IV al anului 2008-trimestrul IV al anului 2012. A fost încasată de la ÎCS „Media Production” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2674,08 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014 a fost admis apelul declarat de către ÎCS „Media Production” SRL, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 27 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurenta Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, fiind emisă ca rezultat al interpretării şi aplicării eronate a legii materiale.

Menţionează că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 667 alin. (2) din Codul civil şi nu a aplicat prevederile art. art. 10, 24, 26-28 şi 36 din Legea nr. 293 din 23 noiembrie 1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi ale art. art. 11, 33, 48 şi 49 din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care urmau a fi aplicate în speţă, concluzionând contrar legii că Acordul litigios ar fi fost reziliat la 01 aprilie 2011. Susţine că intimata nu a demonstrat, iar instanţa de apel nu a constatat nici o împrejurare, care să denote că intimata nu ar mai realiza activităţi de radio şi televiziune. Afirmă că instanţa de apel nu a reţinut nici o circumstanţă, care să probeze că intimata ar fi încetat să valorifice după 01 aprilie 2011 opere protejate din repertorul recurentei.

Invocă că este eronată concluzia instanţei de apel precum că în speţă, recurenta ar fi colectat ilegal remuneraţia de autor. Mai invocă că din data constituirii şi pînă în prezent, recurenta a fost, în mod constant, avizată în calitate de OGC. Consideră nefondat argumentul intimatei, reţinut de instanţa de apel, precum că odată cu adoptarea Legii nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, recurenta ilegal ar fi încasat remuneraţia de autor, inclusiv de la intimată pe motiv că avizul dat de recurentă în temeiul Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994 şi-a pierdut valabilitatea. Menţionează că prin decizia AGEPI din 14 decembrie 2010, adoptată conform Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994, recurenta a fost avizată să activeze în calitate de OGC în perioada 01 august 2010-01 august 2012, având inclusiv şi dreptul de a elibera licenţe.

Susţine că Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 nu prevede că avizele acordate în temeiul Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994 se anulează. Afirmă că ţinând cont de art. 6 alin. (1) din Codul civil, avizul dat de AGEPI a fost valabil pînă la 01 august 2012. Invocă că în perioada 01 august 2012-05 decembrie 2012, AGEPI a fost în imposibilitate de a aviza vreun OGC, deoarece prin încheierile Curţii de Apel Chişinău s-a dispus, cu titlu de măsuri de asigurare, interzicerea procedurilor de avizare a OGC-urilor. Mai invocă că în virtutea prevederilor art. 36 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 293 din 23 noiembrie 1994 şi art. 48 alin. (4) din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010, recurenta, la fel ca şi oricare alt OGC, este în drept să colecteze remuneraţia de autor în temeiul licenţelor eliberate în perioada în care a dispus de avizul AGEPI.

Reţine că concluzia instanţei de apel precum că recurenta ar fi colectat ilegal remuneraţia de autor în perioada în care nu dispunea de un aviz nou este contrară prevederilor art. alin. (1) lit. a) din Legea n. 293 din 23 noiembrie 1994 şi art. 48 alin. (4 ) din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010, dar şi practicii AGEPI. Susţine că AGEPI a confirmat dreptul recurentei de a colecta pînă la sfârşitul anului financiar 2012 remuneraţia de autor, în temeiul licenţelor eliberate anterior. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 29 iulie 2015 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 18 decembrie 2008, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM a eliberat ÎCS „Media Production” SRL licenţa generală (Acord) nr. 132 privind condiţiile de reproducere în emisiuni televizate a operelor ocrotite de drepturile de autor şi conexe.

Conform pct. pct. 4.1 şi 4.2 din licenţa generală enunţată, pentru valorificarea creaţilor, beneficiarul se obligă, trimestrial, în termen de 15 zile după trimestrul raportat, să achite Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM remuneraţie de autor în sumă lunară pentru întregul volum de creaţii artistice – 3000 lei, iar pentru fiecare zi de întârziere cu plata, beneficiarul este obligat să achite Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM penalităţi în cuantum de 2% din suma datorată.

Conform pct. pct. 5.1 şi 5.3 din licenţa generală enunţată, beneficiarul se obligă, trimestrial, nu mai târziu de 15 zile după trimestrul raportat, să prezinte Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM raportul financiar privind încasările beneficiarului în trimestrul raportat şi darea de seamă privind creaţiile valorificate după modelul indicat în anexele la acest acord, precum anexa nr. 1 (privind creaţiile muzicale), nr. 2 (creaţiile audiovizuale), nr. 3 (creaţiile grafice), nr. 5 (creaţiile muzicale în reclamă), nr. 6 (darea de seamă totală) şi nr. 7 (creaţiile de drepturi „mari”), iar pentru încălcarea termenului de prezentare a dării de seamă, beneficiarul se obligă să achite Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM câte un salariu minim (18 lei) pentru fiecare zi de întârziere.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM a solicitat încasarea de la ÎCS „Media Production” SRL a sumei de 63000 lei, cu titlu de remuneraţie de autor pentru perioada trimestrul II al anului 2011 – trimestrul IV al anului 2012, a sumei de 23760 lei, cu titlu de penalitate de întârziere de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere cu plata şi a sumei de 2376 lei, cu titlu de penalitate contractuală în mărimea unui salariu minim (18 lei) pentru fiecare zi de întârziere a prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate şi obligarea acesteia să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrul IV al anului 2008-trimestrul IV al anului 2012. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, încasând din contul ÎCS „Media Production” SRL în beneficiul Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM remuneraţia de autor pentru perioada trimestrul II al anului 2011 – trimestrul IV al anului 2012 în sumă de 63000 lei, penalitatea de întârziere în sumă de 23136 lei şi penalitatea în sumă de 2376 lei pentru neprezentarea în termen a dărilor de seamă şi obligând ÎCS „Media Production” SRL să prezinte dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrul IV al anului 2008-trimestrul IV al anului 2012. Ulterior,

instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către ÎCS „Media Production” SRL, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una întemeiată şi legală.

Conform pct. 8.1 din licenţa generală (Acord) nr. 132 privind condiţiile de reproducere în emisiuni televizate a operelor ocrotite de drepturile de autor şi conexe din 18 decembrie 2008, prezenta licenţă intră în vigoare la 18 decembrie 2008 şi este valabilă pînă la 31 decembrie 2009. Prin acordul tacit al părţilor termenul de valabilitate al prezentei licenţe se va prelungi automat pentru termenul următor de un an pînă cînd una din părţi nu va informa cealaltă parte despre rezilierea ei, dar nu mai tîrziu decît cu 30 de zile pînă la data de la care licenţa se va considera reziliată.

Actele pricinii denotă faptul că intimata ÎCS „Media Production” SRL, prin notificarea nr. 90 din 20 aprilie 2011, recepţionată de către recurentă Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM la 21 aprilie 2011, a înştiinţat despre intenţia de reziliere a contractului nr. 132, începând cu 01 aprilie 2011, însă Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM nu a dat nici un răspuns la această notificare (f. d. 37). Ulterior, ÎCS „Media Production” SRL, prin scrisoarea nr. 219 din 05 iulie 2012, recepţionată de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM la 05 iulie 2012, a reamintit despre rezilierea contractului enunţat, asumându-şi responsabilitatea achitării datoriilor existente formate pînă la 01 aprilie 2011 (f.d.38).

Prin actul verificărilor reciproce, intimata ÎCS „Media Production” SRL a confirmat datoria faţă de Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM în sumă de 42000 lei, pe care a achitat-o la 06 iulie 2012, adică pînă la intentarea acestei acţiuni, astfel, neavând faţă de recurentă nici o obligaţie sau datorie. La caz, se mai reţine că conform art. 48 alin. (5) din Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, organizaţia de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea dacă este înregistrată ca organizaţie în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi este avizată în calitate de organizaţie de gestiune colectivă de către AGEPI.

Din materialele dosarului rezultă că Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM a colectat remuneraţia de autor, inclusiv şi de la ÎCS „Media Production” SRL, pentru perioada în care nu era avizată de către AGEPI, avizarea fiind efectuată prin decizia Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr.2/2146 din 05 decembrie 2012, abrogată prin decizia ASPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013 (f. d. 81). De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 09 noiembrie 2012, a fost emisă ordonanţa privind începerea urmării penale, prin care s-a dispus începerea urmării penale în privinţa Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM pe faptul practicării ilegale ale activităţii de întreprinzător soldată cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari (f. d. 82). În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel temeinic şi legal a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar argumentele invocate de către recurenta Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din RM în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova împotriva Întreprinderii cu capital străin „Media Production” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea remuneraţiei de autor şi a penalităţilor şi obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iuliana Oprea Ion Druţă Ion Corolevschi