2rac-234/15 — Încasarea datoriei si cheltuielilor de judecată

prima instanţă: Șt.Niță dosarul nr. 2rac-234/15 instanţa de apel: N.Budăi, A.Nogai și I.Muruianu ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către întreprinderea individuală „Priguza Ruslan”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Neigicom” împotriva întreprinderii individuale „Priguza Ruslan” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 26 martie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Adastra”, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23 aprilie 2014 și emisă o nouă hotărîre prin care acțiunea a fost admisă c o n s t a t ă: Prin mandatul nr.0333856 din 16 aprilie 2013 avocatul Mînzat Valerian a fost împuternicit de societatea cu răspundere limitată „Neigicom să-i reprezinte interesele în instanțele de judecată cu dreptul de a semna și depune cerere de chemare în judecată, de a ataca hotărîrea judecătorească etc. La 13 iunie 2013 avocatul Mînzat Valerian a depus în interesele societății cu răspundere limitată „Neigicom cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii individuale „Priguza Ruslan” cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii avocatul Mînzat Valerian a indicat că societatea cu răspundere limitată „Neigicom în baza facturilor MZ 1550249, MZ 1550240, MZ 1550243, MZ 1550244, MZ 1550245 din 11 octombrie 2010, MZ 1550389, MZ 1550390, MZ 1550391 din 06 decembrie 2010, MZ 3318768 din 24 ianuarie 2011, FV 6109922 din 20 iunie 2012, FV 6109988 din 12 iulie 2012, BV 1132947 din 09 august 2012 și BV 1989099 din 15 octombrie 2012 a livrat marfă întreprinderii individuale „Priguza Ruslan” în sumă totală de 31809 lei. Întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” a rambursat societății cu răspundere limitată „Neigicom o parte din datorie în sumă de 18207,90 lei, fapt confirmat prin ordinele de plată nr.195 din 06 noiembrie 2010, nr.104 și nr.106 din 11 aprilie 2011, nr.175 din 23 iulie 2012. 1 Pînă la 15 aprilie 2013 întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” nu a rambursat datoria în sumă de 13601,10 lei.

La 06 aprilie 2013 societatea cu răspundere limitată „Neigicom” s-a adresat întreprinderii individuale „Priguza Ruslan” cu cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea datoriei, însă a primit refuz, fiindu-i cauzat prejudiciu material. Cere avocatul Mînzat Valerian încasarea de la întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Neigicom” datoria în sumă de 13601,10 lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 3408,03 lei. La 21 august 2013 societatea cu răspundere limitată „Neigicom” a încheiat cu societatea cu răspundere limitată „Adastra” contractul de cesiune nr.1-NGC/PR, prin care prima a cedat ultimei dreptul de a cere creanța de la întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” în mărime de 13601,10 lei.

La 10 octombrie 2013 societatea cu răspundere limitată „Adastra” a depus demers privind succesiunea în drepturi a societății cu răspundere limitată „Neigicom” în legătură cu încheierea contractului de cesiune nr.1-NGC/PR din 21 august 2013. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 15 octombrie 2013 s-a înlocuit reclamantul societatea cu răspundere limitată „Neigicom” cu societatea cu răspundere limitată „Adastra”. Judecătoria Centru mun.Chișinău prin hotărîrea din 23 aprilie 2014 a respins acțiunea. A încasat de la societatea cu răspundere limitată „Adastra” în beneficiul întreprinderii individuale „Priguza Ruslan” cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei. Prima instanță a motivat soluția că societatea cu răspundere limitată „Adastra nu a prezentat ordine de plată care să confirme că întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” a achitat datoria parțial în sumă de 31809 lei.

Martorul Călin Denis care a activat în calitate de manager-vînzări la societatea cu răspundere limitată „Neigicom” a declarat că întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” a achitat integral plata pentru marfa livrată. Societatea cu răspundere limitată „Neigicom” nu elibera întotdeauna bonuri de plată, se eliberau doar în cazul în care cumpărătorul insista asupra acestui fapt. La 06 mai 2014 societatea cu răspundere limitată „Adastra” a depus apel nemotivat, iar la 12 septembrie 2014 apel motivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23 aprilie 2014. Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 15 octombrie 2014 a admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Adastra”, a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23 aprilie 2014 și a emis o nouă hotărîre prin care a admis acțiunea.

A încasat de la întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Adastra” suma de 13601 lei cu titlu de datorie și 734,23 lei cu titlu de taxă de stat. La 10 decembrie 2014 întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014, solicitînd 2 admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 februarie 2015 s-a admis recursul declarat de întreprinderea individuală „Priguza Ruslan”, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2014 și s-a restituit pricina spre rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 26 martie 2015 a admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Adastra”, a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.Chișinău din 23 aprilie 2014 și a emis o nouă hotărîre prin care a admis acțiunea. A încasat de la întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” în beneficiul societății cu răspundere limitată „Adastra” suma de 13601 lei cu titlu de datorie și 734,23 lei cu titlu de taxă de stat. Instanța de apel a motivat soluția că apelantul a livrat întreprinderii individuale „Priguza Ruslan” marfă în sumă de 31809 lei, care nu a fost achitată integral. Conform art.16-21 Legea contabilității nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, livrările de marfă și achitările între agenții economici se efectuează prin acte justificative primare contabile în ordinea stabilită de normele materiale, iar efectuarea lor în afara prevederilor legale duc la sancțiunea nulității acestor operațiuni.

Întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” nu a confirmat prin probe pertinente și admisibile achitarea integrală a mărfurilor recepționate, iar proba cu martori este inacceptabilă, astfel datoria solicitată fiind una exigibilă și reală. La 25 mai 2015 întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și a apreciat arbitrar probele. Inspectoratul Principal de Stat al Ministerului Finanțelor prin răspunsurile nr.26-11/1-12/165/1583 din 03 martie 2015 și nr.15-08/140 din 13 martie 2015 a comunicat că documentele care confirmă faptele economice la efectuarea livrărilor impozabile achitate în numerar sunt factura însoțită de bonul de casă.

Instanța de apel a ignorat bonurile de casă ce confirmă achitarea mărfii procurate de la societatea cu răspundere limitată „Neigicom”. Potrivit actului de verificări reciproce din 15 aprilie 2013, întocmit de societatea cu răspundere limitată „Neigicom”, bonurile de plată eliberate întreprinderii individuale „Priguza Ruslan” au încetat a fi introduse în evidența contabilă începînd cu 09 noiembrie 2012. Conform înțelegerii între părți, plata pentru marfa livrată în baza facturilor fiscale a fost încasată prin intermediul reprezentantului societății cu răspundere limitată „Neigicom” Pelin Denis, care era obligat să transmită bonurile de plată 3 pentru mijloacele financiare primite de la întreprinderea individuală „Priguza Ruslan”.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 17 iunie 2015 societatea cu răspundere limitată „Adastra” a depus referință la recursul declarat de întreprinderea individuală „Priguza Ruslan”, solicitînd respingerea acestuia și menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2015. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici-o referire cu privire la fondul recursului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra 4 Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de întreprinderea individuală „Priguza Ruslan” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președinte, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 5