2ra-1758/15 — Încasarea pensiei de întreţinere

prima instanţă: O.Şcolnic dosarul nr. 2ra-1758/15 instanţa de apel: T.Duca, S.Procopciuc, E.Grumeza ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Valentina Clevadî Judecători: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pleşca Vasile, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Lisnic Diana împotriva lui Pleşca Vasile privind încasarea pensiei alimentare în mărime fixă, împotriva deciziei Curții de Apel Bălţi din 10 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Pleşca Vasile şi menținută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 26 noiembrie 2014, c o n s t a t ă : La 05 august 2014, reclamanta Lisnic Diana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pleşca Vasile privind încasarea pensiei alimentare în mărime fixă.

În motivarea acţiunii reclamanta Lisnic Diana a indicat că a încheiat căsătoria cu pârâtul Pleşca Vasile. Din căsătorie și viața în comun au un copil minor: fiul Lisnic Marian născut la data de 01 octombrie 2010. Susţine că, timp îndelungat, din cauza neînțelegerilor apărute pe fonul incompatibilității caracterelor, lipsa stimei și ajutorului reciproc la îndeplinirea obligațiilor de întreținere a familiei, de îngrijire și educație a copiilor, nu duc gospodărie comună și domiciliază separat. Încercările de a aplana conflictele, nu au dat rezultate. Invocă reclamanta că, la 06 martie 2012, căsătoria a fost desfăcută. Menţionează că, la moment suportă singură toate cheltuielile legate de instruirea, educarea şi îngrijirea fiului – Lisnic Marian, însă venitul ei lunar este mult prea insuficient pentru aceasta, iar la solicitările sale privind acordararea ajutorului material pentru întreţinerea copilului nu s-au soldat cu vre-un rezultat.

1 Prin hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 26 noiembrie 2014, acţiunea înaintată de către reclamanta Lisnic Diana a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul lui Pleşca Vasile în beneficiul Dianei Lisnic pensia alimentară pentru întreținerea copilului minor Lisnic Marian născut la 01.10.2010 într-o sumă bănească fixă în mărime de 656 lei lunar, începînd din ziua de înaintare a acțiunii – 05.08.2014 şi pînă la atingerea majoratului copilului (f.d.30). Prin decizia Curții de Apel Bălţi din 10 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Pleşca Vasile, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 26 noiembrie 2014 (f.d.62-64).

Invocînd ilegalitatea actelor judecătoreşti enunţate, la 20 mai 2015, Pleşca Vasile, a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Bălţi din 10 martie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Teleneşti din 26 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea depusă de către Lisnic Diana să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate și urmează a fi casate, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea.

Astfel, întru argumentarea poziţiei nominalizate s-a subliniat că, atît prima instanţă cît şi instanţa ierarhic superioară – instanţa de apel, nu au ţinut cont de faptul că pe marginea acestui litigiu există deja o hotărîre judecătorească irevocabilă obligatorie pentru părţi şi anume: hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 02 iulie 2012, prin care s-a dispus încasarea din contul lui Pleşca Vasile în beneficiul Dianei Lisnic pensia alimentară pentru întreținerea copilului minor Lisnic Marian, născut la 01.10.2010, într-o sumă bănească fixă în mărime de 700 lei lunar, începînd din ziua de înaintare a acțiunii – 07.06.2012 şi pînă la atingerea majoratului copilului. Menţionează că, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, titlul executoriu a fost transmis spre executare, iar prin încheierea executorului judecătoresc Cernica Ruslan din 28.03.2013, procedura de executare a fost încetată, pe motivul renunţării creditorului la încasarea pensiei alimentare.

Consideră că, odată ce procedura de executare a fost încetată din propria iniţiativă a creditorului – intimata Diana Lisnic, aceasta nu mai dispune de dreptul la formularea unei alte acţiuni civile de încasare silită a pensiei de întreţinere a copilului minor pentru viitor. În rezultat, instanţele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existențe ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate de admitere a acţiunii (f.d.71-74). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

2 Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 10 martie 2015 (f.d.61) şi recepţionată de către recurent la data de 31 martie 2015 (f.d.66), iar recursul a fost depus la 20 mai 2015 (f.d.71-74). Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Pleşca Vasile, a fost declarat în termen. Verificînd legalitatea deciziei contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Pleşca Vasile urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pleşca Vasile este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), 3 care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate de Pleşca Vasile în cererea de recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pleşca Vasile, ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Pleşca Vasile, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4