2ra-1545/15 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului de uz public cale de acces

prima instanţă: I.Naşco dosarul nr. 2ra-1545/15 instanţa de apel: V.Pruteanu, L.Popova, A.Gavriliţă DECIZIE 02 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Judecător: Tatiana Vieru, Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Sveatoslav Moldovan, Ion Guzun, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Timotin Tudor prin intermediul reprezentantului – avocatul Aureliu Scorţescu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Timotin Tudor împotriva lui Grosu Efim privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului de uz public – cale de acces, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Timotin Tudor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 09 septembrie 2014, c o n s t a t ă : La 15 aprilie 2014, Timotin Tudor s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Grosu Efim privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului de uz public – cale de acces.

În motivarea acţiunii reclamantul Timotin Tudor a indicat că este proprietarul caselor de locuit individuale cu nr. cadastral 8530202.049.01 şi 8530202.049.02, situate ambele într-o ogradă, în satul Răscăieţii-Vechi, raionul Ştefan Vodă, ceea ce se confirmă prin certificatul de moştenitor testamentar nr. 6240 din 14.08.2013 anexat la dosar, iar proprietarii terenurilor adiacente, adică vecinii săi sunt Timotin Nichita şi pîrîtul Grosu Efim. Între casele lor există o hudiţă care serveşte drept cale de acces pentru trei case. Menţionează reclamantul că, în toamna anului 2012, pîrîtul Grosu Efim a instalat ilegal o poartă pe hudiţa indicată, circumstanţă care în opinia acestuia constituie un impediment pentru exploatarea normală a gradinei din spatele casei sale, motiv pentru care s-a adresat în acest sens cu o cerere către arhitectorul - şef al raionului Ştefan Vodă.

Conform răspunsului arhitectului - şef al raionului Ştefan Vodă din 14.10.2013, accesul existent este legal, dar îngrădirea lui este interzisă, deoarece această hudiţă este teren public. În acest context, a solicitat de nenumărate ori atît administraţiei publice locale (Consiliului sătesc s. Răscăieţi), care este responsabilă de drumurile publice, cît şi 1 nemijlocit vecinului Grosu Efim de a înlătura îngrădirea instalată samovolnic, însă pînă în prezent nu s-au întreprins careva măsuri, ba din contra Primăria s. Răscăieţi l-a informat că poarta instalată nu-i îngrădeşte accesul la proprietatea sa şi dînşii urmează să se clarifice între ei.

În asemenea circumstanţe, nu este clară poziţia Consiliului local al satului Răscăieţi, deoarece accesul nominalizat face parte din terenuri de uz public a localităţii, iar modul de gestionare a terenurilor enunţate este de componenţa Consiliului local sătesc Răscăieţi, care urma să pună în discuţie la şedinţele sale problema în cauză şi să adopte în acest sens o decizie legală şi în termen, fapt ignorat de către ultima. A mai invocat că, s-a adresat personal inginerului cadastral din satul Răscăieţi pentru a efectua măsurările căii de acces îngrădită de pîrîtul Grosu Efim, însă acesta l-a refuzat, din care considerente singur a efectuat aceste măsurări şi anume: lăţimea căii de acces constituie 3,30 metri, iar lungimea – 45 metri.

Consideră că, pîrîtul Grosu Efim urmează să fie obligat să înlăture obstacolele create ilegal, deoarece i se îngrădeşte exercitarea dreptului de proprietate asupra gospodăriei sale, pe motiv că nu poate intra cu tractorul în grădină pentru a efectua lucrările agricole. Totodată susţine că, multiplele solicitări adresate pîrîtului în mod extrajudiciar de a înlătura obstacolele create ilegal nu s-au soldat cu succes. Solicită reclamantul Timotin Tudor, obligarea pîrîtului Grosu Efim de a înlătura obstacolele instalate neautorizat (poarta) de pe terenul de uz public hudiţa - calea de acces, cu lăţimea de 3,30 metri şi lungimea de 45 metri întru folosirea acesteia, precum şi încasarea din contul ultimului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 100 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 650 lei, iar în total suma de 750 lei (f.d.f.d.4-5,55).

Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 09 septembrie 2014, acţiunea înaintată de către Timotin Tudor a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.63). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, a fost respins apelul declarat de către Timotin Tudor, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 09 septembrie 2014 (f.d.89). Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti enunţate, la 30 aprilie 2015, Timotin Tudor prin intermediul reprezentantului – avocatul Aureliu Scorţescu, a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Ştefan Vodă din 09 septembrie 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea cererii de recurs, s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și care urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, iar instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că instanţele ierarhic inferioare greşit au concluzionat că în prezenta speţă recurentul a pretins că terenul litigios este drum public, or, niciuna din părţi nu a invocat acest lucru în cadrul examinării cauzei.

2 La fel, a indicat că, instanţele de judecată incorect au constatat că, administraţia publică locală a emis un act de dispoziţie prin care ar fi transmis intimatului în folosinţă exclusivă terenul litigios, or, actul la care instanţa de apel face trimitere nu poate fi luat în consideraţie ca o permisiune de a instala poarta, deoarece acesta nu este un act de dispoziţie, pe motiv că, acesta nu conţine atributele necesare unui document, cum ar fi data, locul emiterii. Plus la aceasta, indică că, accesul şi deplasarea terenului litigios care este de utilitate publică fără o destinaţie specială poate fi îngrădit doar în baza unei decizii a administraţiei publice locale, fapt ce la caz lipseşte.

Urmează a fi apreciat şi faptul că, în instanţa de fond recurentul Timotin Tudor nu a fost asistat de avocat, astfel fiind lipsit de asistenţă juridică calificată. Consideră că, în prezenta speţă instanţele de judecată urmau să o atragă în proces în calitate de intervenient accesoriu pe administraţia publică locală. Totodată, la materialele dosarului nu sunt anexate careva probe care ar susţine afirmaţia făcută de intimat precum că terenul nu este de utilitate publică ci este proprietate privată a administraţiei publice locale. În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de respingere a acţiunii (f.d.97-98).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 11 martie 2015 (f.d.89), iar recursul a fost depus la 30 aprilie 2015 (f.d.97-98). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Timotin Tudor prin intermediul reprezentantului – avocatul Aureliu Scorţescu, a fost declarat în termen. La 25 mai 2015, în adresa lui Grosu Efim a fost expediată copia recursului declarat de către Timotin Tudor prin intermediul reprezentantului – avocatul Aureliu Scorţescu, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs (f.d.102).

La 08 iunie 2015, Grosu Efim prin intermediul reprezentantului – avocatul Alexandru Caciur a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de către Timotin Tudor prin intermediul reprezentantului – avocatul Aureliu Scorţescu ca fiind inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Timotin Tudor prin intermediul reprezentantului – avocatul Aureliu Scorţescu a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul este întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărîri, de admitere a acţiunii.

3 În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este în drept, să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Astfel, Colegiul a stabilit că, reclamantul – recurent Timotin Tudor este proprietarul caselor de locuit individuale cu nr. cadastral 8530202.049.01 şi 8530202.049.02, situate ambele într-o ogradă, în satul Răscăieţii-Vechi, raionul Ştefan Vodă, ceea ce se confirmă prin certificatul de moştenitor testamentar nr. 6240 din 14.08.2013 şi Extrasul din registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacţiilor anexate la dosar (f.d.f.d.8,9), iar proprietarii terenurilor adiacente, adică vecinii recurentului sunt: Timotin Nichita şi pîrîtul Grosu Efim.

Colegiul judiciar reține prin prisma dispoziţiilor art. 123 alin. (6) CPC, care statuează expres că, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat și, a art. 131 alin. (4) CPC, care reglementează că, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor, că pe tot parcursul judecării pricinii în fond şi în apel reclamantul Timotin Tudor a insistat asupra faptului că, între casele vecinilor există o hudiţă care serveşte drept cale de acces pentru trei case, iar începînd cu toamna anului 2012, pîrîtul Grosu Efim a instalat ilegal o poartă pe hudiţa indicată, iar ultimul nu a negat acest fapt, indicînd doar că suprafaţa pe care o foloseşte nu este de utilitate publică, ci este proprietate privată a administraţiei publice locale, Primăria s. Răscăieţi, care i-a permis instalarea porţii pe terenul (hudiţa) vizat.

Tot actele cauzei atestă că, Timotin Tudor a solicitat de nenumărate ori atît administraţiei publice locale (Consiliului sătesc s. Răscăieţi), care este responsabilă de drumurile publice, cît şi nemijlocit vecinului – intimatului Grosu Efim de a înlătura îngrădirea instalată samovolnic, însă pînă în prezent nu s-au întreprins careva măsuri, motiv pentru care a sesizat instanţa de judecată cu prezenta acţiune. Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță, avînd ca obiect înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii cu respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată (f.d.63). Concluziile primei instanţe, au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel (f.d.89).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanța de fond este greşită. Cu referire la soluţia instanţelor de judecată la solicitarea reclamantului Timotin Tudor, invocată în cererea de chemare în judecată, privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, Colegiul judiciar consideră oportun de a reitera în prezenta speţă dispoziţiile art. 75 alin.alin. (1)-(3) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436 din 28.12.2006 care statuează că, din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public local.

Interesul public implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice 4 activitate care satisface necesităţile colectivităţii, fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei. La categoria bunurilor domeniului public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sînt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile, străzile, pieţele, obiectivele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecţie şi zonele sanitare, precum şi alte obiective care, conform legii, nu aparţin domeniului public al statului. Bunurile domeniului public de interes local sînt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile.

Totodată, potrivit art. 77 alin.alin. (3)-(5) din aceeaşi lege, bunurile domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în locaţiune, în condiţiile legii. Înstrăinarea bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului, schimburile de terenuri, delimitarea, partajul sau trecerea bunurilor dintr-un domeniu în altul, renunţarea la drepturi sau recunoaşterea de drepturi şi obligaţii se fac prin decizie a consiliului local sau raional, în temeiul expertizei. Înstrăinarea, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor stabilite expres prin lege.

Instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de aceste prevederi legale şi neîntemeiat au respins pretenţia recurentului Timotin Tudor privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, or, din materialele cauzei s-a constat cu certitudine că, strada (hudiţa) care serveşte drept cale de acces pentru trei case, proprietari ai căror sunt recurentul Timotin Tudor şi vecinii săi Timotin Nichita şi pîrîtul Grosu Efim, face parte din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale a satului Răscăieţi, or. Ştefan-Vodă. Chiar şi în cazul în care, aceasta nu ar avea conform Planului urbanistic al localităţii statut de drum public, acesta este un teren public, strict delimitat, care pe parcursul anilor fiind folosit de persoane atît pentru exploatarea gradinilor cît şi pentru deplasarea pietonală, a căpătat destinaţie de drum.

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs cu privire la faptul că instanţele de judecată greşit au concluzionat despre necesitatea respingerii acţiunii, sunt întemeiate şi urmează a fi admise, or, conform răspunsului arhitectului - şef al raionului Ştefan Vodă din 14.10.2013, accesul existent pe hudiţa aflată în satul Răscăieţii-Vechi, raionul Ştefan Vodă este legal, iar îngrădirea acestuia este interzisă, deoarece această hudiţă este teren public (f.d.11).

Cît privesc argumentele instanţelor ierarhic inferioare precum că, Primăria satului Răscăieţii-Vechi, raionul Ştefan Vodă i-a permis pîrîtului să instaleze poarta pe hudiţa menţionată, ceea ce se confirmă prin Actul de constatare anexat la dosar, acestea sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate, or, actul enunţat nu poate fi luat în consideraţie ca o permisiune de a instala poarta, deoarece acesta nu este un act de dispoziţie. De menţionat că, acesta este un act de constatare şi nu conţine atributele necesare unui document, cum ar fi data şi locul emiterii.

5 În contextul celor indicate, Colegiul judiciar consideră că, în situaţia în care s-a stabilit că poarta instalată atentează în mod inadmisibil asupra dreptului recurentului la exploatarea normală a gradinei din spatele casei sale, este întemeiată cerinţa lui Timotin Tudor privind înlăturarea obstacolelor în folosirea hudiţii, cu obligarea pîrîtului Grosu Efim de a înlătura obstacolele instalate neautorizat (poarta) de pe terenul de uz public (hudiţa – cale de acces). Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Timotin Tudor şi indică la netemeinicia deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţei, fapt ce impune casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de către Timotin Tudor să fie admisă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Timotin Tudor prin intermediul reprezentantului – avocatul Aureliu Scorţescu. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 09 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Timotin Tudor împotriva lui Grosu Efim privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului de uz public – cale de acces, cu pronunţarea unei noi hotătîri, după cum urmează: Se admite acţiunea înaintată de Timotin Tudor împotriva lui Grosu Efim privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului de uz public – cale de acces.

Se obligă Grosu Efim să înlăture obstacolele (poarta) instalată neautorizat pe terenul de uz public – cale de acces, din satul Răscăieţii-Vechi, raionul Ştefan Vodă. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru judecători: Tamara Chişca-Doneva Sveatoslav Moldovan Ion Guzun Valentina Clevadî 6