2rac-218/15 — Încasarea sumei si cheltuielilor de judecată

prima instanţă: V.Pușcaș dosarul nr. 2rac-218/15 instanţa de apel: A.Garbuz, G.Polivenco și O.Moraru ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valentina Clevadî Judecătorii: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” împotriva societății comerciale „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 24 martie 2015, prin care a fost admis apelul societății cu răspundere limitată „Igan-Grup”, casată hotărîrea Judecătoriei Bălți din 03 decembrie 2014 și emisă o nouă hotărîre de admitere a acțiunii c o n s t a t ă : La 26 septembrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății comerciale „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” a indicat că la 04 iunie 2008, ora 10.00 societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată și Primăria municipiul Bălți au organizat Licitație Publică. La licitație au fost scoase pentru vînzare mai multe loturi, inclusiv Lotul nr. A14/18 compus din spațiu comercial de alimentație publică situat în mun.Bălți, str.V.Alecsandri,2, Lotul nr.A14/19 compus din spațiu comercial de alimentație publică situat în mun.Bălți, str.V.Alecsandri,4, și Lotul nr.A14/20 compus din spațiu comercial de alimentație publică situat în mun.Bălți, str.Dostoievski,12. Conform cerințelor organizatorilor, pentru participare la licitație participanții erau obligați la depunerea setului de acte să achite taxa în mărime de 600 lei pentru fiecare lot propus.

Pentru a participa la licitație a depus setul de acte și a achitat în contul societății comerciale „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată în mărime de 1800 lei. La 04 iunie 2014 bunurile pentru care a participat la licitație și a achitat taxa de participare au fost scoase de la vînzare înainte de începerea licitației, aceasta fiind considerată nulă. 1 Conform pct.30 al Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.136 din 10 februarie 2009, Comisia de licitație era obligată la întocmirea procesului-verbal de licitație nulă să restituie taxa de participare în mărime de 1800 lei. Pentru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară la 12 iunie 2014 s-a adresat societății comerciale „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată cu reclamație prin care a solicitat restituirea taxei de participare la licitație, însă a primit refuz.

Cere, societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” încasarea de la societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată în beneficiul societății cu răspundere limitată „Cuptorul Fermecat” a sumei de 1800 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei. La 14 noiembrie 2014 societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” a depus cerere de concretizare a pretențiilor solicitînd încasarea de la societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată în beneficiul său a sumei de 1800 lei și taxa de stat în mărime de 270 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 03 decembrie 2014 acțiunea societății cu răspundere limitată „Igan-Grup” a fost respinsă.

Prima instanță a motivat soluția că conform pct.3 al Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.136 din 10 februarie 2009, taxa de participare la licitație achitată de societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” la licitația din 04 iunie 2014 nu poate fi restituită. Această taxă se achită cu titlu de cheltuieli de organizare a licitației cum ar fi: publicarea comunicatului informativ, înregistrarea participanților, evaluarea bunurilor, organizarea comisiei de stabilire a prețurilor, organizarea comisiei de licitație, asigurarea petrecerii licitației de către licitant. Societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” a achitat taxa în vederea procurării serviciului „dreptul de a participa la licitație”, iar scoaterea loturilor de la licitație nu ține de competența societății comerciale „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată.

La 06 ianuarie 2015 societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălți din 03 decembrie 2014. Curtea de Apel Bălți prin decizia din 24 martie 2015 a admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup”, a casat hotărîrea Judecătoriei Bălți din 03 decembrie 2014 și a emis o nouă hotărîre, prin care a admis acțiunea integral. A încasat de la societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată în beneficiul societății cu răspundere limitată „Igan-Grup” suma de 1800 lei în contul restituirii taxei de participare și suma de 472,50 lei cheltuielile de judecată. Instanța de apel a motivat soluția că societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată a fost organizator al licitației.

La 04 iunie 2014 pînă la începere licitația a fost considerată nulă din motivul că nu a fost coordonată cu deținătorii de rețele inginerești. Societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” prin acțiunile sale și-a manifestat intenția de a participa la licitația organizată prin achitarea taxei de participare și a acontului, însă societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată nu a prestat reclamantului servicii de petrecere a licitației, deoarece bunurile au fost 2 scoase de la licitație pînă la începere, vină ce poate fi imputată organizatorilor, dar nu doritorilor de a participa la licitație. La 08 mai 2015 și 07 iulie 2015 societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată a declarat recurs și completare la recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 martie 2015, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată a invocat că conform pct.3 al Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.136 din 10 februarie 2009, taxa de participare la licitație este nerambursabilă. În rezultatul achitării taxei de participare, participantul „cumpără” dreptul de a participa la licitație. La 04 iunie 2014 ora 9.35 societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” a fost înregistrată în registrul participanților la licitație. Taxa de participare nici într-un caz nu poate fi restituită, deoarece pînă la momentul începerii licitației serviciul condiționat de achitarea taxei de participare a fost deja prestat.

Mai invocă societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată că taxa de participare la licitație prezintă cheltuielile suportate în legătură cu asigurarea societății cu răspundere limitată „Igan-Grup” a accesului calitativ la licitație, inclusiv și impozitele necesare achitării. Faptul că nu s-a petrecut licitarea unui lot concret nu diminuează cheltuielile suportate pentru organizarea licitației. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 19 iunie 2015 societatea cu răspundere limitată „Igan-Grup” a depus referință la recursul declarat de societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată, solicitînd respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar și a referinței, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici-o referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de societatea comercială „Rilici-Compani” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele, judecătorul: Valentina Clevadî Judecătorii: Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4