2ra-1625/15 — Anularea ordinelor, obligarea emiterii ordinului, restabilirea în cîmpul muncii, încasarea salariului pentru lipsa fortată de la serviciu, prejudiciului moral si cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A.Danilov dosarul nr. 2ra-1625/15 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, N.Craiu și N.Simciuc ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Valentina Clevadî Judecătorii: Galina Stratulat şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Sobari Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sobari Ion împotriva Ministerului Educației cu privire la anularea ordinelor, obligarea emiterii ordinului, restabilirea în cîmpul muncii, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Sobari Ion și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 06 martie 2014 c o n s t a t ă: La 03 septembrie 2013 Sobari Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educației cu privire la restabilirea în drepturi, obligarea acordării concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Sobari Ion a invocat că din anul 2005 este angajat al Ministerului Educației. Prin ordinul Ministerului Educației nr.42-p din 31 ianuarie 2012 a fost numit în funcția de Director al Direcției generale economie, patrimoniu și finanțe. La 10 octombrie 2012 din motive personal familiale a solicitat Ministerului Educației în temeiul art.124 alin.(4) Codul muncii concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Prin ordinul Ministerului Educației nr.1153-c din 19 octombrie 2012 i s-a acordat concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului.

La 23 iulie 2013 s-a adresat Ministerului Educației cu cerere prin care a solicitat acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului Sobari Cristian pînă la vîrsta de 6 ani începînd cu 09 august 2013 conform art.126 Codul muncii și art.54 alin.(1) lit.b1) Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04 iulie 2008. 1 La 05 august 2013 s-a adresat repetat Ministerului Educației cu cerere, însă pînă la 09 august 2013 nu i-a fost adus la cunoștință ordinul de acordare a concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului pînă la vărsta de 6 ani. Ministerul Educației prin scrisorile nr.09/16-8190 și nr.09/16-8652 din 15 august 2013 a solicitat prezentarea actelor care confirmă îndeplinirea condițiilor specificate în art.124 alin.(4) Codul muncii.

Tot la 15 august 2013 a comunicat Ministerului Educației că actele ce confirmă îndeplinirea condițiilor specificate în art.124 alin.(4) Codul muncii se află în dosarul personal. Consideră că Ministerul Educației urma să-i acorde necondiționat concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în baza cererilor din 23 iulie 2013 și 05 august 2013. La 20 august 2013 a primit prin scrisoare recomandară ordinul Ministerului Educației nr.164-p din 08 august 2013 prin care este reîncadrat în funcție începînd cu 09 august 2013. Tot la 20 august 2013 s-a adresat Ministerului Educației cu cerere prin care a solicitat respectarea legislației în vigoare, anularea ordinului nr.164-p din 08 august 2013, eliberarea copiei ordinului cu privire la acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului Sobari Cristian pînă la vîrsta de 6 ani începînd cu 09 august 2013. Prin acțiunile pîrîtului i-a fost cauzate suferințe morale și psihice.

Cere Sobari Ion restabilirea în dreptul lezat prin obligarea Ministerului Educației să-i acorde concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului Sobari Cristian pînă la vîrsta de 6 ani începînd cu 09 august 2013, repararea prejudiciului moral în mărime de 130000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată. La 06 noiembrie 2013 Sobari Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Educației cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii Sobari Ion a invocat că din anul 2005 este angajat al Ministerului Educației.

LA 23 iulie 2013 s-a adresat Ministerului Educației cu cerere prin care a solicitat acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului Sobari Cristian pînă la vîrsta de 6 ani începînd cu 09 august 2013. Prin ordinul Ministerului Educației nr.164-p din 08 august 2013 a fost reîncadrat în funcție începînd cu 09 august 2013. La 28 august 2013 s-a adresat repetat Ministerului Educației cu cerere prin care a solicitat acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului începînd cu 02 septembrie 2013. Prin ordinul Ministerului Educației nr.218-p din 08 octombrie 2013 a fost destituit din funcție pentru constatarea absenței de la serviciu. Consideră ordinul ilegal, emis cu încălcarea legislației în vigoare.

Pe toată perioada de activitate și-a îndeplinit obligațiile de serviciu în mod conștiincios, însă din motive inexplicabile a fost supus unor presiuni. 2 Nu a admis o lipsă nemotivată de la serviciu, lipsa fiind motivată prin exercitarea dreptului la concediu pentru îngrijirea copilului, nefiind motiv de a fi demis. Cere Sobari Ion anularea ordinului Ministerului Educației nr.218-p din 08 octombrie 2013, restablirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu în legătură cu eliberarea ilegală din funcție, prejudiciului moral în mărime de 150000 lei și cheltuielilor de judecată. La 19 noiembrie 2013 Sobari Ion a depus demers prin care a solicitat conexarea pricinilor civile într-un singur proces.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 20 noiembrie 2013 s- au conexat pricinile civile într-un singur proces. La 27 februarie 2014 Sobari Ion a depus cerere de concretizare a pretențiilor solicitînd anularea ordinelor Ministerului Educației nr.218-P din 08 octombrie 2013, nr.164-p din 08 august 2013, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu în sumă de 33768 lei, obligarea emiterii ordinului cu privire la acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului Sobari Cristian pînă la vîrsta de 6 ani începînd cu 09 august 2013, repararea prejudiciului moral în mărime de 250000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 06 martie 2014 acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță a motivat soluția că concediul suplimentar neplătit pentru îngrijrea copilului în vîrstă de la 3 la 6 ani pentru tatăl copilului se acordă numai dacă acesta îndeplinește mai multe condiții. Sobari Ion nu a motivat opțiunea că anume el în exclusivitate va beneficia de concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului și că de acest drept nu beneficiază mama copilului sau alți subiecți menționați la art.124 Codul muncii. În asemenea condiții angajatorul nu a putut verifica respectarea opționalității la examinarea cererii de acordare a concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani. Sobari Ion nu a confirmat că nemijlocit se va ocupa de îngrijirea copilului, fără mijlocire, cerință prevăzută de art.124 alin.(4) Codul muncii.

Potrivit materialelor pricinii copilul minor Sobari Cristian fiul lui Sobari Ion este înscris la Creșa-Grădinița nr.158 din mun.Chișinău și confirmă că Sobari Ion nu se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului de unul singur, dar este îngrijire comună. Sobari Ion la expirarea concediilor medicale nu s-a prezentat la serviciu, fapt consemnat în procesul-verbal prin care se constată lipsa de la serviciu în perioada de la 02 septembrie 2013 pînă la 04 octombrie 2013. Întrucît absența lui Sobari Ion în perioada menționată nu a fost și nu este motivată, conform art.64 alin.(1) lit.f) Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04 iulie 2008, legal a fost emis ordinul de destituire din funcţie.

La 12 martie 2014 Sobari Ion a depus apel nemotivat, iar la 29 mai 2014 apel motivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 06 martie 2014. 3 Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 martie 2015 a respins apelul declarat de Sobari Ion și menținut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 06 martie 2014. Instanța de apel a motivat că la 23 iulie 2013 Sobari Ion a solicitat acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani începînd cu 09 august 2013 fără a prezenta careva acte ce confirmă îndeplinirea condițiilor specificate la art.124 alin.(4) Codul muncii.

Ministerul Educației a adus la cunoștință lui Sobari Ion că prin ordinul nr.164- p din 08 august 2013 este reîncadrat în funcție începînd cu 09 august 2013. Sobari Ion s-a conformat ordinului, informînd Ministerul Educației că în perioada 07 august 2013 – 20 august 2013 și 21 august 2013 – 30 august 2013 se află în concediu medical prezentînd certificatele medicale. După expirarea concediilor medicale Soberi Ion nu s-a prezentat la serviciu, iar la 04 octombrie 2013 a fost întocmit proces-verbal prin care s-a constatat lipsa de la serviciu pe perioada 02 septembrie 2013 – 04 octombrie 2013. La 11 mai 2015 Sobari Ion a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2015, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului Sobari Ion a invocat că instanța de apel a apreciat probele arbitrar, nu a indicat care erau actele necesare pentru acordarea concediului suplimentar pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 6 ani. Lista actelor necesare pentru a beneficia de concediu nu a fost indicată nici în răspunsurile Ministerului Educației din 05 și 08 august 2013. La 15 august 2013 a prezentat Ministerului Educației copia certificatului de naștere a copilului și certificatul eliberat de la locul de muncă a mamei Oprea Olga care confirmă că este încadrată în cîmpul muncii și nu beneficiază de concediu suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului. Acordarea concediului suplimentar neplătit reprezintă pentru angajator o obligație și nu este în drept să refuze sau să limiteze dreptul salariatului de a beneficia de acest concediu.

Instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.124 alin.(4) Codul muncii. Faptul înscrierii copilului la o instituție preșcolară nu poate servi temei pentru a refuza acordarea concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului.

Instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în cererea de apel și anume că Ministerul Educației la emiterea ordinului de destituire din funcție a încălcat prevederile art. 58 - 59 lin.(3) Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04 iulie 2008. La 22 august 2015 Sobari Ion a depus recurs suplimentar invocînd că conform art.57 lit.a) Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04 iulie 2008, absența sau întîrzierea nemotivată la serviciu constituie abatere disciplinară, iar conform art.59 alin.(3) aceiași Lege sancțiunea disciplinară privind distituirea din funcţie nu poate fi aplicată decît după cercetarea 4 prealabilă a faptei imputate și după audierea echitabilă a funcţionarului public de către comisia de disciplină.

Mai invocă recurentul că nu a comis nici o abatere disciplinară, iar destituirea din funcţie a fost ilegală. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 06 iulie 2015 Ministerul Educației a depus referință la recursul declarat de Sobari Ion solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Sobari Ion în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

Sobari Ion în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă nu a invocat. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici-o referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra 5 Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din motivele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de Sobari Ion în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Sobari Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele, judecătorul: Valentina Clevadî Judecătorii: Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 6