2r-556/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

prima instanţă: N.Simciuc dosarul nr.2r-556/15 instanţa de apel: M.Guzun, A.Nogai, A.Doga DECIZIE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan examinînd recursul declarat de către Pioglo Gheorghi prin intermediul reprezentantului - avocatul Veaceslav Ţurcan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pioglo Gheorghi împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 prin care a fost respinsă cererea apelantului Pioglo Gheorghi privind repunerea în termen de declarare a apelului şi s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal, c o n s t a t ă La 06 februarie 2014 Pioglo Gheorghi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, prin rezoluţia procurorului în Procuratura or. Comrat din 07.11.2005 s-a dispus începerea urmăririi penale în privinţa sa pe faptul săvîrşirii infracţiunii prevăzute de art.195 alin. (2) Cod penal, iar prin ordonanţa din 24.11.2005 a fost recunoscut în calitate de bănuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (1) Cod penal. Conform procesului-verbal întocmit la 26.11.2005, ora 08.00, a fost reţinut pentru petrecerea acţiunilor de urmărire penală, fiind în aceeaşi zi interogat în calitate de bănuit. 1 Prin ordonanţa procurorului din Procuratura or. Comrat la data de 29.11.2005, ora 08.00 a fost eliberat de sub arest.

La 13.12.2005 Judecătoria Comrat a eliberat sancţiunea pentru examinarea locului său de reşedinţă, iar la 15 decembrie 2005, casa sa a fost examinată. Ulterior, prin ordonanţa procurorului din 24.02.2006 a fost scos de sub urmărire penală din motivul expirării termenului de aflare în calitate de bănuit. Însă, la 03.03.2006 ordonanţă dată a fost anulată. Prin ordonanţa din 10.03.2006, emisă de procurorul în Procuratura or. Comrat, a fost atras în calitate de învinuit pe art. 195 alin. (2) Cod penal, totodată fiindu-i aplicată măsura preventivă - obligaţia de a nu părăsi localitatea.

La 21.03.2006, la demersul procurorului, judecătorul de instrucţie a Judecătoriei Comrat a emis decizia privind aplicarea arestului preventiv şi a eliberat mandat de arest pe o durată de 30 zile, începînd cu 21.03.2006, ora 19.20 min. Menţionează că, prin decizia Curţii de Apel Comrat din 27.03.2006, recursul declarat de avocatul S.Covalenco în interesele sale a fost respins, iar decizia Judecătoriei Comrat din 21.03.2006 a fost menţinută. La 05.04.2006 a fost recunoscut în calitate de învinuit pe cauza penală intentată. La 10.04.2006 prin încheierea judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Comrat, termenul de arest în privinţa sa a fost prelungit cu 10 zile, iar prin încheierea aceluiaşi judecător de instrucţie din 13.04.2006, a fost înlocuită măsura de reprimare cu control judiciar.

Totodată, a fost obligat să nu părăsească locul de trai, să comunice comisariatului de poliţie sau judecătoriei despre orice schimbare a locului de trai, să se prezinte la timp la comisariatul de poliţie sau la judecătorie la orice chemare. Indică că, pe parcursul examinării cauzei penale, procurorul a pledat pentru recalificarea acţiunilor sale în baza art. 196 alin. (4) Cod penal. Astfel, prin sentinţa Judecătoriei Comrat din 31 decembrie 2009, el şi Cara I. au fost achitaţi, din motiv că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. De asemenea, a fost anulată în privinţa sa măsura de reprimare - control judiciar. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 18 iunie 2012 au fost respinse apelurile declarate de procurorul Velicov A. şi avocatul Dumitran I. şi s-a menţinut sentinţa Judecătoriei Comrat din 31 decembrie 2009, care nu a fost atacată.

Astfel, susţine reclamantul că aflarea sa în arest şi sub urmărire penală a influenţat foarte negativ asupra stării de sănătate, iar pe parcursul urmăririi penale şi examinării cauzei în judecată a fost supus diferitor limitări în drepturi. Solicită, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti în mărime de 115 000 lei pentru aplicarea arestului ilegal şi 417 000 lei pentru alte limitări în drepturi. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 15 septembrie 2014 cererea de chemare în judecată înaintată de Pioglo Gheorghi împotriva Ministerului 2 Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, a fost admisă parţial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Pioglo Gheorghi prejudiciul material cauzat în sumă de 40 000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Pioglo Gheorghi prin intermediul reprezentantului - avocatul Veaceslav Ţurcan, Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei au contestat-o cu apel.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 a fost respinsă cererea apelantului Pioglo Gheorghi privind repunerea în termen de declarare a apelului şi s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă cu omiterea termenului legal. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015 au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 septembrie 2014. La 12 mai 2015, Pioglo Gheorghi prin intermediul reprezentantului - avocatul Veaceslav Ţurcan a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului şi admiterea acestuia, casarea încheierii şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

În susţinerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural. În acest sens, indică că instanţa de apel a emis încheierea fără participarea sa ca reprezentant al apelantului, fiind încălcate astfel drepturile procesuale ale părţii în proces. De asemenea, a menţionat că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că hotărîrea primei instanţe din 15 septembrie 2014 a fost primită abia la 15 octombrie 2014, iar în lipsa hotărîrii judecătoreşti motivate a fost imposibil de a aprecia legalitatea şi temeinicia acesteia şi respectiv de a formula un apel motivat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului și de a repune în termen recursul declarat de către Pioglo Gheorghi prin intermediul reprezentantului - avocatul Veaceslav Ţurcan. Totodată, instanţa de recurs consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate, din următoarele considerente. În conformitate cu art.427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. 3 În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Prin prisma normei enunţate, Colegiul relevă că, nici recurentul Pioglo Gheorghi şi nici reprezentantul acestuia Ţurcan Veaceslav, nu au participat la pronunţarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, iar la dosar nu sunt anexate probe care ar confirma data recepţionării de către ultimii a copiei încheierii recurate. În acest sens şi întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar a admite cererea privind repunerea în termenul de declarare a recursului și de a repune în termen recursul.

La fel, Colegiul reiterează la caz şi prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care statuează că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Conform alin. (3) al aceluiaşi articol, repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Instanţa de recurs consideră oportun de a preciza şi prevederile art. 110 CPC, care statuează că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Colegiul constată că, la 15 septembrie 2014 a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău prin care acţiunea înaintată de către Pioglo Gheorghi a fost admisă parţial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Pioglo Gheorghi prejudiciul material cauzat în sumă de 40 000 lei. Potrivit procesului - verbal al şedinţei de judecată din 15 septembrie 2014 reprezentantul recurentului Pioglo Gheorghi, avocatul Veaceslav Ţurcan a fost prezent la şedinţa de judecată, la care s-a pronunţat dispozitivul hotărîrii şi care a fost înmînat la aceiaşi dată (f.d.

104, 109, 110). Prin urmare, Colegiul reţine că, în speţă, termenul de declarare a apelului şi-a început curgerea la 16 septembrie 2014, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărîrii contestate şi a expirat la 15 octombrie 2014, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului. În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (4) CPC, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana 4 reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii. Actele cauzei atestă însă, că reprezentantul apelantului Pioglo Gheorghi- avocatul Veaceslav Ţurcan, cunoscînd cu certitudine despre hotărîrea primei instanţe din 15 septembrie 2014, a contestat-o cu apel abia la 03 noiembrie 2014, solicitînd repunerea în termenul de declarare a apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 15 septembrie 2014 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Colegiul conchide că, instanţa de apel întemeiat a respins cererea de repunere în termen a apelului şi a restituit cererea de apel, avînd în vedere că argumentele invocate în susţinerea cererii de repunere în termen a apelului sunt neîntemeiate.

Or, în cazul admiterii cererii şi repunerii apelului declarat de ÎS ,,Calea ferată din Moldova“ în termen, se va încălca principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 şi preambulul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În context, instanţa de recurs aminteşte că art. 6 § 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanţă cu orice contestaţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil. Instanţa europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanţă” nu este absolut.

În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac, cauza Bacev contra Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra Spaniei, în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricţie ce guvernează accesul la justiţie. Argumentul recurentului precum că în lipsa hotărîrii judecătoreşti motivate a fost în imposibilitate de a aprecia legalitatea şi temeinicia acesteia şi respectiv de a formula un apel motivat nu poate fi reţinut ca întemeiat, deoarece acesta urma să depună cererea de apel în termenul de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, iar ulterior după primirea hotărîrii motivate să indice motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.

Nu poate fi reţinută nici critica recurentului cu referire la faptul că conform practicii Curţii Supreme de Justiţie (dosarul nr. 2r-248/14 şi 2ra-1660/14) cererea de 5 apel suplimentară motivată se interpretează ca un apel repetat care se restituie fără examinare, dat fiind că în cauzele menţionate de către recurent, cererile de apel au fost restituite pe motiv că au fost depuse repetat de acelaşi participant la proces, după soluţionarea pricinii în apel, ceia ce nu este relevant speţei date. Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că argumentele invocate în recurs sînt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite cererea depusă de către Pioglo Gheorghi prin intermediul reprezentantului - avocatul Veaceslav Ţurcan privind repunerea în termen de declarare a recursului. Se repune în termen recursul declarat de către Pioglo Gheorghi prin intermediul reprezentantului - avocatul Veaceslav Ţurcan. Se respinge recursul declarat de către Pioglo Gheorghi prin intermediul reprezentantului - avocatul Veaceslav Ţurcan. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pioglo Gheorghi împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Procuraturii Generale şi Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 6