2ra-1690/15 — Prelungirea termenului de acceptare a moştenirii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra masei succesorale

Dosarul nr. 2ra-1690/15 prima instanţă: C. Creţu instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Druţă, Ion Corolevschi examinând admisibilitatea recursului declarat de Trubca (Cojocaru) Nadejda, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Trubca (Cojocaru) Nadejda împotriva Alionei Cojocaru, Irinei Goleşciuc, Tonu Oleg, Biroul notarial Galina Diaconu privind prelungirea termenului de acceptare a moştenirii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra masei succesorale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Trubca (Cojocaru) Nadejda şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 23 decembrie 2011, Trubca (Cojocaru) Nadejda a înaintat cerere de chemare în judecată către Cojocaru Aliona, Goleşciuc Irina, Tonu Oleg, Biroul notarial Calina Diaconu împotriva Alionei Cojocaru, Irinei Goleşciuc, Tonu Oleg, Biroul notarial Galina Diaconu privind prelungirea termenului de acceptare a moştenirii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra masei succesorale.

În motivarea acţiunii a invocat reclamanta că în anul 1989 a fost încheiată căsătoria între Cojocaru Eduard şi Cojocaru Aliona, după care au dobândit în comun terenul cu destinaţie pentru construcţie, cu suprafaţa de 0.0603 ha, situat în or. Ialoveni str.31 August, 18/1, nr. cadastral 5501203133. Costul imobilului a fost evaluat la 19 634 lei. Din căsătorie, la 23 septembrie 1990, s-a născut reclamanta. Menţionează că la 29 mai 2003, tatăl, Cojocaru Eduard a decedat, iar acesta, fiind copil minor, a acceptat succesiunea, însă care, din motive obiective, nu a fost legalizată. Susţine că despre vânzarea bunului imobil din or.

Ialoveni str.31 August, 18/1, nr. cadastral 5501203133, a aflat recent, precum şi că i-a fost vândut lui Tonu Oleg de către mama, Cojocaru Aliona în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.5468 din 26 septembrie 2006. Cere Trubca (Cojocaru) Nadejda, declararea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului nr.5468 din 26 septembrie 2006; recunoaşterea 1 dreptului de proprietate asupra succesiunii defunctului Cojocaru Eduard, constituită din 1/2 din terenul cu destinaţie pentru construcţie, cu suprafaţa de 0.0603 ha, nr. cadastral 5501203133, situat în or. Ialoveni str.31 August,18/1. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2014, cererea de chemare în judecai formulată de Trubca (Cojocaru) Nadejda a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, apelul declarat de Trubca (Cojocaru) Nadejda a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 13 octombrie 2014. La 20 mai 2015, Trubca (Cojocaru) Nadejda a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. Instanţa a interpretat în mod eronat legea. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 11 martie 2015 şi expediată în adresa părţilor, la 20 martie 2015. (f.d. 176) Aviz de recepţie a copiei deciziei instanţei de apel, la materialele dosarului nu este. Totodată, recurenta a anexat la cererea de recurs copia plicului prin care a fost expediat actul judecătoresc. Potrivit ştampilei Oficiului poştal, aplicată pe plic, actul a fost recepţionat la 01 aprilie 2015. Cererea de recurs a fost depusă la 20 mai 2015 şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 04 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Irinei Goleşciuc şi Tonu Oleg copia recursului declarat de Trubca (Cojocaru) Nadejda, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilităţii recursului, 26 august 2015, intimaţii nu şi-au realizat dreptul de a depune referinţă.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se 2 invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, 3 face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO, că „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului, care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, dar şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Trubca (Cojocaru) Nadejda, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Trubca (Cojocaru) Nadejda, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Tatiana Vieru judecătorul Judecătorii Ion Druţă Ion Corolevschi 4