2ra-1745/15 — Încasarea îndemnizaţiei

prima instanţă, Gh. Mîţu dosarul nr. 2ra-1745/2015 instanţa de apel, V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Copacinschi Grigore, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Copacinschi Grigore împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bălţi privind încasarea îndemnizaţiei unice şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Copacinschi Grigore şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 iulie 2014, c o n s t a t ă La 16 octombrie 2013 Copacinschi Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenienţi accesorii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bălţi privind încasarea îndemnizaţiei unice şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în perioada 1996 - 2010 a deţinut funcţia de şef-secție în cadrul Curţii de Apel Bălţi. Prin ordinul Curţii de Apel Bălţi nr. 20 din 14 octombrie 2010, întru executarea ordinului Ministerului Justiţiei nr. 121 din 25 martie 2010 de optimizare a sistemului judecătoresc, a fost eliberat din funcţia deținută în temeiul art. 63 alin. (1) lit. c) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia public şi statutul funcționarului public, în legătură cu reducerea numărului de personal. Precizează reclamantul că, în conformitate cu art. 42 alin. (3) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, în redacția la data încetării raporturilor de serviciu, dispune de dreptul la îndemnizație unică de 50% din salariul funcţiei stabilit pentru funcţia deținută.

În perioada de activitate în funcţia publică a beneficiat de salariul lunar 3 518,38 lei, respectiv cuantumul îndemnizaţiei unice urma a fi calculat din această sumă, dar nu din 1 000 lei salariul de funcţie. De asemenea i-a fost calculat incorect stagiul de muncă, care la momentul eliberării din funcţie constituia 16 ani de activitate în serviciul public, dar nu 15 ani. Consideră că urma să beneficieze de îndemnizația unică în sumă de 28 147,04 lei, dar Curtea de Apel Bălţi, la indicaţiile Ministerului Finanţelor şi Ministerului Justiţiei, a calculat suma de 8 250 lei, astfel suma neachitată constituie 19 897,96 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 iulie 2014, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de Copacinschi Grigore şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 iulie 2014. La 21 mai 2015 Copacinschi Grigore a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile instanţei sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite şi au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material, exprimate prin interpretarea eronată a legii.

Astfel invocă ilegalitatea deciziei instanţei de apel, precizînd că la materialele cauzei sunt suficiente probe concludente care confirmă că pe perioada anilor 1996-2010 a activat în Curtea de Apel Bălţi, în funcţie publică. Mai indică recurentul că instanţele eronat au efectuat calculul salariului, or în conformitate cu prevederile art. 42 alin. 3 al Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 “Cu privire la funcţia publică şi statutul funcționarului public” ( în vigoare la momentul încetării raportului de muncă)”, în cazul încetării raportului de serviciu, funcționarul public, salariat cu salariu lunar, la cererea lui scrisă beneficiază de dreptul la o îndemnizație în proporție de 50 % din salariu lunar la momentul depunerii cererii în cauză”.

Respectiv, îndemnizația urma să fie calculată în mărime de 50 % din salariul lunar de 3518,38 lei pentru 16 ani de activitate efectivă în serviciul public, dar nu 50 % din salariul de funcţia de 1100 lei pentru 15 ani de vechime în muncă. Astfel, indică recurentul că îndemnizația de care trebuia să beneficieze la momentul eliberării din funcţie constituia 28147,04 lei (3518,38 x 50 % x 16 ani ) şi nu de o sumă diminuată pînă la 8250 lei, diferenţa fiind de 19 897,96 lei. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvîrşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Copacinschi Grigore, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Copacinschi Grigore asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Copacinschi Grigore ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Copacinschi Grigore se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecători Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat