2ra-2114/15 — Încasarea prejudiciului cauzat prin pierderea întreţinătorului, încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2114/15 prima instanţă: V. Suruceanu instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Tricon” şi recursului declarat de Colosenco Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Colosenco Sergiu împotriva societăţii pe acţiuni „Tricon”, intervenient accesoriu Colosenco Tatiana privind încasarea prejudiciului cauzat prin pierderea întreţinătorului, încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2015, prin care a fost respins apelul şi recursul declarat de Colosenco Sergiu, admis apelul declarat de societatea pe acţiuni „Tricon” şi modificată hotărîrea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014, c o n s t a t ă: La 25 iunie 2013, Colosenco Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni „Tricon”, intervenient accesoriu Colosenco Tatiana privind încasarea prejudiciului cauzat prin pierderea întreţinătorului, încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că este fiul defunctului Colosenco Valeriu, decedat la 12 iunie 2003, în rezultatul unui accident de muncă, produs la SA „Tricon” or. Cahul, unde ultimul fusese angajat în calitate de electromontor superior. Precizează reclamantul că la momentul decesului tatălui său avea 9 ani şi a rămas să trăiască într-o familie monoparentală, fiind lipsit de grija şi dragostea tatălui. Mama sa, Colosenco Tatiana, reieşind din posibilităţile financiare, i-a asigurat întreţinerea, educarea, îngrijirea şi dezvoltarea fizică şi morală, iar actualmente îl susţine la admiterea într-o instituţie de învăţământ. Potrivit legislaţiei în vigoare, fiind copil minor, are dreptul să solicite angajatorului SA „Tricon” repararea prejudiciului cauzat prin decesului tatălui său.

Menţionează reclamantul că în vederea încasării, pe cale amiabilă, a indemnizaţiei pentru pierderea întreţinătorului, a adresat către SA „Tricon” o cerere prin care a solicitat achitarea restanţei pentru indemnizaţia de urmaş, precum şi plata în viitor a indemnizaţiei până la finisarea studiilor însă, pârâtul a neglijat cererea.

1 Solicită Colosenco Sergiu, încasarea indemnizaţiei pentru pierderea întreţinătorului constituită din diferenţa între salariu mediu actualizat al funcţiei de electromontor superior şi pensia de urmaş stabilită de CTAS într-o sumă unică, pentru 3 ani anteriori înaintării prezentei cereri; indemnizaţiei pentru pierderea întreţinătorului constituită din diferenţa între salariu mediu actualizat al funcţiei de electromontor superior şi pensia de urmaş stabilită de CTAS, pentru perioada ulterioară înaintării prezentei cereri şi până la finisarea studiilor în instituţiile de învăţământ, dar cel mult până la împlinirea vârstei de 23 ani; încasarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

La 05 septembrie 2013, reclamantul a înaintat cerere de concretizare a cerinţelor acţiunii, solicitând încasarea de la SA „Tricon” a indemnizaţie pentru 3 ani anterior înaintării acţiunii (iulie 2010 – iunie 2013) în sumă de 94 272,6 lei; a dobânzii de întârziere în cuantum de 1175,17 lei; precum şi a îndemnizaţiei lunare în cuantum de 2875,64 lei (salariu actualizat al funcţie minus 859,16 lei, pensia de urmaş al reclamantului = 2875,64 lei). În motivarea cererii de concretizare a cerinţelor acţiunii a indicat reclamantul că prin cererea prealabilă din 06 iunie 2013, a pus în întârziere debitorul SA „Tricon”, conform art. 617 alin.(1) Cod civil, solicitând inclusiv, plata îndemnizaţiei pentru pierderea întreţinătorului într-o sumă unică pentru 3 ani anteriori depunerii cererii de chemare în judecată.

Menţionează că debitorul nu a executat obligaţia pecuniară în termenul de graţie de 15 zile adică, până la 21 iunie 2013, fapt ce-i permite reclamantului să solicite încasarea dobânzii de întârziere, în condiţiile art. 619 alin.(1) Cod civil. La 06 septembrie 2013, Colosenso Sergiu a înaintat cerere de majorare a cerinţelor din cererea de chemare în judecată prin care a solicitat încasarea de la SA „Tricon” a indemnizaţie pentru 3 ani anterior înaintării acţiunii civile în sumă de 94 272,6 lei; dobânzii de întârziere în cuantum de 1909, 98 lei; indemnizaţiei lunare în cuantum de 2875,64 lei (3734,8 lei salariu actualizat al funcţiei minus 859,16 lei, pensia de urmaş al reclamantului 2875,64 lei), cheltuielilor de judecată în mărime de 4200 lei pentru asistenţă juridică, precum şi recuperarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 24 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 25 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de SA „Tricon”, casată integral hotărârea Judecătoriei Cahul din 24 octombrie 2013 şi restituită pricina spre rejudecare, în aceiaşi instanţă de fond, în alt complet de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 21 martie 2014, a fost atrasă în calitate de intervenient accesoriu, Colosenco Tatiana.

La 13 mai 2014, reclamantul Colosenco Sergiu, prin intermediul avocatului său a depus cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat încasarea de la SA „Tricon” a despăgubirii pentru pierderea întreţinătorului pentru perioada iulie 2010 - martie 2014 în sumă de 222 377,13 lei; indemnizaţiei lunare în cuantum de 5961 lei, începând cu luna aprilie 2014 şi până la împlinirea de către Colosenco Sergiu a vârstei de 23 ani; recuperarea prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei; încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4200 lei. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014, acţiunea a fost admisă parţial.

S-a încasat de la SA „Tricon”, în beneficiul lui Colosenco Sergiu, despăgubire pentru pierderea întreţinătorului pentru perioada iulie 2010 – martie 2014 în sumă de 221 033,76 lei; indemnizaţie lunară începând cu luna aprilie 2014 şi până la împlinirea de către Colosenco Sergiu a vârstei de 23 ani în sumă de 5 925 lei; prejudiciu moral în sumă de 5000 lei şi cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 4200 lei. De asemenea, s-a încasat de la SA „Tricon”, în beneficiul statului, taxa te stat în sumă de 8501 lei. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2015, a fost respinsă cererea formulată de Colosenco Sergiu ci privire la corectarea greşelilor din hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014, ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2015, apelul împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014 şi recursul împotriva încheierea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2015, declarate de Colosenco Sergiu au fost respinse. Apelul declarat de SA „Tricon” împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014 a fost admis şi modificată hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014, prin micşorarea sumelor încasate de la SA „Tricon”, în beneficiul lui Colosenco Sergiu, pentru pierderea întreţinătorului pentru perioada iunie 2010 – martie 2014, de la 221 033 lei până la 132 619,80 lei; pentru indemnizaţia lunară începând din luna aprilie 2014 şi până la împlinirea vârstei de 23 ani de la 5925 lei până la 3555 lei; pentru cheltuieli de judecată suportate pentru asistenţă juridică de la 4200 lei până la 2520 lei.

A fost micşorată suma taxei de stat încasată de la SA „Tricon”, în beneficiul statului, de la 8501 lei până la 5100 lei. În rest hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014 a fost menţinută. A fost menţinută şi încheierea Judecătoriei Cahul din 12 martie 2015. La 26 iunie 2015, SA „Tricon” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2015 şi hotărârii Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă parţial şi anume, să se încaseze de la SA „Tricon”, în beneficiul lui Colosenco Sergiu, despăgubire pentru pierderea întreţinătorului pentru perioada iulie 2010 – martie 2014, în sumă de 9 564,62 lei şi indemnizaţie lunară începând din luna aprilie 2014 şi până la împlinirea vârstei de 23 ani, în sumă de 333, 14 lei.

În rest acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa a interpretat în mod eronat legea. La 06 iulie 2015, Colosenco Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2015, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, prin încasarea de la SA „Tricon”, în beneficiul lui Colosenco Sergiu, a despăgubirii pentru pierderea întreţinătorului pentru perioada iunie 2010 – martie 2014, în sumă de 221 033 lei; indemnizaţiei lunare, începînd cu luna aprilie 2014 şi până la împlinirea de către Colosenco Sergiu a vârstei de 23 ani, în mărime de 5925 lei; cheltuielilor de judecată în mărime de 4200 lei şi prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei.

3 În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este parţial neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Instanţa a apreciat arbitrar probele. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 14 mai 2015 şi expediată în adresa părţilor, la 03 iunie 2015. (f.d. 210 vol. I) Potrivit avizelor de recepţie, SA „Tricon” a recepţionat copia deciziei instanţei de apel la 05 iunie 2015 (f.d.

212 vol. I), iar avocatul lui Colosenco Sergiu, la 03 iunie 2015. (f.d. 213 vol. I) SA „Tricon” a depus cererea de recurs la 26 iunie 2015, iar Colosenco Sergiu la 06 iulie 2015 şi respectiv, Colegiul constată că ambele recursuri au fost depuse în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 23 iulie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Colosenco Sergiu, Colosenco Tatiana şi SA „Tricon” copia recursului declarat de Colosenco Sergiu şi recursului declarat de SA „Tricon”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 03 august 2015, Colosenco Sergiu a depus referinţă la recursul declarat de SA „Tricon”, cu solicitarea de a fi respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 07 iulie 2014, în partea reparării prejudiciului material cauzat prin pierderea întreţinătorului şi modificarea acesteia, precum şi a deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 mai 2015, prin încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi a despăgubirilor lunare pentru pierderea întreţinătorului în mărime deplină. La 24 august 2015, SA „Tricon” a depus referinţă la recursul declarat de Colosenco Sergiu, cu solicitarea de a fi respins ca inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 4 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursulurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă, în partea menţinută, aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererile de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererilor şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acestea să fie respinse de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care 5 o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă, în partea menţinută, s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursurilor, care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, dar şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea pe acţiuni „Tricon” şi recursul declarat de Colosenco Sergiu, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Tricon” şi recursul declarat de Colosenco Sergiu, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Ion Druţă Ion Corolevschi 6